Mandatory nature of complementary penalties for aviation personnel intoxication offenses and correction of omitted ancillary sanctions

Asupra apelurilor de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 22 din 5 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare a serviciului având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge de către personalul aeronautic civil, prev. de art. 101 alin. (2) din O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil cu aplic. art. 41 C. pen.

În baza art. 96 alin. (4) C. pen., a fost revocată suspendarea executării pedepsei de 1 an şi 5 luni aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1268 din 23 octombrie 2015 a Judecătoriei Cluj Napoca şi rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., s-a adăugat noua pedeapsă la pedeapsa anterioară neexecutată, rezultând pedeapsa finală de 2 ani şi o lună închisoare.

Totodată, instanţa a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen., cu privire la pedepsele accesorii.

Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul din data de 28 iunie 2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, întocmit în dosarul nr. x/2018, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare a serviciului, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge de către personalul aeronautic civil, faptă prev. de art. 101 alin. (2) din O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, cu aplic. art. 41 C. pen.

Prin actul de sesizare, în fapt, s-a reţinut faptul că la data de 15 martie 2018, în jurul orelor 22:00, martorul B., în calitate de şef de tură operaţional în cadrul Aeroportului Internaţional "Avram Iancu" din Cluj-Napoca, a efectuat, conform procedurilor aeroportului, un control inopinat privind consumul de băuturi alcoolice în rândul angajaţilor, cu aparatul alcooltest. Testul efectuat electricianului A. din cadrul serviciului tehnic al aeroportului a fost pozitiv, rezultatul fiind de 0,58 mg/l alcool pur în aerul expirat, astfel că A. a fost condus la Institutul Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie "Octavian Fodor" Cluj-Napoca unde i-au fost recoltate două mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

S-a menţionat că potrivit buletinului de analiză toxicologică, la ora 23:14 inculpatul A. a avut o alcoolemie de 1,25 g ‰ alcool pur în sânge, iar la ora 00:14 a avut o alcoolemie de 1,15 g ‰ alcool pur în sânge.

Prin încheierea din camera de consiliu nr. 4 din 7 septembrie 2018 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Cluj, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2018 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, privind pe inculpatul A. pentru infracţiunea prev. de art. 101 alin. (2) din O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunându-se începerea judecăţii.

Fiind începută cercetarea judecătorească, la termenul din 20 noiembrie 2018, în prezenţa apărătorului, inculpatul a declarat că recunoaşte fapta reţinută în sarcina sa, solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în procedura abreviată prev. de art. 375 C. proc. pen. rap. la art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut următoarea stare de fapt:

La data de 15 martie 2018, în jurul orelor 22:00, martorul B., în calitate de şef de tură operaţional în cadrul Aeroportului Internaţional "Avram Iancu"din Cluj-Napoca, a efectuat conform procedurilor aeroportului, un control inopinat privind consumul de băuturi alcoolice în rândul angajaţilor, cu aparatul alcooltest. Testul efectuat electricianului A. a fost pozitiv, rezultatul fiind de 0,58 mg/l alcool pur în aerul expirat, astfel că A. a fost condus la Institutul Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie "Octavian Fodor" Cluj Napoca unde i-au fost recoltate două mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. Conform buletinului de analiză toxicologică, la ora 23:14 inculpatul A. a avut o alcoolemie de 1,25 g ‰ alcool pur în sânge, iar la ora 00:14 a avut o alcoolemie de 1,15 g ‰ alcool pur în sânge.

S-a reţinut că situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor, buletin de analiză toxicologică - alcoolemie, proces-verbal de recoltare a mostrelor biologice, adresa din 27 martie 2018 a Aeroportului Internaţional "Avram Iancu" Cluj şi fişa postului de electrician de întreţinere şi reparaţii, din dosarul de urmărire penală.

