Negative jurisdictional conflict over land registry rectification: exclusive vs. alternative territorial competence under Law No. 7/1996 and Code of Civil Procedure

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 4 septembrie 2018 pe rolul Judecătoriei Ineu, reclamanţii A. şi B. au solicitat instanţei rectificarea CF nr. x Ineu, nr. top x, în sensul radierii interdicţiei de înstrăinare şi grevare şi a dreptului de ipotecă în valoare de 200.000 RON, precum şi obligarea pârâtei C. la plata sumei de 122.062 RON sau echivalentul în RON la data plăţii a sumei de 26.250 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului pe perioada aprilie 2017 - septembrie 2018.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 908 pct. 3 şi art. 1385 alin. (3) C. civ.

Prin încheierea de la data de 22 ianuarie 2019, Judecătoria Ineu a luat act de precizarea reclamanţilor de lărgire a cadrului procesual pasiv şi a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârâtă şi a D. S.A.

Prin Sentinţa civilă nr. 140 din 5 martie 2019, Judecătoria Ineu a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Ineu a reţinut că, potrivit cadrului procesual stabilit de reclamantă prin precizarea de acţiune, aceasta a formulat cererea în contradictoriu cu D. S.A., entitate cu personalitate juridică, cu sediul în Bucureşti, Bd. x, sediu care se află pe raza teritorială a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

Astfel, a aplicat dispoziţiile art. 107 C. proc. civ., în raport de sediul pârâtei D. S.A.

Investită cu soluţionarea cauzei după declinare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a pronunţat Sentinţa civilă nr. 6161 din 11 iunie 2019, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Ineu. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l soluţiona.

În motivare a reţinut că temeiul legal al cererii reclamanţilor este reprezentat de dispoziţiile art. 908 C. civ., cuprins în Cap. IV din Titlul VII intutulat Cartea Funciară a Cărţii a III-a din C. civ., ce reglementează condiţiile de efectuare a înscrierilor în cartea funciară, precum şi condiţiile de admisibilitate ale acţiunilor ce pot fi formulate în instanţă în legătură cu aceste înscrieri.

Invocarea acestor dispoziţii de drept substanţial ca temei legal al cererii nu exclude, însă, incidenţa anumitor norme de drept procesual din legea generală sau specială.

Procedura de înscriere în cartea funciară, inclusiv competenţa de soluţionare a cererilor sunt reglementate de Legea nr. 7/1996 iar, potrivit art. 31 alin. (4) din acest act normativ, plângerile împotriva încheierii de soluţionare a cererii de înscriere în cartea funciară se depune de cei interesaţi direct la judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul.

De asemenea, potrivit art. 31 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, împotriva încheierii registratorului şef se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare, plângere ce se înaintează pentru soluţionare la judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială se află imobilul.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condiţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea introductivă reclamanţii au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună rectificarea cărţii funciare nr. x şi obligarea pârâtei la daune pentru lipsa de folosinţă a imobilului.

În speţă, obiectul principal al pricinii il reprezintă cererea de rectificare de carte funciară, petitul având ca obiect despăgubiri având caracter accesoriu, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 123 C. proc. civ., acesta se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală.

Se observă că pentru soluţionarea cererii având ca obiect rectificare de carte funciară legiuitorul nu a instituit o competenţă teritorială exclusivă, ci o competenţă alternativă, în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform căruia "În afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente instanţa locului unde se află imobilul, pentru cererile în prestaţie tabulară, în justificare tabulară şi în rectificare tabulară".

Astfel, devin incidente în speţă şi prevederile art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Ineu, reclamanţii au fixat în mod definitiv competenţa în favoarea acesteia.

Mai mult decât atât, chiar dacă reclamanţii nu au invocat dispoziţiile legii speciale, ci doar pe ale C. civ., nimic nu împiedică instanţa să facă o aplicare a acestora.

Astfel, prin raportare şi la legea specială, instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este tot Judecătoria Ineu, după cum urmează:

Potrivit art. 33 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, înscrierile şi radierile efectuate în cărţile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanţei judecătoreşti definitive şi irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declaraţii date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentaţii cadastrale, dispoziţiile art. 31, care fac referire la instanţa de la locul imobilului, aplicându-se în mod corespunzător.

Astfel, văzând că imobilul ce face obiectul prezentei cauze se află în localitatea Ineu, jud. Arad, Înalta Curte urmează să stabilească competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea judecătoriei din circumscripţia acestei localităţi, şi anume Judecătoria Ineu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ineu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 septembrie 2019.

GGC - CL