Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1411/2019 AI generated

Conflict of jurisdiction for presidential order on minor's residence: competence of court of defendant's domicile when spouses no longer reside at last common domicile abroad

Case Number Decizia nr. 1411/2019
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning the case to the Timisoara Court, definitively determining that this court had competence to adjudicate the matter. The dispute concerned a petition for a presidential order to establish a minor's residence with the mother in Spain, filed in the context of a pending divorce action where the parties' last common residence was in Spain but neither spouse resided there at the time of filing. Citing Articles 915(1) and 998 of the Code of Civil Procedure, the Court held that when neither spouse remains in the last common residence, jurisdiction vests in the court of the defendant's domicile, overriding the prior declinations to Zalaù and Bucharest Court Sector 1, thereby establishing the Timisoara Court as the competent forum for the provisional measure regarding the minor's residence.

Legislator headnote

AI generated

art. 998 C. proc. civ, art. 915 alin. (1) C. proc. civ, art. 920 C. proc. civ, art. 126 alin. (1) C. proc. civ, art. 915 C. proc. civ, art. 1072 alin. (2) C. proc. civ; Conflict of jurisdiction for presidential order on minor's residence: competence of court of defendant's domicile when spouses no longer reside at last common domicile abroad: S-a reţinut în motivare incidenţa art. 998 C. proc. civ. în raport de împrejurarea că reclamanta a învestit Judecătoria Zalău cu o cerere de divorţ, în cadrul căreia a solicitat şi stabilirea locuinţei minorului la mamă, situaţie în care instanţa competentă să judece cererea de divorţ este competentă să judece şi cererea pendinte.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction domicile abroad child lawful domicile Civil Procedure Code action for divorce constitutional jurisdiction

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău la 1 februarie 2019, reclamanta A., cu domiciliul în jud. Sălaj şi reşedinţa în Spania, a solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, în contradictoriu cu B., stabilirea locuinţei minorului C. la reclamantă, în Spania.

În drept cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 998 C. proc. civ.

Prin Sentinţa civilă nr. 303 din 19 februarie 2019, Judecătoria Zalău a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare cererii în favoarea Judecătoriei Timişoara.

S-a reţinut în motivare incidenţa art. 998 C. proc. civ. în raport de împrejurarea că reclamanta a învestit Judecătoria Zalău cu o cerere de divorţ, în cadrul căreia a solicitat şi stabilirea locuinţei minorului la mamă, situaţie în care instanţa competentă să judece cererea de divorţ este competentă să judece şi cererea pendinte.

S-a mai reţinut şi incidenţa art. 915 alin. (1) C. proc. civ., faţă de împrejurarea că ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în Spania, aspect ce reiese din menţiunile reclamantei din cererea introductivă de instanţă.

Instanţa a arătat că, la momentul sesizării instanţei, niciuna dintre părţi nu mai locuia în Crişeni, localitate aflată în raza de competenţă a Judecătoriei Zalău, întrucât reclamanta locuia în Spania, iar pârâtul în Timişoara.

Învestită prin declinare, Judecătoria Timişoara a pronunţat Sentinţa civilă nr. 4387 din 11 aprilie 2019, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

În motivarea soluţiei se arată că sunt aplicabile dispoziţiile art. 920 C. proc. civ., în temeiul cărora instanţa competentă să soluţioneze cererea de divorţ, poate lua măsuri provizorii pe calea ordonanţei preşedinţiale cu privire la locuinţa minorului.

Astfel, pentru a stabili competenţa de soluţionare a cererii de ordonanţă preşedinţială, instanţa a avut în vedere instanţa competentă să soluţioneze cererea de divorţ.

A arătat că, în materia desfacerii căsătoriei, competenţa teritorială este exclusivă, aspect ce rezultă din coroborarea art. 129 alin. (2), pct. 3 şi art. 126 alin. (1) C. proc. civ., raportate la art. 915 C. proc. civ.

Instanţa a arătat că instanţele enumerate de art. 915 nu sunt deopotrivă competente şi reclamantul nu are posibilitatea de opţiune, ci trebuie să intenteze acţiunea în ordinea şi condiţiile stabilite de lege.

Raportat la situaţia de fapt expusă în dosar, instanţa a reţinut că ultima locuinţă comună este în Spania, iar cauza ar trebui soluţionată de instanţa de la ultima locuinţă comună, însă, în lipsa unor dispoziţii speciale în legislaţia internă, devin aplicabile dispoziţiile art. 1072 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora, în cazul în care instanţele române sunt competente şi nu se poate identifica instanţa competentă să judece cauza, cererea se va îndrepta, potrivit regulilor de competenţă materială, la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, respectiv la Tribunalul Municipiului Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a pronunţat Sentinţa civilă nr. 3640 din 30 mai 2019, prin care a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată de reclamantă şi a declinat competenţa de soluţionare cererii în favoarea Judecătoriei Zalău, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

S-a reţinut că, pe rolul Judecătoriei Zalău se află dosarul nr. x/2019 având ca obiect divorţul părţilor, în cadrul căruia se va soluţiona şi cererea accesorie privind stabilirea locuinţei minorului, situaţie în care această judecătorie este competentă să judece şi cererea pendinte, prin raportare la dispoziţiile art. 998 C. proc. civ.

Se mai apreciază că, şi în situaţia în care dispoziţiile art. 998 C. proc. civ. ar fi interpretate în sensul că instanţa competentă să se pronunţe asupra fondului dreptului se stabileşte în abstract, strict în raport de dreptul ce face obiectul cererii de ordonanţă preşedinţială, respectiv stabilire locuinţă minor, competenţa de soluţionare ar aparţine tot Jud. Zalău, ca instanţă în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa minorul, conform art. 114 C. proc. civ.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Art. 998 C. proc. civ. prevede că "cererea de ordonanţă preşedinţială se va introduce la instanţa competentă să se pronunţe în primă instanţă asupra fondului dreptului".

Potrivit art. 915 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă vreunul dintre ei mai locuieşte în raza sa teritorială, iar dacă nici unul nu mai locuieşte în circumscripţia de la ultima locuinţă comună, este competentă instanţa de la domiciliul pârâtului".

Obiectul acţiunii cu care a fost sesizată instanţa de judecată este cererea reclamantei de stabilire a locuinţei minorului C. la reclamantă, în Spania, pe calea ordonanţei preşedinţiale.

Înalta Curte reţine, conform celor învederate prin cererea de chemare în judecată, că ultimul domiciliu comun al soţilor, în fapt, a fost în Spania, unde au locuit şi muncit până în anul 2013, când pârâtul a revenit în România, întorcându-se ulterior în anul 2018.

Având în vedere că, la momentul sesizării instanţei, părţile nu mai locuiau împreună la ultimul domiciliul comun cunoscut, în raport de prevederile mai sus citate, instanţa competentă să soluţioneze cererea pendinte este cea de la domiciliul pârâtului, respectiv Judecătoria Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2019.

GGC - CL