Cu ocazia audierii sale în calitate de suspect, A. a negat faptul că în data de 15 martie 2018 ar fi consumat băuturi alcoolice la locul de muncă sau înainte de a se prezenta la serviciu, la ora 20:00 (pentru tura de noapte). El a declarat că înainte de a pleca la serviciu, în jurul orei 18:00, aflându-se la domiciliu, fiindcă avea dureri ale gingiilor şi maxilarului, care îi erau afectate de proteză, a aplicat spirt pe gingii şi pe proteză, mai exact şi-a clătit gura cu spirt, însă nu a înghiţit spirt, ci l-a eliminat în chiuvetă. Fiindu-i aduse la cunoştinţă valorile alcoolemiei, A. a precizat că, atunci când şi-a clătit gura cu spirt, e posibil să fi rămas spirt în salivă şi să fi înghiţit acea cantitate mică de spirt odată cu saliva.

S-a mai menţionat că afirmaţiile contrare realităţii făcute de A. au persistat şi după dobândirea calităţii de inculpat, acesta menţinându-şi declaraţia iniţială.

S-a arătat că, în procesul-verbal de recoltare a mostrelor biologice, contrar celor afirmate de către inculpat la rubrica privind "menţiunile formulate în legătură cu consumul de alcool, este consemnat faptul că inculpatul a confirmat consumul de băuturi alcoolice, mai exact a declarat că în data de 15 martie 2018, între orele 15:00 - 16:00 a consumat ţuică. Aşa după cum este menţionat expres în procesul-verbal de recoltare a mostrelor biologice, rubrica la care s-a făcut referire, se completează în baza celor declarate de către persoana supusă recoltării. Prin urmare, în momentul recoltării mostrelor biologice, inculpatul a recunoscut faptul că în data de 15 martie 2018 consumase alcool (ţuică).

În cauză a fost audiat, în calitate de martor, agentul de poliţie C. din cadrul Biroului de Poliţie Transporturi Aeriene Cluj, care a completat procesul-verbal de recoltare a mostrelor biologice. Martorul a declarat că în data de 15 martie 2018, când a fost solicitat pentru a-l conduce cu autoturismul pe inculpatul A. la o unitate medicală, şi-a dat seama că acesta era în stare de ebrietate, avea tulburări de echilibru, ochii roşii şi reacţii întârziate la întrebările sale, încercând să comunice cât mai puţin posibil. Completând documentele din kit-ul de recoltare a mostrelor biologice, martorul C. l-a întrebat pe inculpat dacă a consumat băuturi alcoolice, acesta recunoscând, după o ezitare, faptul că băuse ţuică. Martorul a mai precizat că ulterior a aflat de la alţi angajaţi ai aeroportului faptul că inculpatul A. nu se afla la prima abatere de acest fel, adică se mai prezentase la serviciu în stare de ebrietate. De asemenea, C. a mai precizat că A. nu a încercat să-l inducă în eroare cu privire la consumul de alcool, nu i-a spus că şi-ar fi clătit gura cu spirt, ci a declarat că băuse ţuică.

Martorul B. - şeful de tură operaţional al aeroportului, a declarat că electricianul A., care răspunde de iluminarea sistemului de balizaj al pistei de aterizare-decolare, a fost controlat inopinat, alături de alţi angajaţi, cu privire la consumul de băuturi alcoolice. La efectuarea testării a observat că A. amâna cât mai mult posibil testarea sa, lăsându-i pe alţi colegi în faţa lui, iar când i-a venit rândul, a încercat să sufle pe lângă aparat. Testul a fost repetat de două ori, cu muştiucuri diferite, iar rezultatul a fost 0,58 mg/l alcool pur în aerul expirat. În momentul în care a văzut rezultatul, A. a recunoscut faptul că a consumat băuturi alcoolice înainte de a se prezenta la serviciu.

Asistentul medical D., care a efectuat testarea inculpatului cu aparatul alcooltest BAC 100, a declarat că valoarea indicată de aparat pentru inculpat a fost de 0,582 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care A. a fost condus la spital în vederea recoltării de mostre biologice.

