Inadmissibility of cassation against final decision rejecting complaint on non-prosecution order

Deliberând asupra admisibilităţii recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 30/C din data de 29 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petenta A. împotriva Încheierii nr. 170 din 22 februarie 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017.

Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, prin Încheierea nr. 170 din 22 februarie 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017 s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petenta A. împotriva Încheierii nr. 71 din 17 octombrie 2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Suceava, secţia penală, şi pentru cauze cu minori.

Totodată, prin Încheierea penală nr. 71 din 17 octombrie 2017 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava, secţia penală, şi pentru cauze cu minori s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta A. împotriva ordonanţelor nr. 47/II/2/2017 din 17.05.2017 şi nr. 407/P/2015 din 6.04.2017 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi s-a constatat că plângerea formulată de aceeaşi petentă pentru B. nu îndeplineşte condiţiile cerute pentru reprezentare.

Împotriva Încheierii nr. 170 din 22 februarie 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017 petenta A. a formulat contestaţie.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, Înalta Curte a reţinut că normele de procedură judiciară sunt adoptate de către legiuitor potrivit competenţei sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituţie. În exercitarea acestei atribuţii, legiuitorul a urmărit ca în materia soluţiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată să asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului în cadrul special al procedurii prevăzută de art. 340 - 341 din C. proc. pen., procedură care, în cazul respingerii plângerii, nu prevede posibilitatea exercitării unei căi de atac, stipulându-se expres în dispoziţiile art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. că hotărârea în această materie este definitivă.

Or, conform art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, "Hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale."

Totodată, art. 129 din Constituţie stipulează că părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.

Cum Încheierea nr. 170 din 22 februarie 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017 este o hotărâre definitivă, împotriva acesteia nu poate fi exercitată nicio cale de atac.

Împotriva Încheierii nr. 30/C din data de 29 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2018, a formulat recurs petenta A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 12 septembrie 2019, având fixat prim termen de judecată la data de 12 noiembrie 2019.

Examinând cauza cu prioritate din perspectiva admisibilităţii căii de atac, prin raportare la actele şi lucrările dosarului, dar şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţie, precum şi exigenţelor determinate de art. 13 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Astfel, procesul penal se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legale, iar hotărârile judecătoreşti vor fi supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte hotărârea recurată, respectiv Încheierea nr. 30/C din data de 29 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2018 Înalta Curte, Completul de 5 judecători constată că prin aceasta, în baza art. 341 alin. (10) lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de petenta A. împotriva Încheierii nr. 170 din 22 februarie 2018, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2017, care are caracter definitiv.

Mai mult decât atât, noul C. proc. pen. nu mai prevede calea ordinară de atac a recursului, fiind reglementate doar două grade de jurisdicţie.

Prin urmare, având în vedere că încheierea prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă contestaţia este definitivă, petenta A. a învestit Înalta Curte Completul de 5 Judecători cu soluţionarea unei căi de atac care nu întruneşte cerinţele legale şi nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Se constată aşadar că, în cauză, procedura utilizată de către petenta A. nu este prevăzută de legea procesual penală şi, de asemenea, a fost exercitată împotriva unei hotărâri penale nesusceptibile să facă obiectul unei căi de atac.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi a dispoziţiilor ce stabilesc felul de hotărâri susceptibile a fi atacate, şi din acest motiv, constituie o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petenta A. prin mandatar C., împotriva Încheierii nr. 30/C din data de 29 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petenta A. prin mandatar C., împotriva Încheierii nr. 30/C din data de 29 iunie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurenta petentă la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - OB