Eviction damages for returned property; annulment of cassation appeal for lack of original handwritten signature on faxed filing

Deliberând, asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 15.04.2016, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa să dispună: a) în principal (art. 1408 teza 1 C. civ.) obligarea pârâţilor la acordarea de daune-interese reprezentând atât echivalentul valoric - valoarea de piaţă - al imobilului, primit la schimb, din Bucureşti, str. x, şi pentru care a fost evinsă urmare a restituirii către adevăratul proprietar în baza Legii nr. 10/2001, cât şi daunele şi spezele la care are dreptul a le cere de la Statul Român urmare a evicţiunii totale produse.

În subsidiar (art. 1408 teza 2 C. civ.), a solicitat desfiinţarea actului de schimb încheiat la 06 aprilie 1967, repunerea părţilor în situaţia anterioară, plata tuturor daunelor şi spezelor la care are dreptul pentru acoperirea prejudiciului suferit cu obligarea pârâţilor la întoarcerea/restituirea către reclamantă a celor cincisprezece imobile proprietatea acesteia pe care le-a dat Statului Român în schimbul imobilului din Bucureşti, str. x, restituit adevăratului proprietar în baza Legii nr. 10/2001; în situaţia în care imobilele date la schimb de A. nu pot fi restituite în natură, a solicitat să se dispună obligarea pârâţilor la plata către aceasta a contravalorii acestor bunuri - valoarea de piaţă, cu cheltuieli de judecată ocazionate cu prezentul proces.

La data de 19.05.2016, reclamanta şi-a precizat acţiunea în sensul că nu îşi mai susţine capătul subsidiar de cerere privind desfiinţarea actului de schimb din 06.04.1967. De asemenea, prin aceeaşi cerere, reclamanta şi-a precizat cuantumul provizoriu al pretenţiilor la suma de 7.437.686,91 RON.

2. Soluţia pronunţată de Tribunalul Bucureşti

Prin Sentinţa civilă nr. 1268/26.09.2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, şi, în consecinţă, a respins acţiunea faţă de acest pârât, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană ce nu justifică legitimare procesuală pasivă; a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, astfel cum a fost precizată, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei totale de 8.391.536 RON, reprezentând contravaloarea actualizată la data de 02.06.2017 a imobilului situat în Bucureşti, str. x, şi la plata sumei de 159.145,19 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de reclamant ca urmare a evicţiunii.

3. Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti

Prin Decizia nr. 285A din 21 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva Sentinţei civile nr. 1268 din 26.09.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. şi cu intimatul-pârât Municipiul Bucureşti, prin Primarul General.

4. Calea de atac formulată în cauză

La data de 07.09.2018 (prin fax), pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel.

Recurentul a învederat că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, recurentul a arătat că în mod greşit a fost respins apelul, întrucât, deşi în motivare instanţa a reţinut că schimbul a fost încheiat de Municipiul Bucureşti, ca reprezentant al statului, totuşi a apreciat că reprezentarea statului se realizează de către Ministerul Finanţelor Publice.

A arătat că actul de schimb din 06.04.1967 a fost încheiat între Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Oraşului Bucureşti şi A., iar continuatorul Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Oraşului Bucureşti este Municipiul Bucureşti, prin Primar General. Prin Decizia nr. 24A/29.01.2014, invocată de instanţa de fond, s-a stabilit doar faptul că Statul Român are calitate procesuală, însă, în cauză, recurentul a arătat că Statul Român este reprezentat de Municipiul Bucureşti, întrucât imobilele sunt de interes local.

În subsidiar, recurentul a criticat decizia atacată în raport de faptul că, deşi prin motivele de apel, a contestat cuantumul valorii de piaţă al imobilului, stabilit prin expertiza tehnică de specialitate administrată la fondul cauzei, instanţa de apel a respins apărările formulate, fără o analiză temeinică, necesară stabilirii preţului real al imobilului, în virtutea rolului activ conferit de lege.

Recurentul a învederat că instanţa de apel trebuia să dispună fie refacerea raportului de expertiză aflat la dosarul cauzei, fie efectuarea unei noi expertize care să aibă în vedere criticile aduse de acesta raportului de expertiză, prin motivele de apel, iar această iniţiativă trebuia pusă în discuţia părţilor în apel şi în virtutea rolului activ al instanţei, care putea să se sesizeze în raport de suma exorbitantă în cuantum de 8.391.536 RON stabilită prin raportul de expertiză.