S-a mai reţinut că martorul E. - colegul de tură al inculpatului, a declarat că la intrarea în tură, la ora 20:00, a observat că A. se comporta diferit faţă de modul în care se comportă de obicei, în sensul că era foarte vorbăreţ, agitat şi foarte roşu la faţă, ceea ce i-a dat de bănuit că ar fi consumat băuturi alcoolice. În jurul orelor 21:30 - 22:00, martorul l-a informat pe şeful biroului sisteme electrice despre faptul că ceva nu este în regulă cu A.. După un timp, şeful de tură operaţional B. l-a informat că toţi angajaţii vor fi testaţi cu aparatul alcooltest, el fiind testat înaintea colegului său A..

Martorul F. a declarat şi el că în data de 15 martie 2018, în jurul orei 20:00, când ieşea din tura de serviciu, a observat că A., care urma să înceapă tura la ora 20:00, avea un comportament diferit, fiind foarte vorbăreţ, agitat şi foarte roşu la faţă, ceea ce i-a dat de bănuit că ar fi consumat băuturi alcoolice.

S-a avut în vedere că, potrivit adresei nr. x din 27 martie 2018 a Aeroportului Internaţional "Avram Iancu" Cluj, A. ocupa postul de electrician de întreţinere şi reparaţii în cadrul Biroului Sisteme Electrice, iar postul ocupat de către acesta face parte din categoria de personal aeronautic civil definită la art. 35 din O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil. Acest text legal indică la lit. d), ca făcând parte din personalul aeronautic civil nenavigant, personalul de aerodrom care execută lucrări specifice, cu impact asupra siguranţei zborului.

Atribuţiile inculpatului, cu impact asupra siguranţei zborului, sunt prevăzute în mod expres în fişa postului de electrician de întreţinere şi reparaţii.

Prima instanţă a menţionat că, aşa cum s-a arătat mai sus însă, inculpatul în faţa instanţei a recunoscut săvârşirea faptei aşa cum este descrisă în actul de sesizare, solicitând judecarea sa în procedura prev. de art. 375 C. proc. pen.

În drept, instanţa de fond a reţinut că, fapta inculpatului A., electrician de întreţinere şi reparaţii în cadrul Aeroportului Internaţional "Avram Iancu" Cluj, făcând parte din personalul aeronautic civil nenavigant (personal de aerodrom care execută lucrări specifice, cu impact asupra siguranţei zborului), care în data de 15 martie 2018, la ora 20:00, s-a prezentat la serviciu după ce consumase băuturi alcoolice şi, întrucât a fost depistat pozitiv la testarea inopinată efectuată personalului aeronautic civil cu aparatul alcooltest, a fost condus la Institutul Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie "Octavian Fodor" Cluj-Napoca unde i-au fost recoltate două mostre biologice de sânge, a căror analiză a indicat o alcoolemie de 1,25 g ‰ alcool pur în sânge (ora 23.14), respectiv 1,15 g ‰ alcool pur în sânge (ora 00.14), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de efectuare a serviciului având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge de către personalul aeronautic civil, faptă prev. de art. 101 alin. (2) din O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil.

Cu privire la dozarea şi individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Curtea de Apel Cluj a menţionat că s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 C. pen. raportat la gravitatea infracţiunii săvârşite şi periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

De asemenea, s-a menţionat că se vor avea în vedere şi dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., privind reducerea limitelor pedepsei închisorii.

Totodată, s-a reţinut că, potrivit fişei de cazier judiciar, inculpatul A. a fost condamnat, prin Sentinţa penală nr. 1268 din 23 octombrie 2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 118 din 1 februarie 2016 a Curţii de Apel Cluj, la pedeapsa de 1 an şi 5 luni închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe un termen de încercare de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

În raport cu această condamnare, s-a reţinut că inculpatul A. a comis fapta din prezentul dosar în stare de recidivă, constatându-se astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 C. pen.

În consecinţă, raportat la toate aceste criterii, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, apreciind că această pedeapsă corespunde principiului proporţionalităţii, pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare a serviciului având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge de către personalul aeronautic civil prev. de art. 101 alin. (2) din O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, cu aplic. art. 41 C. pen.

Astfel, în baza art. 96 alin. (4) C. pen., prima instanţă a revocat suspendarea executării pedepsei de 1 an şi 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 1268 din 23 octombrie 2015 a Judecătoriei Cluj Napoca şi rap. la art. 43 alin. (1) C. pen., a adăugat noua pedeapsă la pedeapsa anterioară neexecutată, rezultând pedeapsa finală de 2 ani şi o lună închisoare.

