Jurisdictional conflict in voluntary execution reversal: consumer domicile competence vs. debtor's registered office under Civil Procedure Code

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15.02.2018, sub nr. x/2018, pe rolul Judecătoriei Târgu Mureş, reclamanta A. S.A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii B. şi C., repunerea în situaţia anterioară prin întoarcerea parţială a executării Sentinţei civile nr. 36C din 07.02.2014, pronunţată de Tribunalul Braşov, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 364/Ap/11.03.2015 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în Dosarul nr. x/2010, şi obligarea pârâţilor să restituie sumele de 8623 RON şi 1795,16 euro, cu cheltuieli de judecată. În ceea ce priveşte competenţa, a arătat că la data efectuării plăţii, sediul social al fostei D. S.A. era situat în Târgu Mureş, astfel că instanţa de executare este Judecătoria Târgu Mureş.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 723, art. 726, art. 724 alin. (3), art. 622 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 3240 din 15 iunie 2018, Judecătoria Târgu Mureş a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de pârâţi, şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Braşov, reţinând, în esenţă, că nu este competentă instanţa de executare de la sediul social al reclamantei, întrucât în cauză nu este pornită o executare silită, ci obligaţia a fost executată în mod voluntar.

Pe lângă aceste aspecte, Judecătoria Târgu Mureş a reţinut şi calitatea de consumatori a pârâţilor; or, în temeiul dispoziţiilor art. 121 teza I C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanţa de la domiciliul consumatorului, care este Judecătoria Braşov.

Prin Sentinţa civilă nr. 9245 din 18 octombrie 2018, Judecătoria Braşov a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat prezenta cauză în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivare, această instanţă a reţinut că a fost învestită cu o cerere de întoarcere a executării, însă, o astfel de cerere, introdusă pe cale separată, nu este de competenţa instanţei în a cărei circumscripţie au domiciliul pârâţii-creditori din prezenta cauză, întrucât aceştia nu au dobândit calitatea de debitori, întrucât împotriva lor nu există un titlu executoriu şi nici nu a fost pornită executarea silită.

Judecătoria Braşov a mai arătat că potrivit extrasului de la registrul comerţului, la data sesizării acestei instanţe sediul debitoarei A. era în municipiul Bucureşti, str. x, 2 şi mansardă.

Faţă de cele menţionate anterior, a reţinut că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. x/2018.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 8353/2018 din 20 decembrie 2018, a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, invocată de intimaţii C. şi B.; a declinat în favoarea Judecătoriei Braşov competenţa de judecare a cauzei; în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, iar în temeiul art. 134 C. proc. civ. a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a arătat că, în prezenta cauză, competenţa teritorială exclusivă revine Judecătoriei Braşov, în temeiul art. 121 C. proc. civ., fiind vorba despre o cerere formulată de un profesionist împotriva unui consumator, iar instanţa domiciliului consumatorului este Judecătoria Braşov.

Pentru a se putea aplica în prezenta cauză competenţa de la sediul debitoarei A. S.A., astfel cum a susţinut Judecătoria Braşov, această instanţă a reţinut că era necesar ca în cauză să fi fost demarată executarea silită, care să atragă incidenţa regulilor din Cartea a V-a a C. proc. civ. - Despre executarea silită. Or, în absenţa unei cereri de încuviinţare a executării silite adresate de un executor judecătoresc, instanţa nu se poate aprecia cu privire la instanţa de executare, conform art. 651 C. proc. civ. Faptul că un debitor execută de bună-voie o creanţă nu determină instanţa de executare competentă, deoarece executarea este voluntară, nu silită. În cauză, banca a achitat voluntar sumele de bani către pârâţi, sume pe care le-a solicitat cu titlul de restabilire a unei situaţii anterioare, formulând o cerere de întoarcere a executării, dar a unei executări voluntare.

În acest sens, această instanţă a reţinut că cererea de întoarcere a executării este de competenţa instanţei de la domiciliul pârâţilor, respectiv Judecătoria Braşov.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prealabil, se reţine că, în urma declinărilor succesive, instanţele aflate în conflict sunt Judecătoria Braşov şi Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti - instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ.

În cauză, reclamanta-debitoare A. S.A. a executat de bunăvoie, potrivit art. 622 alin. (1) C. proc. civ., Sentinţa civilă nr. 36/C din 07.04.2014, pronunţată de Tribunalul Braşov, fără a se recurge la procedura executării silite, însă prin Decizia civilă nr. 364/Ap/11.03.2015, Curtea de Apel Braşov a cenzurat atât suma care trebuia să fie compensată de bancă, cât şi cuantumul cheltuielilor de judecată acordate în fond. Întrucât sumele deja plătite nu au fost restituite de bunăvoie de către pârâţi, banca a solicitat întoarcerea executării şi restituirea sumelor de 8623 RON şi 1795,16 euro, potrivit prevederilor art. 724 alin. (3) C. proc. civ.

Situaţia reclamantei este reglementată de dispoziţiile art. 723 şi următoarele din C. proc. civ., referitoare la dreptul celui interesat să solicite întoarcerea executării, în cazul în care s-a desfiinţat titlul executoriu sau executarea silită înseşi, întrucât prejudiciul invocat s-a creat ca urmare a executării unei obligaţii stabilite printr-un titlu ce a fost ulterior desfiinţat parţial.

Potrivit art. 724 C. proc. civ., restabilirea situaţiei anterioare executării se poate dispune, la cererea celui interesat, fie de către instanţa care a desfiinţat titlul executoriu sau actele de executare, fie de către instanţa care rejudecă fondul, după desfiinţarea hotărârii executate, fie de către instanţa de executare, pe cale separată, în cazul în care aceasta nu s-a dispus în condiţiile anterioare.

În speţă, întoarcerea executării şi repunerea părţilor în situaţia anterioară este chiar obiectul cererii de chemare în judecată cu care reclamanta a învestit instanţa de judecată, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 724 alin. (3) C. proc. civ. care dispun că dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere, pe cale separată, instanţei de executare.

În acest sens, Înalta Curte apreciază că dispoziţiile legale referitoare la întoarcerea executării sunt deopotrivă incidente şi în situaţia executării de bunăvoie a unei obligaţii stabilite printr-un titlu executoriu, iar nu numai cazurilor de plată efectuată în cadrul unei proceduri de executare silită, căci altfel s-ar crea o inechitate între debitorul care execută de bunăvoie şi cel care execută datoria silit, în condiţiile în care art. 622 din C. proc. civ. prevede atât executarea de bunăvoie, cât şi pe cea silită, ca modalităţi de aducere la îndeplinire a obligaţiei stabilite prin hotărârea unei instanţe.

Potrivit dispoziţiilor la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului, sau după caz sediul acestuia, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum în cererea de întoarcere a executării reclamanta A. S.A. are calitatea de creditoare, iar pârâţii C. şi B. au calitatea de debitori, potrivit prevederilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea este judecătoria în circumscripţia căreia îşi au domiciliul debitorii C. şi B.; potrivit datelor din prezentul dosar, domiciliul debitorilor este în comuna Sânpetru, judeţul Braşov.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Braşov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii C. şi B., având ca obiect "conflict de competenţă - întoarcere executare", în favoarea Judecătoriei Braşov.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2019.

GGC - NN