Territorial competence for separate enforcement of litigation costs under Art. 107 Civil Procedure Code
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCCJ) resolved a negative competence conflict by assigning jurisdiction to the Cluj-Napoca District Court, thereby rejecting the counter-decline by that court and overruling the initial declination by the Podu Turcului District Court. The dispute arose from a separate principal claim filed to enforce the payment of litigation costs incurred in a prior final judgment, which the first-instance court initially declined to the Cluj-Napoca court based on the defendant’s domicile under Article 107 of the Code of Civil Procedure, while the Cluj-Napoca court erroneously excluded itself claiming the private matter of jurisdiction could not be raised ex officio. Relying on its precedent (Decision No. 19/2013) and Article 130(4) of the Code of Civil Procedure, the ICCCJ established that such requests for cost recovery constitute separate principal claims subject to stamp duty valued at the amount of the claim, and affirmed that territorial jurisdiction for these principal claims lies with the court of the defendant’s domicile as stipulated in the initial summons, thus confirming the competence of the Cluj-Napoca District Court.
Legislator headnote
AI generatedart. 107 C. proc. civ, art. 130 alin. (4) C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ; Territorial competence for separate enforcement of litigation costs under Art. 107 Civil Procedure Code: În motivare, a arătat că judecătoria Podu Turcului era legal învestită, în raport de art. 130 alin. (4) C. proc. civ., întrucât necompetenţă de ordine privată poate fi invocată doar de pârât şi nu de instanţă din oficiu.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Podu Turcului la data de 12 iulie 2018 reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 866,60 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată din dosarul x/2017 a Judecătoriei Podu Turcului.
În motivare şi în precizările ulterioare reclamanta a arătat că formulează această cerere de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecata din dosarul x/2017 a Judecătoriei Podu Turcului, pe cale separată.
În susţinerea cererii, reclamanta a depus copia Încheierii nr. 248 din 19 octombrie 2017, pronunţată în dosarul x/2017 a Judecătoriei Podu Turcului.
Prin Sentinţa nr. 125 din 28 februarie 2019, Judecătoria Podu Turcului a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Podu Turcului şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
În motivare, a reţinut incidenţa art. 107 C. proc. civ., precum şi împrejurarea că din cererea de chemare în judecată rezultă că pârâtul B. îşi are domiciliul în jud. Cluj, şi reşedinţa tot în municipiul Cluj, judeţul Cluj.
Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca a pronunţat Sentinţa nr. 3823 din 16 mai 2019, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de instanţă, din oficiu.
A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Podu Turcului, a constatat ivit conflictului negativ de competenţă între Judecătoria Cluj-Napoca şi Judecătoria Podu Turcului, şi în consecinţă a sesizat instanţa ierarhic superioară Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestui conflict negativ de competenţă.
În motivare, a arătat că judecătoria Podu Turcului era legal învestită, în raport de art. 130 alin. (4) C. proc. civ., întrucât necompetenţă de ordine privată poate fi invocată doar de pârât şi nu de instanţă din oficiu.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Prezenta instanţă reţine că, în situaţia în care cheltuielile de judecată sunt solicitate pe cale separată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat, prin Decizia nr. 19 din 18 noiembrie 2013, pronunţată cu ocazia examinării unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 20 ianuarie 2014, că aceste cereri sunt principale şi sunt supuse taxei judiciare de timbru.
Aşa fiind, pentru cererile principale prin care se solicită, pe cale separată, plata cheltuielilor de judecată, aşa cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia menţionată, cererea trebuie taxată la valoarea pretenţiilor, iar raţiunea acestei soluţii rezidă în faptul că, prin declanşarea unui nou litigiu pentru recuperarea cheltuielilor de judecată, se generează costuri suplimentare pentru sistemul judiciar, iar aşa cum a reţinut Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, nu numai că accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, dar este justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie" (parag. 27).
Aşadar, prin raportare la art. 107 C. proc. civ., instanţa competentă să soluţioneze cererea reclamantei este cea de la domiciliul pârâtului B. indicat în cererea de chemare în judecată ca fiind Cluj-Napoca, bld. 21 decembrie 1989, nr. 118, apt. 10, judeţul Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2019.
GGC - CL