Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision resolving preliminary real estate sale contract
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the cassation appeal filed by the defendant-seller against the Court of Appeal's decision, thereby upholding the appellate ruling that had rejected the lower court's decision; consequently, the first-instance judgment, which ruled in favor of the plaintiff-buyer by granting the subsidiary claim for the resolution of the preliminary sale-purchase contract due to the seller's culpable non-performance and ordering the restitution of the 95,000 RON price paid along with legal interest, remains in force. The dispute concerned a civil real estate transaction where the plaintiff sought either the enforcement of an authentic deed of sale for an apartment or the resolution of the preliminary contract and return of funds, while the seller challenged the lower courts' findings on contract non-performance. The Supreme Court’s decision rests on the legal principle that decisions rendered in an appeal proceeding are final and not subject to cassation under Article 634(1)(5) of the Civil Procedure Code, combined with Article 457(1) which strictly limits legal remedies to those provided by law, rendering the attempt to further challenge the appellate decision procedurally barred.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ; Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision resolving preliminary real estate sale contract: Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei:
1. Obiectul cererii de chemare în judecată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistriţa, la data de 3 decembrie 2015, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii C., D. şi E. S.A., solicitând instanţei să pronunţe o sentinţă care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul apartament compus dintr-o cameră, bucătărie, două dormitoare, două băi, hol, terasă, trei balcoane şi un SAS, proprietatea pârâţilor C. şi D., înscris în CF x nr. cad. x, situat în Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud, precum şi părţi comune - fundaţii, planşee, acoperiş, casa scării, subsol termic, instalaţii sanitare, electrice, telefoane, gaz metan - pentru preţul de 9.500 RON, achitat integral în baza antecontractului de vânzare-cumpărare legalizat la BNP F. sub nr. x din data de 27 mai 2014, liber de orice sarcini; să se dispună întabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor, cu titlu de vânzare-cumpărare; iar, în subsidiar, să se dispună rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare anterior menţionat, cu repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv restituirea preţului, cu dobânda legală aferentă, plus daune interese de 100 RON pe zi, începând cu data încheierii antecontractului - 27 mai 2014 - şi până la restituirea preţului încasat; cu cheltuieli de judecată.
2. Sentinţa pronunţată de Judecătoria Bistriţa, secţia civilă:
Prin Sentinţa civilă nr. 435 din data de 21 februarie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Judecătoria Bistriţa, secţia civilă, a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, invocată de pârâtul C.; a luat act de renunţarea reclamantei B., la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu pârâţii C., D. şi E. S.A.; a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta D., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii C. şi E. S.A.; a dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamant şi pârât la 27 mai 2014, având ca obiect promisiunea de vânzare a apartamentului din Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud, înscris în CF nr. x-C1-U2 Bistriţa, nr. cad x/1/I/11, pentru neexecutarea culpabilă de către pârât a obligaţiilor asumate; a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului mai sus menţionat, prin obligarea pârâtului C. să restituie reclamantului suma de 95.000 RON, încasată cu titlu de preţ, reclamantul A. urmând a preda pârâtului posesia imobilului la data restituirii sumei; a obligat pe pârâtul C. să achite reclamantului dobânda legală penalizatoare la suma mai sus menţionată, de la data de 27 noiembrie 2015 şi până la data efectivă a plăţii; a respins celelalte cereri ale reclamantului ca neîntemeiate; a obligat pe pârâtul C. să achite reclamantului suma de 7.512,33 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă timbru.
3. Decizia pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă:
Prin Decizia nr. 292/A din data de 23 octombrie 2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, a respins apelul declarat de pârâtul C. împotriva Sentinţei civile nr. 435/2017 a Judecătoriei Bistriţa şi l-a obligat pe apelant să plătească intimatului A. suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată în apel.
4. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă:
Prin Decizia nr. 86R din data de 21 februarie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2015*, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a respins recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei civile nr. 292/A din data de 23 octombrie 2017 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, pe care a menţinut-o. A obligat pe recurent să plătească intimatului A. suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată în recurs.
5. Calea de atac formulată în cauză:
Împotriva decizie pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a declarat recurs pârâtul C., cale de atac care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15 aprilie 2019, sub nr. x/2015*.
6. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi:
În temeiul dispoziţiilor art. 493 C. proc. civ., instanţa a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport reţinându-se că decizia atacată nu este supusă căii de atac a recursului.
Raportul întocmit în cauză a fost analizat în complet de filtru şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi cod.
Recurentul-pârât C. a depus punct de vedere la raport prin care a susţinut că recursul este admisibil.
Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen la data de 17 septembrie 2019, fără citarea părţilor, în vederea pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:
Analizând recursul în condiţiile dispoziţiilor art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţinând şi prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele stabilite de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Conform dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., "Sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
În cauză, obiectul recursului pendinte îl reprezintă Decizia nr. 86R din data de 21 februarie 2019, prin care Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a respins recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei civile nr. 292/A din data de 23 octombrie 2017, pronunţate de Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
Prin urmare, fiind pronunţată în recurs, Decizia nr. 86R din data de 21 februarie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, este o hotărâre definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care nu este supusă recursului.
În raport de considerentele expuse şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei nr. 86R din data de 21 februarie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul C. împotriva Deciziei nr. 86R din data de 21 februarie 2019 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17 septembrie 2019.
GGC - CL