S-a menţionat că, potrivit art. 101 alin. (2) din O.G. nr. 29/1997, efectuarea serviciului în stare de ebrietate de către personalul aeronautic civil se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.

Prin urmare, instanţa de fond a menţionat că nu sunt prevăzute pedepse complementare pentru această infracţiune, astfel că, în baza art. 67 C. pen., raportat la persoana inculpatului şi împrejurările cauzei, pentru fapta ce face obiectul prezentei cauze, s-a apreciat că nu se impune aplicarea unor pedepse complementare.

În ceea ce privesc pedepsele complementare aplicate acestuia prin sentinţa anterioară prev. de art. 66 lit. a), b) şi i) C. pen. pe o perioadă de 1 an, instanţa de fond a constatat că potrivit art. 68 lit. b) C. pen. executarea acestor pedepse a început de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, considerându-se că aceste pedepse complementare au fost deja executate, dat fiind că hotărârea de condamnare a rămas definitivă la data de 1 februarie 2016.

În ceea ce priveşte pedepsele accesorii, instanţa de fond a făcut aplicarea art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpatul A..

Prin motivele de apel formulate în scris de către Parchet, s-a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea în parte a Sentinţei penale nr. 22 din 5 februarie 2019, pronunţate de Curtea de Apel Cluj şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, faţă de inculpatul A., aplicarea şi a pedepsei complementare constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen., pe o perioadă de un an, care începe să curgă conform prev. art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., după executarea pedepsei închisorii, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Astfel, Ministerul Public a menţionat că, sub acest aspect hotărârea primei instanţe este nelegală, întrucât în motivarea soluţiei adoptate în ceea ce priveşte pedepsele accesorii şi complementare, instanţa de fond a arătat că în cauză nu se impune aplicarea de pedepse complementare întrucât pentru această infracţiune legiuitorul nu a prevăzut şi pedepse complementare.

Or, s-a arătat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 101 alin. (2) din O.G. nr. 29/1997 privind C. civ. aerian, efectuarea serviciului având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge de către personalul aeronautic civil se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. Astfel, s-a arătat că legiuitorul a prevăzut şi aplicarea de pedepse complementare faţă de cei care săvârşesc o asemenea infracţiune.

Pe de altă parte, procurorul a mai susţinut că în literatura de specialitate s-a arătat că în noul C. pen., aplicarea pedepsei principale a închisorii atrage interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi lit. d)-o), ca pedeapsă accesorie, doar dacă exercitarea acestor drepturi a fost interzisă de instanţă şi ca pedeapsă complementară. (Explicaţiile Noului C. pen., vol. II, George Antoniu şi alţii, Edit. Universul Juridic, pag. 44 - 45)

Prin urmare, s-a susţinut că aplicarea pedepsei accesorii are loc ope iudicis, întrucât este strâns legată de interzicerea exercitării drepturilor arătate ca pedeapsă complementară.

Concluzionând, prin motivele scrise de apel, procurorul a susţinut că prima instanţă a greşit atunci când a omis să aplice inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, dar a făcut aplicarea art. 65. alin. (1) şi (3) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen., cu privire la pedepsele accesorii.

Cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 27 septembrie 2019, reprezentantul Ministerului Public a precizat că nu există nicio solicitare expresă cu privire la interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen.

Prin motivele de apel susţinute de apelantul inculpat A., prin apărător, la termenul de dezbateri, a fost criticată sentinţa primei instanţe sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei în ceea ce priveşte cuantumul stabilit de prima instanţă.

Astfel, cu privire la această critică s-a susţinut că, având în vedere că inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei, optând pentru procedura simplificată, prevăzută de dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., instanţa de fond nu a făcut o corectă aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei, în sensul că avea obligaţia să reţină în favoarea inculpatului şi circumstanţe atenuante, legate de starea de sănătate, situaţia familială şi economică a inculpatului.

