Nullity of cassation appeal for failure to articulate specific legal grounds for illegality

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 24 noiembrie 2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Administraţia Penitenciarului Mioveni, Administraţia Penitenciarului Târgu Jiu, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Vâlcea, respectiv Postul de poliţie Stoeneşti şi secţia nr. 9 Pietrari, prin B., C., D., inclusiv Arestul Vâlcea al Inspectoratului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, Judecătoria Horezu, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, funcţionarii Primăriei Stoeneşti, consilierii Consiliului Local Stoeneşti, Ministerul Justiţiei, Judecătoria Târgu Jiu şi Comisia de liberare condiţionată a Penitenciarului Târgu Jiu, solicitând ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să fie obligaţi aceştia să-l despăgubească pentru condiţiile de detenţie, condamnările abuzive şi ilegale, pentru presiunile, intimidările, dosare fabricate, tortura psihică la care a fost supus pentru a ceda dreptul de proprietate, cu suma de 500 euro pentru fiecare zi de detenţie calendaristică pentru perioada 2009 - 2018, până la soluţionare.

A mai solicitat ca toată perioada executată să se considere vechime în muncă pe cartea de muncă, pentru a beneficia de pensie la vârstă pentru executarea pedepselor şi a măsurilor preventive de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

A arătat că se constituie parte civilă şi solicită daune morale în cuantum de 1.000.000 euro pentru încălcarea dreptului său de către Penitenciarul Mioveni.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă:

Prin Sentinţa civilă nr. 161 din data de 24 mai 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Gorj, secţia I civilă, a respins excepţia netimbrării cererii de chemare în judecată invocată de pârâţii Penitenciarul Mioveni, Penitenciarul Târgu Jiu şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

A respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată invocată de pârâţii Penitenciarul Târgu Jiu, Penitenciarul Mioveni şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

A respins excepţia prematurităţii invocată de pârâtul Penitenciarul Târgu Jiu.

A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada anterioară datei de 24 noiembrie 2014, excepţie invocată de pârâţii Penitenciarul Mioveni şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Guvernul României şi Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vâlcea şi a respins cererea formulată de reclamantul A. împotriva acestor pârâţi ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi Ministerul Justiţiei.

A respins acţiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâţilor Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Penitenciarului Mioveni, Penitenciarului Târgu Jiu, Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, Judecătoria Horezu, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, Funcţionarii Primăriei Stoeneşti, Consilierii Consiliului Local Stoeneşti, Ministerul Justiţiei, Judecătoria Târgu Jiu şi Comisia de liberare condiţionată a Penitenciarului Târgu Jiu.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă:

Prin Decizia nr. 110 din data de 16 ianuarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 161 din data de 24 mai 2018 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Guvernul României, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Administraţia Penitenciarului Mioveni, Administraţia Penitenciarului Târgu Jiu, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vâlcea, Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, Judecătoria Horezu, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, Funcţionarii Primăriei Stoeneşti, Consilierii Consiliului Local Stoeneşti, Ministerul Justiţiei, Judecătoria Târgu Jiu şi Comisia de liberare condiţionată a Penitenciarului Târgu Jiu.

A anulat în parte Sentinţa nr. 161 din data de 24 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017 şi, rejudecând cauza, a respins excepţia lipsei calităţi procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vâlcea.

A respins cererea formulată împotriva pârâtului Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vâlcea ca nefondată.

A păstrat restul dispoziţiilor sentinţei.

A respins ca nefondat apelul incident declarat de apelanta-pârâtă Administraţia Naţională a Penitenciarelor împotriva Sentinţei civile nr. 161 din data de 24 mai 2018 pronunţate de Tribunalul Gorj, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2017 în contradictoriu cu reclamantul A. şi pârâţii Guvernul României, Administraţia Penitenciarului Mioveni, Administraţia Penitenciarului Târgu Jiu, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vâlcea, Parchetul de pe lângă Judecătoria Horezu, Judecătoria Horezu, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, Funcţionarii Primăriei Stoeneşti, Consilierii Consiliului Local Stoeneşti, Ministerul Justiţiei, Judecătoria Târgu Jiu şi Comisia de liberare condiţionată a Penitenciarului Târgu Jiu.

4. Calea de atac formulată în cauză:

Împotriva decizie Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a declarat recurs reclamantul A., cale de atac care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 8 martie 2019, sub nr. x/2017.

5. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:

Prin raportul întocmit în cauză, după efectuarea procedurilor de comunicare prevăzute de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., raportorul a constatat că recursul este legal timbrat şi a fost declarat în termenul prevăzut de lege, apreciind însă că, în speţă, criticile formulate de recurentul-reclamant nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aspect faţă de care este incidentă excepţia nulităţii recursului.

Totodată, se reţine că, prin întâmpinările depuse la dosar, intimaţii-pârâţi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vâlcea şi Penitenciarul Mioveni au invocat excepţia nulităţii recursului, pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost analizat în complet de filtru şi a fost comunicat părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ, iar acestea nu au formulat puncte de vedere.

Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la data de 17 septembrie 2019, fără citarea părţilor, în vederea pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care criticile susţinute nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din acelaşi act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile reglementate în art. 488 C. proc. civ.

În speţă, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a susţinut că, prin decizia contestată, nu a fost stabilit cuantumul despăgubirilor solicitate, nu a fost luat în considerare prejudiciul moral pe care l-a suferit ca urmare a neparticipării la înmormântarea tatălui său, nu i-au fost acordate despăgubiri pentru condiţiile de detenţie, nu s-a ţinut cont de deteriorarea stării sale de sănătate ca urmare a condiţiilor din penitenciar şi nici de îmbolnăvirea mamei sale şi de determinarea decesului tatălui său de către autorităţile locale. Totodată, a arătat că nu a fost avută în vedere arestarea sa abuzivă şi ilegală.

Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de lege şi, deşi a susţinut că hotărârea este nelegală, nu a formulat critici concrete care să vizeze nelegalitatea judecăţii realizate de către curtea de apel.

Or, motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată în apel, ci arătare tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală.

Aşa fiind, cum aspectele invocate de către recurentul-reclamant în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii atacate, nefiind posibilă încadrarea acestora în motivele de casare prevăzute de lege şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, Înalta Curte va face aplicarea sancţiuni prevăzute art. 489 alin. (2) C. proc. civ. şi va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 110 din data de 16 ianuarie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2019.

GGC - CL