Revision action: timeliness of invocation of contradictory judgments and procedural nullities regarding first appearance

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 6 noiembrie 2017, pe rolul Tribunalul Argeş, secţia civilă, A. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 323 din 11 octombrie 2017, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, în dosarul nr. x/2009, cerere precizată la data de 12 decembrie 2017.

Prin Decizia civilă nr. 409 din 19 decembrie 2017, Tribunalul Argeş, secţia civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată împotriva Deciziei civile nr. 323 din 11 octombrie 2017 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, şi, ca nefondată, cererea întemeiată pe art. 322 pct. 2 şi 4 din acelaşi act normativ şi a obligat revizuentul să plătească intimatei B. suma de 1000 RON, cheltuieli de judecată.

Prin Decizia civilă nr. 210 din 10 decembrie 2018, Curtea de Apel Piteşti, secţia I-a civilă a admis recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 409 din 19 decembrie 2017 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, a casat decizia în partea privind revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., păstrând cauza spre competentă soluţionare şi a menţinut în rest decizia.

Prin Decizia civilă nr. 47 din 11 februarie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 323 din 11 octombrie 2017 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, şi a obligat pe revizuent la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata B.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A., recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 28 martie 2019.

În cuprinsul motivelor de recurs recurentul-revizuent A. a arătat că:

- prin Decizia civilă nr. 47 din 11 februarie 2019, Curtea de Apel Piteşti nu a observat prima cerere de revizuire formulată la data de 3 noiembrie 2017 şi a analizat doar precizările depuse la data de 12 decembrie 2017, în raport de care a considerat că cererea de revizuire este depusă tardiv, în condiţiile în care, în prima cerere de revizuire, depusă în termenul legal, nu a făcut vorbire în vreun fel nici despre prevederile art. 322 pct. 2 sau 4 C. proc. civ., ci doar a menţionat că executorul judecătoresc C. nu poate efectua executarea silită, întrucât este condamnat penal;

- hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 324 C. proc. civ. în condiţiile în care instanţa de recurs trebuia să aibă în vedere şi prevederile art. 103, art. 104 şi art. 310 C. proc. civ., conform cărora tardivitatea cererii poate fi pusă în discuţie doar la prima zi de înfăţişare, în caz contrar cererea fiind considerată depusă în termen;

- că motivarea Deciziei civile nr. 47/2019 a Curţii de Apel Piteşti seamănă foarte mult cu cea a Deciziei civile nr. 409/2017 a Tribunalului Argeş, aspect care se datorează legăturilor de afinitate cu o judecătoare;

- că, potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de de lege;

- că nu a fost legal constituit completul de judecată care a pronunţat Decizia nr. 47/2019 a Curţii de Apel Piteşti, în contextul în care, după casarea acestei hotărâri, judecata trebuia să se facă de un complet de 2 judecători, fiind încălcate dispoziţiile art. 159 C. proc. civ.

Prin concluziile scrise, transmise prin poşta electronică la data de 18 iunie 2019, intimata B. a solicitat respingerea recursului, cu consecinţa menţinerii deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică.

La aceeaşi dată a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimatul D., prin care a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recurentul - revizuent nu şi-a argumentat în drept cererea de recurs, însă criticile aduse hotărârii atacate în expunerea motivelor de recurs pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 1 şi 5 C. proc. civ., care prevăd că se poate cere casarea unei hotărâri atunci când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale şi când a încălcat normele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Recurentul susţine că, încă din cuprinsul primei cereri de revizuire formulată în termenul legal, ar fi invocat argumente privind contrarietatea de hotărâri, însă instanţa, în mod greşit nu ar fi observat acest aspect, reţinând că motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. ar fi fost menţionat pentru prima dată în cuprinsul precizării aduse cererii iniţiale de revizuire, dată în raport de care l-a apreciat ca fiind tardiv formulat.

Verificând conţinutul primei cereri de revizuire, Înalta Curte constată că nu se poate extrage nici un argument care să susţină contrarietatea de hotărâri, o atare critică fiind adusă în mod neechivoc numai în cuprinsul precizării cererii de revizuire, depusă la 12 decembrie 2017, cu depăşirea termenului de o lună, prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., calculat de la data pronunţării ultimei hotărâri considerate potrivnice, respectiv Decizia civilă nr. 323 din 11 octombrie 2017 a Tribunalului Argeş, secţia civilă.

În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 103, art. 104, art. 310 şi art. 324 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepţia tardivităţii nu a fost invocată după prima zi de înfăţişare, astfel cum se susţine în recurs, ci în chiar prima zi de înfăţişare, la data de 4 februarie 2019.

Prima zi de înfăţişare, astfel cum este definită în art. 134 din C. proc. civ., este primul termen acordat în cauză în care părţile, legal citate, pot pune concluzii.

Prezenta cauză a parcurs două cicluri procesuale, în cel de-al doilea instanţa fiind legal învestită cu soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., astfel cum rezultă din Decizia civilă nr. 210 din 10 decembrie 2018 a Curţii de Apel Piteşti, prin care s-a casat în parte decizia atacată privind revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., acordându-se termen la 4 februarie 2019, pentru soluţionarea acesteia, dată la care instanţa a rămas în pronunţare, pe care a amânat-o la data de 11 februarie 2019.

Prin urmare, în cauză a fost acordat un singur termen de judecată, la data de 4 februarie 2019, care constituie şi prima zi de înfăţişare.

Recurentul susţine că au fost încălcate şi prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., însă nu arată care ar fi fost argumentele aduse în susţinerea vreunuia dintre motivele de recurs, limitativ prevăzute de art. 304 din C. proc. civ., pe care instanţa nu le-ar analizat, astfel încât critica, fiind susţinută doar formal, nu poate fi analizată.

Recurentul a menţionat şi nelegala compunere a completului de judecată care a pronunţat Decizia nr. 47/2019 a Curţii de Apel Piteşti, după casare cu reţinere spre rejudecare, deoarece judecata cauzei ar fi trebuit să se realizeze în complet de 2 judecători, iar nu de 3 judecători, este nefondată deoarece judecarea pricinii de către Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia civilă nr. 47/2019, s-a realizat ca urmare a păstrării de către această instanţă de recurs a cauzei spre competentă soluţionare, în urma admiterii recursului, prin Decizia civilă nr. 210 din 10 decembrie 2018, în cuprinsul căreia instanţa de recurs a făcut aplicarea art. 312 alin. (7) din C. proc. civ., potrivit căruia "dacă instanţa de recurs constată că ea însăşi era competentă să soluţioneze pricina în primă instanţă sau în apel, va casa hotărârea recurată şi va soluţiona cauza potrivit competenţei sale".

Cum textul evocat vorbeşte despre soluţionarea cauzei de către o "instanţă de recurs", potrivit competenţei sale, în mod corect cauza a fost rejudecată în complet de 3 judecători.

Ca atare, nu ne aflăm în ipoteza nerespectării unei norme de competenţă de ordine publică prin încălcarea competenţei materiale, când procesul ar fi fost de competenţa unei instanţe de alt grad, astfel cum susţine recurentul, invocând art. 159 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Luând în considerare argumentele anterior expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 47 din 11 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 47 din 11 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 iunie 2019.

GGC - CL