Employer’s appeal allowed; suspension order quashed and case remanded on Article 413(1)(1) criteria.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the employer’s appeal, overturned the appellate court’s interim order suspending proceedings, and remanded the case for continued merits review. The underlying dispute concerned an employee’s action challenging the employer’s decision implementing a judgment that awarded salary increases, seeking recalculation of the differential amount and related contributions. The appellate court had suspended the case pending resolution of a separate enforcement challenge brought by the employer against the employee’s forced execution. The High Court held that voluntary execution and forced execution are distinct procedures with different legal natures, so the outcome of the enforcement challenge did not make the main case’s resolution dependent on a right at issue in another proceeding; therefore, the conditions for discretionary suspension under Article 413(1)(1) of the Civil Procedure Code were not met, constituting grounds for cassation under Article 488(1)(5) of the same code.
Legislator headnote
AI generatedart. 413 alin. (1) C. proc. civ, art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 486 alin. (1) C. proc. civ, art. 488 C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ, Art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ; Employer’s appeal allowed; suspension order quashed and case remanded on Article 413(1)(1) criteria: The underlying dispute concerned an employee’s action challenging the employer’s decision implementing a judgment that awarded salary increases, seeking recalculation of the differential amount and related contributions. The appellate court had suspended the case pending resolution of a separate enforcement challenge brought by the employer against the employee’s forced execution. The High Court held that voluntary execution and forced execution are distinct procedures with different legal natures, so the outcome of the enforcement challenge did not make the main case’s resolution dependent on a right at issue in another proceeding; therefore, the conditions for discretionary suspension under Article 413(1)(1) of the Civil Procedure Code were not met, constituting grounds for cassation under Article 488(1)(5) of the same code.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for admitting the appeal and quashing the decision.
Procedural rule applied in the dispositive as the basis for the appeal being admitted.
Cited in the dispositive as the substantive provision whose conditions were not met, justifying the quashing.
Full text
Deliberând asupra cauzei civile de faţă şi examinând actele din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Societatea Română de Televiziune (SRTv), anularea Deciziei nr. 1397/06.07.2016 emisă de intimată, obligarea pârâtei să îi emită o altă decizie prin care să majoreze salariul aflat în plată la data de 07.04.2012 cu un procent de 19,12 %, corespunzător indicilor de creştere a preţurilor de consum pe anii 2010 - 2011 şi primul trimestru al anului 2012 şi nu cu procentul de 18,29 % stabilit de pârâtă, să stabilească, ţinând seama de salariul de încadrare, o diferenţă salarială în sumă de 38492 RON brut şi nu de 36928 RON brut cum a stabilit pârâta, să întocmească declaraţiile rectificative astfel încât să se vireze contribuţiile şi impozitele prevăzute de lege aferente sumei brute de 38492 RON, cu cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din 26 septembrie 2017 s-a dispus suspendarea cauzei conform art. 413 alin. (1) C. proc. civ. până la soluţionarea Dosarului nr. x/2016* aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs pârâta, iar prin Decizia nr. 421/2017 din 12 decembrie 2017, Curtea de Apel Craiova a admis recursul, a casat încheierea atacată şi a dispus trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
2. Soluţia pronunţată de Tribunalul Dolj
Prin Sentinţa nr. 459/2018 din 27 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Societatea Română de Televiziune.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A. prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinţei apelate şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
3. Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Craiova
Prin încheierea din data de 05 iulie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a dispus suspendarea judecăţii apelului declarat de apelantul-reclamant A. împotriva Sentinţei civile nr. 459 din 27 februarie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Societatea Română de Televiziune, conform dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate în Dosarul nr. x/2016*, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
4. Calea de atac formulată în cauză
Împotriva încheierii din data de 05 iulie 2018, prin care Curtea de Apel Craiova a suspendat judecarea cauzei, a formulat recurs pârâta Societatea Română de Televiziune, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi continuarea judecării cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x/2016.
