Revision petition on contradictory judgments dismissed as time-barred; petition on procedural failure referred to lower court

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 3630 din 7 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins apelul formulat de apelanţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 14974/14.11.2016, pronunţate de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, ca neîntemeiat.

Au fost admise apelurile formulate de apelanţii-pârâţi Primăria Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva aceleiaşi sentinţe, a fost schimbată în parte Încheierea din 30 iunie 2016 şi sentinţa civilă apelată, în sensul că a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins cererea reclamanţilor pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.

A menţinut soluţia cu privire la excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului Primăria Sectorului 1 Bucureşti.

Împotriva acestei decizii, A. şi B. au formulat calea de atac extraordinară a revizuirii, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1). pct. 1 şi pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, cu privire la incidenţa art. 509 alin. (1). pct. 1 C. proc. civ., s-a arătat că instanţa a greşit când a admis excepţia autorităţii de lucru judecat în baza Deciziei nr. 3529 A din 2 octombrie 2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pentru că între cele două dosare nu există identitate de părţi.

Aceste aspecte au fost învederate instanţei prin întâmpinarea reclamanţilor la cererile de apel formulate de către intimaţii pârâţi, dar instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la acest lucru.

În motivarea cererii, cu privire la incidenţa art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a susţinut că Decizia civilă irevocabilă nr. 2573 din 19 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2003 este potrivnică Deciziei civile nr. 3630 A din 7 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Astfel, se menţionează că prima decizie confirmă că locuinţa în speţă nu este locuinţă socială având în vedere modul de calcul al chiriei, întrucât tatăl revizuenţilor, titularul contractului de închiriere, este beneficiarul Legii nr. 42/1990.

Se mai arată că, prin Decizia civilă nr. 2573 din 19 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a stabilit calcularea chiriei pentru această locuinţă la un salariu de 800 RON, în procent de 15% şi nu 10%, cum este prevăzut pentru locuinţele sociale, cum prevede art. 26 alin. (3) din O.U.G. nr. 40/1999.

Analizând excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocată de intimată, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ. "Cererea de revizuire se îndreaptă la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere."

Or, în speţă, prin calea extraordinară de atac, revizuenţii au invocat ca temei de drept şi art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pe motiv că instanţa nu s-a pronunţat asupra unor lucruri care s-au cerut.

Aşadar, instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de revizuire întemeiată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. este chiar instanţa care a pronunţat Decizia nr. 3630 A din 7 noiembrie 2017, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire întemeiată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. va fi declinată în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Analizând excepţia de tardivitate a cererii de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte a constatat următoarele:

Cererea de revizuire a fost declarată împotriva Deciziei civile nr. 3630 din 7 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi împotriva Deciziei nr. 2573 din 19 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, revizuenţii susţinând că aceste două hotărâri judecătoreşti sunt contradictorii.

Conform dispoziţiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi exercitată în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut, a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Spre deosebire de vechea reglementare, care prevedea o modalitate diferită de calcul a termenului de exercitare a căii de atac, după cum hotărârile între care exista contrarietate erau sau nu pronunţate de instanţe de recurs, normele legale aplicabile cauzei pendinte prevăd un termen generic de o lună, care începe să curgă de la rămânerea definitivă a ultimei hotărâri judecătoreşti.

În cauză, Înalta Curte constată că revizuenţii susţin contradictorialitatea Deciziei civile nr. 3630 din 7 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi a Deciziei nr. 2573 din 19 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.

În aplicarea textului de lege mai sus citat, ultima hotărâre judecătorească, dintre cele pretins potrivnice, este Decizia civilă nr. 3630 din 7 noiembrie 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care a rămas definitivă la data pronunţării.

În raport de această dată, cererea de revizuire formulată la data de 2 mai 2019, conform ştampilei oficiului poştal aplicată pe plic, dosarul pendinte, este tardivă.

Înalta Curte mai constată şi că revizuenţii nu au formulat cerere de repunere în termen şi nici nu au invocat vreo împrejurare care să îi fi pus în imposibilitatea absolută de a exercita calea de atac, în intervalul prevăzut de lege.

Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă ca tardiv formulată.

Aşadar, faţă de cele arătate mai sus, pentru aceste considerente, cererea de revizuire întemeiată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. va fi declinată în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, iar cea întemeiată în drept pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. va fi respinsă, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulate de revizuenţii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 3630 A din 7 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Fără cale de atac.

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 3630 A din 7 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cu recurs în termen de 30 de zile de comunicare, la completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2019.

GGC - CL