Inadmissibility of constitutional review for lack of nexus between challenged expropriation and public property laws and annulment of private instruments

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, prin Încheierea din 16 mai 2019 a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, precum şi cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, s-a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

S-a constatat astfel, că deşi excepţia a fost invocată în cadrul unui proces aflat pe rolul instanţei în faza procesuală de recurs, aceasta vizează dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 213/1998, conform deciziei pronunţate în recurs în interesul legii nr. 33/2008, care nu au legătură cu cauza, care are ca obiect anularea chitanţelor şi declaraţiilor date în datele de 20 şi 22 noiembrie 1969, depuse la dosarul nr. x/1997 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, având ca obiect prestaţie tabulară, precum şi a Sentinţei nr. 284 pronunţate în respectivul dosar.

S-a mai reţinut că acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1077, art. 1294, art. 1295, art. 1311 C. civ., art. 24 din Legea nr. 115/1938, art. 44, art. 45 şi art. 92 alin. (1) din Constituţie, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 1 din Primul Protocol adiţional al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.

Or, dispoziţiile Legii nr. 10/2001 reglementează regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar cele ale Legii nr. 213/1998 privesc regimul bunurilor proprietate publică, neavând legătură cu cauza.

Reţinând, ca atare, că lipseşte una dintre condiţiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, respectiv ca aceasta să privească dispoziţii dintr-o lege care are legătură cu soluţionarea cauzei, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, s-a respins cererea, ca inadmisibilă.

2. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.

A susţinut că în mod eronat a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, având în vedere că Legea nr. 10/2001 şi Legea nr. 213/1998, aşa cum sunt menţionate în Decizia nr. 33/2008 pronunţată de Înalta Curte în recurs în interesul legii, nu sunt constituţionale.

S-a prevalat în susţinere de dispoziţiile art. 21, art. 20 alin. (2), art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, ale art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi art. 1 din Primul Protocol adiţional al Convenţiei, care garantează protecţia unui bun actual, în condiţiile în care este titular tabular al parcelei menţionate conform Deciziei nr. 180/2011 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2009 în revendicare.

Prin înscrisul depus la 3 iunie 2019, recurentul a criticat şi soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, solicitare care nu poate fi însă primită şi analizată, atâta timp cât respectiva soluţie nu a fost dată cu recurs.

1. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, prin rezoluţia din 6 iunie 2019, a stabilit termen de judecată, în şedinţă publică, cu citare părţi, la data de 18 septembrie 2019.

La 17 septembrie 2019, s-au înregistrat concluziile scrise depuse de intimata B., prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este nefondat, în considerarea argumentelor ce succed:

Art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare prevede:

"Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia".

În raport de prevederile legale evocate, curtea de apel a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, observând că nu îndeplinită una din condiţiile de admisibilitate ale textului legal menţionat, respectiv cea a legăturii cu soluţionarea cauzei.

Se constată că această reţinere a Curţii de Apel Suceava este corectă.

Astfel, s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legilor nr. 10/2001 şi nr. 213/1998, prin raportare la Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi la art. 20, art. 21, art. 11 alin. (2), art. 15 alin. (2), art. 148 din Constituţie.

Or, excepţiile de neconstituţionalitate au fost invocate într-un dosar având ca obiect solicitarea de anulare, pe calea dreptului comun, a unor înscrisuri sub semnătură privată, respectiv chitanţe şi declaraţii date în datele de 20 şi 22 noiembrie 1969, depuse la dosarul nr. x/1997 al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, având ca obiect prestaţie tabulară.

Ca atare, raportat la cadrul procesual dedus judecăţii, determinat de reclamant prin acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 1077, art. 1294, art. 1295, art. 1311 C. civ., art. 24 din Legea nr. 115/1938, art. 44, art. 45 şi art. 92 alin. (1) din Constituţie, art. 6 din Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale şi art. 1 din Primul Protocol adiţional al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, prevederile legilor a căror neconstituţionalitate s-a invocat nu erau incidente litigiului, nefiind avute în vedere la soluţionarea cauzei de către prima instanţă sau instanţa de apel.

Raportând, aşadar, condiţiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curţii Constituţionale la cerinţele prevăzute la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se observă că solicitarea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 şi Legii nr. 213/1998 nu o îndeplineşte pe cea privitoare la legătura cu soluţionarea cauzei.

Faţă de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A. împotriva Încheierii din 16 mai 2019 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 septembrie 2019.

GGC - CL