În motivare a arătat că nu se impune suspendarea cauzei, întrucât decizia contestată este o decizie de punere în executare a unui titlu executoriu reprezentat de o sentinţă civilă şi de determinare a cuantumului diferenţelor de drepturi salariale ce au fost recunoscute salariatului prin titlul executoriu, iar faptul că reclamantul a declanşat executarea silită contestată de către pârâtă nu împiedică executarea silită şi nici nu reprezintă o cauză de nulitate a vreunui act de executare voluntară din partea debitorului obligaţiei de plată; prin urmare, recurenta a considerat că judecarea cauzei de faţă nu depinde de soarta contestaţiei la executare.
5. Încheierea de admitere în principiu a recursului
Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor pentru a depune punct de vedere la raport.
La data de 12 aprilie 2019, recurenta-pârâtă Societatea Română de Televiziune a depus punct de vedere la raportul întocmit în cauză, prin care a arătat că îşi însuşeşte raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în sensul că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., sub sancţiunea nulităţii.
Intimatul-reclamant A. nu a depus punct de vedere la raport.
Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la data de 22 mai 2019, Înalta Curte a admis, în principiu, recursul declarat în cauză de pârâta Societatea Română de Televiziune şi a acordat termen în şedinţă publică, cu citarea părţilor, la data de 25 septembrie 2019.
6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:
Analizând încheierea atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat şi urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:
Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată exclusiv pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.
Deşi recurenta nu a indicat expres niciunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, Înalta Curte urmează a cerceta criticile de nelelgalitate din perspectiva motivului de recurs prevăzut la pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., având în vedere că recurenta a susţinut încălcarea de către instanţă a regulilor de procedură referitoare la suspendarea facultativă a judecării cauzei.
Potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul altei judecăţi.
Prin urmare, textul de lege reglementează un caz facultativ de suspendare a judecăţii.
Înalta Curte reţine că, dacă aprecierea în concret a modului în care existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi influenţează soluţionarea cauzei este atributul exclusiv al instanţei învestite cu soluţionarea cererii de suspendare, verificarea îndeplinirii condiţiei premisă în care acest caz de suspendare facultativă poate fi incident intră în sfera controlului de legalitate.
În speţă, Înalta Curte constată că litigiul de faţă, promovat de reclamant la 29 august 2016 are ca obiect anularea Deciziei nr. 1397 din 06 iulie 2016, emisă de angajatorul Societatea Română de Televiziune, de punere în executare voluntară a titlului executoriu reprezentat de Sentinţa nr. 7360 din 10 decembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/2015 şi determinarea cuantumului diferenţelor salariale ce au fost recunoscute reclamantului prin acest titlu.
Pe de altă parte, Dosarul nr. x/2016* al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti are ca obiect contestaţia la executare formulată de pârâta Societatea Română de Televiziune împotriva executării silite pornite de reclamantul A.
Se reţine astfel că executarea voluntară nu îl împiedică pe creditor să continue executarea silită pentru partea pe care pretinde că debitorul o mai are de executat şi nici pe debitor să uzeze de căile puse la dispoziţie de lege pentru a contesta executarea sub aspectul cuantumului creanţei, aşadar, nu se poate aprecia că, în sensul art. 413 alin. (1) C. proc. civ., judecarea prezentei cauze depinde de judecarea contestaţiei la executare.
Prin urmare, executarea voluntară a unei creanţe de către debitor nu are legătură cu procedura de executare silită, demarată de creditorul nemulţumit de modul în care debitorul a ales să execute creanţa, întrucât cele două tipuri de executări au natură diferită.
În consecinţă, Înalta Curte constată că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru a se dispune suspendarea judecării cauzei, în sensul că nu este îndeplinită condiţia premisă ca dezlegarea cauzei să depindă de existenţa sau inexistenţa dreptului ce face obiectul Dosarului nr. x/2016*.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. coroborate cu 488 alin. (1) pct. 5 şi cu art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Societatea Română de Televiziune împotriva încheierii de şedinţă din 5 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2016, şi, pe cale de consecinţă, va casa încheierea şi va trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta Societatea Română de Televiziune împotriva încheierii de şedinţă din 5 iulie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2016.
Casează încheierea şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2019.
GGC - NN