Criminal revision barred for interlocutory orders; extraodinary appeal inadmissible where underlying decision did not resolve merits

Deliberând, asupra cererii de revizuire formulată, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 202/RC din data de 30 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 64 din 18 martie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:

I. Prin Încheierea din 7 februarie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petentul A., ca neîntemeiată.

A menţinut ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei din data de 8 noiembrie 2017 dată în dosarul nr. x/2017 şi ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava din data de 14.12.2017 dată în dosarul nr. x/2017

II. Prin Încheierea nr. 89 din 30 martie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, judecătorul de cameră preliminară de la Tribunalul Suceava, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 07.02.2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Vatra Dornei.

III. Prin Încheierea nr. 41 din 9 mai 2018, Curtea de Apel Suceava, secţia penală, şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 89 din data de 30.03.2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava în dosar nr. x/2018.

IV. Prin Încheierea nr. 584 din 15 iunie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 41 din data de 09 mai 2018, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală, şi pentru cauze cu minori.

V. Prin Încheierea nr. 49/C din 27 noiembrie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 584 din data de 15 iunie 2018 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.

VI. Prin Decizia penală nr. 64 din 18 martie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator A. împotriva Încheierii nr. 49/C din 27 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva Deciziei penale nr. 64 din data de 18 martie 2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, pronunţată în dosarul nr. x/2019 a formulat cerere de recurs în casaţie petentul A..

În motivarea cererii de recurs în casaţie, a susţinut, în esenţă, că este nemulţumit de modul în care s-au pronunţat instanţele anterioare cu privire la cauzele în care acesta a fost parte, a criticat modalitatea de soluţionare a respectivelor cauze, împrejurarea că nu i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil şi că nu a beneficiat de o corectă aplicare a legii, instanţele exercitându-şi în mod discreţionar atribuţiile, deturnând activitatea de combatere a corupţiei, făcând, totodată, un istoric detaliat al nemulţumirilor, situaţie ce nu se regăseşte în niciunul dintre cazurile expres prevăzute de C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie cu care a fost învestită, judecătorul de filtru din cadrul Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., instanţa dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - 438 din C. proc. pen., care se referă la hotărârile ce sunt supuse recursului în casaţie, termenul de declarare a recursului în casaţie, părţile ce pot formula recurs în casaţie, motivarea recursului în casaţie, precum şi cazurile în care se poate face recurs în casaţie.

Referitor la condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a reţinut că, în cuprinsul cererii s-au indicat, ca temeiuri de drept, dispoziţiile art. 205 - 208, art. 503 - 508 şi art. 509 - 513 din C. proc. civ., art. 45 - 47 din Legea nr. 317/2004, Legea nr. 303/2004 art. 13, art. 131 şi art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 297 alin. (1), art. 257 din C. pen., art. 61 alin. (3), art. 63 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., art. 1776/2010, recurentul criticând modul în care s-au pronunţat instanţele anterioare cu privire la cauzele în care acesta a fost parte, concluzionând că, în cauză, s-ar fi făcut o greşită aplicare a legii, situaţie ce nu se regăseşte în niciunul dintre cazurile de casare expres prevăzute de dispoziţiile legale.

Judecătorul de filtru a mai constatat că Decizia penală nr. 64 din 18 martie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Completul de 5 Judecători nu face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, conform art. 434 alin. (1) din C. proc. pen. (pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel).

Astfel, prin decizia penală împotriva căreia s-a formulat cerere de recurs în casaţie a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator A. împotriva încheierii nr. 49/C din 27 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, petentul formulând succesiv, căi de atac împotriva încheierii iniţiale, prin care a fost respinsă o plângere penală formulată în temeiul dispoziţiilor art. 341 din C. proc. pen.

Totodată, cererea de recurs în casaţie nu este semnată de recurent, fiind transmisă prin poşta electronică.

Drept urmare, s-a apreciat că cererea de recurs în casaţie nu este formulată împotriva unei decizii susceptibile a fi atacate cu recurs în casaţie, nu este indicat cazul de recurs în casaţie pe care se întemeiază şi nu a fost semnată de petent, nefiind respectate dispoziţiile art. 434 alin. (1), art. 437 alin. (1) lit. c) şi d) din C. proc. pen., urmând a se face aplicarea art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

Împotriva Încheierii penale nr. 202/RC din data de 30 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019, petentul A. a formulat cerere de revizuire.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători la data de 07 octombrie 2019 având fixat prim termen de judecată la data de 12 noiembrie 2019.

Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de petentul A., împotriva Încheierii penale nr. 202/RC din data de 30 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Revizuirea constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de instanţele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare care permite instanţei penale să revină asupra propriei sale hotărâri şi, în acelaşi timp, caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate şi înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale.

Potrivit dispoziţiilor art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.

Din conţinutul prevederilor legale menţionate, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătoreşti prin care s-a soluţionat fondul cauzei, respectiv s-a pronunţat o soluţie de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.

Prin urmare, hotărârile judecătoreşti prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse revizuirii.

Or, încheierea penală împotriva căreia petentul a formulat cerere de revizuire vizează o hotărâre prin care s-a respins o cerere de recurs în casaţie, nefiind o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul cauzei, prin soluţie de condamnare, achitare sau de încetare a procesului penal.

A considera admisibilă calea extraordinară de atac, în prezenta cauză, ar însemna a admite o cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce ar echivala cu încălcarea principiului instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile [...] pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A., împotriva Încheierii penale nr. 202/RC din data de 30 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga revizuentul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul A., împotriva Încheierii penale nr. 202/RC din data de 30 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă revizuentul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - OB