În continuare, recurentul a arătat că în mod greşit instanţa de apel a menţinut în sarcina sa obligaţia la plata cheltuielilor ocazionate de A. ca urmare a evicţiunii, litigiu în care recurentul nu a avut calitate procesuală, nefiind parte în dosar.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea deciziei instanţei de apel ca fiind legală şi temeinică în ceea ce priveşte respingerea apelului formulat de Statul Român împotriva soluţiei pronunţate de către instanţa de fond de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti, prin Primarul General, şi de respingere a acţiunii reclamantei A., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de recurs faţă de prevederile art. 486 şi art. 488 coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., considerând că motivele de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, se critică temeinicia deciziei recurate; în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6. Încheierea de admitere în principiu a recursului

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, raportorul a reţinut că recurentul nu a depus la dosar un exemplar original al cererii de recurs, iar completul de filtru va aprecia dacă cererea de recurs transmisă prin fax îndeplineşte condiţia care impune ca aceasta să fie semnată în sensul art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor pentru a depune puncte de vedere la raport.

Părţile nu au depus puncte de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la data de 22 mai 2019, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva Deciziei civile nr. 285/A din 21.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, invocată de intimaţi. În temeiul art. 493 alin. (5) şi (7) C. proc. civ. a admis în principiu recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică, cu citarea părţilor, urmând a supune dezbaterii admisibilitatea în principiu a recursului din perspectiva îndeplinirii de către cererea de recurs transmisă prin fax a condiţiei de a fi semnată în sensul art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.

7. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii cererii de recurs pentru lipsa semnăturii, în original, a reprezentantului recurentului-pârât, Înalta Curte urmează a o admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: e) semnătura părţii sau, după caz, a mandatarului părţii, a reprezentantului legal al părţii sau a consilierului juridic."

Conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ.:

"Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Potrivit art. 268 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii":

"(1) Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege."

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acesteia, neputând fi dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a depus cererea de recurs prin fax, la data de 07 septembrie 2018, recursul purtând semnătura Directorului executiv juridic, a şefului serviciului juridic contencios şi avizare juridică şi a consilierului juridic, semnături care, datorită modalităţii de depunere, se regăsesc în forma imprimată.

Înalta Curte reţine că, la dosarul cauzei, nu se află un exemplar original al recursului care să cuprindă semnătura olografă a reprezentantului legal al recurentului-pârât.

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, magistratul asistent raportor a apreciat că recurentul nu a depus la dosar un exemplar original al cererii de recurs, iar completul de filtru va aprecia dacă cererea de recurs transmisă prin fax îndeplineşte condiţia care impune ca aceasta să fie semnată în sensul art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.

Raportul întocmit asupra admisibilităţii recursului, după analiza în completul de filtru, a fost comunicat recurentului-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la data de 10 aprilie 2019, conform dovezii de comunicare aflate la dosarul de recurs.

Cu toate acestea, recurentul-pârât nu a depus un punct de vedere asupra raportului asupra admisibilităţii în principiu, nu a comunicat instanţei un exemplar original al recursului şi nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei.

Această obligaţie nu a fost îndeplinită nici după comunicarea încheierii de admitere în principiu, care a fost comunicată recurentului la data de 04 iunie 2019, conform dovezii de comunicare aflate la dosarul de recurs.

Înalta Curte reţine împrejurarea că o obligaţie similară, stabilită în sarcina aceleiaşi părţi cu prilejul soluţionării cererii de suspendare a executării deciziei atacate cu recurs, a fost adusă la îndeplinire de reprezentantul recurentului-pârât, în sensul că la data de 25 martie 2019 a fost depusă, în original, cererea de suspendare, care fusese transmisă prin fax.

Întrucât recurentul nu şi-a îndeplinit obligaţia comunicată de instanţă, de depunere a unui exemplar original al cererii de recurs, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile de formă ale recursului prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părţii (a reprezentantului acesteia), care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată, nefiind suficientă depunerea unei fotocopii.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva Deciziei civile nr. 285/A din 21.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva Deciziei civile nr. 285/A din 21.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2019.

GGC - NN