Liability for Ineligible EU Project Expenditures: Contractual Fault Excludes Delictual Solidarity for State and Partner Funds

Asupra recursurilor de faţă, reţine următoarele:

1. Hotărârea instanţei de apel

Prin Decizia nr. 2473 din 2 octombrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a admis apelul declarat de pârâta A. împotriva Sentinţei civile nr. 206/2017, pronunţată de Tribunalul Dolj.

A schimbat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâta A. la plata sumelor de 415.074,86 RON proiect INCOFOP şi 220.997,75 RON Proiect Femei Competente - Femei active pe piaţa muncii, reprezentând onorarii nete ridicate de echipa de implementare pe bază de contracte de prestări servicii pentru activitate dependentă.

L-a obligat pe intimatul reclamant Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj la 4859,9 RON cheltuieli de judecată către apelanta pârâta A.

2. Recursurile

2.1. Motive

Ambele părţi au declarat recurs.

1. Recursul reclamantului, motivat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., după prezentarea situaţiei de fapt din speţă, precum şi a parcursului altor cauze în care s-a analizat valabilitatea unor înscrisuri ce interesează prezentul litigiu, deduce analizei instanţei de recurs următoarele critici:

Instanţa de apel trebuia să facă aplicarea art. 1382 C. civ., care arată că cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ţinuţi solidar la reparaţie faţă de cel prejudiciat.

Reclamantul avea posibilitatea să se îndrepte împotriva oricărei persoane sau instituţii vinovate de producerea prejudiciului, iar ulterior, cel a cărui răspundere a fost angajată, are posibilitatea la rândul său să se îndrepte pe calea unei acţiuni în regres împotriva altor persoane pe care le consideră vinovate de producerea prejudiciului în funcţie de gradul culpei acestora.

Instanţa de apel a considerat eronat că sumele încasate de partenerii AJOFM Caraş-Severin şi Harghita, precum şi cele achitate la bugetul statului exced obligaţiilor de restituire ale pârâtei.

Sumele de la plata cărora a fost exonerată pârâta de către instanţa de apel se regăsesc în patrimoniul recurentului sub forma unui prejudiciu cauzat de către acesta, fiind vorba despre fonduri nerambursabile de care recurentul ar fi beneficiat dacă pârâta ar fi încheiat în mod legal contractele aferente celor două proiecte. Deoarece contractele încheiate de pârâtă au fost nelegale, întreaga sumă aferentă acestora, inclusiv sumele încasate de partenerii AJOFM Caraş-Severin şi Harghita şi sumele achitate la bugetul statului au fost imputate direct reclamantului, fiind executat pentru întreaga sumă declarată neeligibilă prin procese-verbale emise de OIR POSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia.

2. Prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., pârâta a prezentat pe larg situaţia de fapt şi dovezile pe care aceasta se sprijină, susţinând că cererea reclamantului împotriva sa trebuie să fie respinsă întrucât nu s-a făcut dovada că nu ar fi respectat clauzele unui contract, pentru că un astfel de contract nu există.

Acţiunea împotriva pârâtei nu trebuia să fie admisă întrucât OIR POSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia nu recunoaşte eligibilitatea cheltuielilor contractelor de prestări servicii, iar nu prestarea serviciului în sine sau realizarea acestuia. Dovada că pârâta a respectat obligaţiile contractuale este făcută cu Sentinţa nr. 303 din 25 ianuarie 2017 prin care a fost respinsă în fond cererea de chemare în garanţie într-un proiect similar.

Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală întrucât trebuiau obligate împreună cu pârâta şi toate celelalte persoane răspunzătoare din echipa de management.

2.2. Analiza recursurilor

1. Recursul reclamantului nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Aşa cum însuşi reclamantul a arătat pe parcursul întregului proces, şi chiar prin motivele de recurs, răspunderea ce revine pârâtei este una de natură contractuală.

Conform art. 1350 alin. (1) şi (2) C. civ., orice persoană trebuie să îşi execute obligaţiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii.

Reclamantul susţine că nelegalitatea deciziei din apel decurge din faptul că instanţa nu a făcut aplicarea prevederilor art. 1382 C. civ., astfel încât să o oblige pe pârâtă să-i restituie şi sumele care au intrat în bugetul statului, la ANAF, respectiv la AJOFM Harghita şi Caraş-Severin, ca o consecinţă a răspunderii solidare a acestora, urmând ca pârâta să se poată regresa împotriva celorlalţi debitori solidari pentru partea de datorie ce revine fiecăruia.

Această critică nu poate fi primită, textul invocat fiind plasat în Secţiunea "Repararea prejudiciului în cazul răspunderii delictuale".

Prin urmare, în lipsa unui text care să prevadă în mod expres răspunderea solidară în materia care a generat litigiul, instanţa de apel a pronunţat o soluţie legală atunci când a exclus din sumele solicitate prin cererea de chemare în judecată pe cele care au reprezentat obligaţii bugetare achitate la ANAF pentru cele două proiecte, declarate ulterior neeligibile, respectiv către AJOFM Harghita şi Caraş-Severin. Cum sumele menţionate au intrat deja în patrimoniul persoanelor juridice anterior arătate, urmează ca reclamantul, executat şi cu privire la acestea, să se îndreptate împotriva celor al căror patrimoniu s-a îmbogăţit în dauna sa.

Faţă de cele ce preced, criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 488 pct. 8 C. proc. civ., instanţa de apel făcând aplicarea corectă a textelor de lege incidente în cauză;

2. Nu este întemeiat nici recursul pârâtei care, la rândul său, susţine că ar fi trebuit să răspundă solidar toate persoanele care au făcut parte din echipa de management a celor două proiecte.

În lumina principiului disponibilităţii, pârâta - care invocă această teză juridică - ar fi avut posibilitatea să se îndrepte în condiţii procedurale împotriva acestor persoane, numai în acest caz instanţele de fond având a se pronunţa asupra naturii şi întinderii răspunderii altor persoane care au lucrat la cele două proiecte declarate ulterior neeligibile. În lipsa unei asemenea cereri, pârâta nu a putut obţine o soluţie privitoare la interpretarea pe care o dă reglementării răspunderii civile.

Pe de altă parte, nu există nicio hotărâre judecătorească prin care să se fi stabilit absenţa culpei pârâtei în legătură cu contractele de prestări servicii care constituie temeiul prezentului litigiu.

Prin sentinţa invocată a fost respinsă chemare sa în garanţie de către actualul reclamant nu pentru că ar fi fost analizat pe fond raportul juridic dintre părţi, ci pentru că reclamantul "nu a indicat, în concret, care au fost omisiunile managerului de proiect, legătura de cauzalitate între modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu şi prejudiciul adus CRFPA Dolj, sarcina probei revenindu-i acestuia". În aceste condiţii, sentinţa nu poate fi opusă reclamantului cu autoritate de lucru judecat sub aspectul lipsei de vinovăţie a pârâtei în derularea celor două contracte.

Pe cale de consecinţă, nici aspectele deduse analizei de către pârâtă nu au putut justifica identificarea unui text de lege interpretat sau aplicat greşit de către instanţa de apel.

Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 497 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ambele recursuri, cu consecinţa rămânerii definitive a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de reclamantul Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj şi de pârâta A. împotriva Deciziei nr. 2473 din 2 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2019.

GGC - CL