Appeal against recusal referral order during recurse stage held inadmissible; fine request rejected.

Deliberând, asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 17 mai 2007, sub nr. x/2007, reclamantul A. a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/13.03.1997 şi transcris sub nr. x/13.03.1997, în contradictoriu cu pârâţii B., C., D.

În rejudecare, prin Decizia nr. 896A din 24 martie 2017, pronunţată de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr. x/2007, a fost respinsă excepţia tardivităţii apelului formulat de apelantul-reclamant A.; a fost respinsă cererea de repunere în termenul de apel formulată de apelantul-reclamant A., ca rămasă fără obiect; au fost admise apelurile formulate de apelanţii E. şi A., a fost desfiinţată Sentinţa nr. 6688 din 15 decembrie 2014, pronunţată de Judecătoria Buftea, şi a fost trimisă cauza spre rejudecare primei instanţe.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs recurenţii A., B. şi E.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 13 august 2018, sub nr. x/2018.

La termenul de judecată din data de 17 mai 2019, recurenta E. a formulat verbal cerere de recuzare împotriva completului de judecată.

Prin Încheierea din data de 17 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost înaintat dosarul completului următor pentru soluţionarea cererii de recuzare.

La data de 03 iunie 2019, recurenta-pârâtă E. a formulat o cerere intitulată "apel" împotriva Încheierii din 17 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în motivarea cererii invocând aspecte referitoare la fondul litigiului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 6 iunie 2019.

Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 268 C. proc. civ.: (1) încheierile premergătoare vor fi date de acelaşi număr de voturi ca şi hotărârile. (2) Judecătorii nu sunt legaţi prin aceste încheieri. (3) Ei sunt legaţi de acele încheieri care, fără a hotărî în totul pricina, pregătesc dezlegarea ei. (4) Orice dispoziţie luată de instanţă va fi motivată.

Potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, toate încheierile care preced hotărârea şi care au ca scop pregătirea soluţionării pricinii sunt încheieri premergătoare. Unele dintre aceste încheieri pot conţine dispoziţii pur premergătoare (încheieri preparatorii), care nu leagă instanţa sau, dimpotrivă, pot conţine soluţionări parţiale ale unor aspecte ale litigiului care leagă instanţa (încheieri interlocutorii), în sensul că instanţa nu mai poate reveni asupra celor hotărâte.

În speţă, recurenta- pârâtă a formulat calea de atac intitulată "apel" împotriva unei încheieri prin care, ca urmare a cererii de recuzare a completului de judecată, formulată verbal în şedinţă, instanţa a înaintat dosarul completului următor care judecă în aceeaşi materie, pronunţând în acest sens o încheiere premergătoare cu caracter preparatoriu.

Prin încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu instanţa de judecată ia unele măsuri în vederea cercetării şi soluţionării cauzei, fără a anticipa soluţia, nefiind rezolvate aspecte sau împrejurări legate de fondul cauzei. De aceea, acest tip de încheiere face corp comun cu hotărârea finală, putând fi atacată odată cu aceasta, fiind susceptibilă de aceeaşi cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii finale, în măsura în care respectiva hotărâre are deschisă vreo cale de atac.

Din verificările efectuate în cauză, se constată că la data declarării căii de atac a apelului, respectiv 06 iunie 2019, cauza (cererea de recurs) nu era încă soluţionată.

Prin Decizia nr. 554/2019 din data de 26 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a admis recursul, a casat decizia civilă recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Ilfov, hotărârea fiind irevocabilă.

Înalta Curte reţine că, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

De asemenea, Înalta Curte reţine că potrivit art. 4 C. proc. civ. de la 1864, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă: (1) recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; (2) recursurile în interesul legii; (3) abrogat; (4) orice alte materii date prin lege în competenţa sa.

Dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, stipulează că "Secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel."

Din coroborarea dispoziţiilor legale incidente, anterior menţionate, şi din aplicarea cu prioritate a normelor imperative care guvernează competenţa materială, se constată că Înalta Curte nu are abilitatea de a soluţiona cauzele aflate în etapa procesuală a apelului, iar pentru a judeca în această materie, este necesar ca aceste cereri să-i fie atribuite în competenţă prin lege, astfel cum stipulează art. 4 alin. (4) C. proc. civ. de la 1864.

Având în vedere că încheierea atacată a fost pronunţată în recurs, rezultă că împotriva acesteia nu poate fi exercitată calea de atac a apelului, decizia fiind irevocabilă, în înţelesul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. de la 1864, conform căruia sunt hotărâri irevocabile, "hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii."

Referitor la cererea formulată de intimata-pârâtă B. prin care a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare recurentei pentru formularea cu rea-credinţă a unei căi de atac inadmisibile, Înalta Curte constată că, deşi calea de atac este inadmisibilă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1081+++ alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. de la 1864, în sensul că nu s-a probat reaua-credinţă a recurentei în formularea căii de atac, iar soluţia de respingere a unei cereri în justiţie nu este prin ea însăşi dovada certă a săvârşirii unui abuz de drept procesual, ci acesta trebuie să rezulte din circumstanţele cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" formulată de recurenta E. împotriva încheierii de şedinţă din data de 17 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, precum şi cererea de aplicare a amenzii judiciare formulată de intimata B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" declarată de recurenta E. împotriva Încheierii de şedinţă din data de 17 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Respinge cererea de aplicare a amenzii judiciare formulate de intimata B.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 septembrie 2019.

GGC - CL