De asemenea, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, inculpatul, prin apărător a susţinut că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a disp. art. 74 C. pen. cu privire la criteriile generale de individualizare a pedepselor, respectiv cele prev. de art. 74 lit. a), b), c), f) şi g) C. pen., precum şi de art. 75 C. pen. referitor la circumstanţele atenuante, arătând că pot constitui circumstanţe atenuante judiciare şi împrejurările legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului, cu consecinţa aplicării disp. art. 76 alin. (1) C. pen., privind reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o treime.

S-a mai menţionat prin concluziile scrise formulate că legalitatea şi temeinicia hotărârii de condamnare este dată de existenţa proporţiei juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei şi gradul de pericol social al faptei precum şi de persoana inculpatului.

Prin urmare, s-a susţinut de către apărarea inculpatului că, în speţă, în sarcina inculpatului s-a reţinut că a efectuat serviciul având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, îmbibaţie alcoolică relativ redusă în opinia apărării. Astfel, cuantumul alcoolemiei, coroborat cu persoana inculpatului, fiind integrat în viaţa socială a comunităţii, căsătorit, cu un copil în întreţinere, referatul de evaluare făcând pe larg referire la persoana sa, conduita acestuia şi nu în ultimul caz poziţia procesuală de recunoaştere şi regretare a faptei comise, converg spre o aplicare a pedepsei raportat atât la dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cât şi la reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei conform art. 76 alin. (1) C. pen., ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante.

Concluzionând, apărarea apelantului inculpat a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi să se dispună reducerea pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului A., ca urmare a reţinerii în sarcina inculpatului şi a circumstanţelor atenuante anterior invocate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 11 martie 2019, primul termen de judecată fiind fixat la data de 12 aprilie 2019, când s-a dispus amânarea cauzei pentru termenul din data de 7 iunie 2019 faţă de cererea apelantului intimat inculpat de amânare a cauzei pentru imposibilitate obiectivă de prezentare. De asemenea, la termenul acordat, s-a formulat cerere de amânare a cauzei de către apărătorul ales al apelantului intimat inculpat A. pentru imposibilitate de prezentare, cererea fiind încuviinţată şi amânată pricina pentru termenul din 27 septembrie 2019.

Astfel, la termenul din data 27 septembrie 2019, constatând că nu sunt cereri de formulat în cauză, instanţa de control judiciar a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în dezbateri, concluziile părţilor fiind redate în încheierea de şedinţă de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

Analizând cauza prin prisma criticilor formulate de procuror şi de inculpatul A., cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, în limitele impuse de art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Preparator, se constată că situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu a fost reţinută şi în considerentele sentinţei penale, şi este însuşită şi de instanţa de apel, motiv pentru care nu se mai impune reluarea acesteia în cuprinsul prezentei decizii.

Prin urmare, reexaminând ansamblul probatoriu în virtutea efectului integral devolutiv al apelului, prin raportare la actele dosarului, Înalta Curte constată că instanţa de fond a analizat temeinic probele administrate în cauză şi a reţinut o situaţie de fapt concordantă sub toate aspectele împrejurărilor ce rezultă din aceste mijloace de probă.

În cauză, inculpatul A. a recunoscut fapta adusă prin actul de sesizare a instanţei, solicitând aplicarea procedurii prevăzute de art. 375 C. proc. pen., iar prima instanţă a dat curs acestei cereri, soluţionarea cauzei având loc în procedura specială care presupune recunoaşterea în totalitate a faptelor reţinute prin rechizitoriu.

Astfel, Înalta Curte nu va mai relua argumentele şi raţionamentele instanţei de fond, la care achiesează întru totul, ci va analiza cauza, exclusiv, prin prisma criticilor formulate în apel.

Cu privire la criticile din apel invocate de către Parchet, instanţa de apel reţine că, procurorul a susţinut omisiunea primei instanţe de a aplica inculpatului A., condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 101 alin. (2) din O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., şi pedeapsa complementară prevăzută de lege în cazul infracţiunii deduse judecăţii, criticând astfel aprecierea instanţei de fond cu privire la faptul că în cauză nu se impune aplicarea de pedepse complementare întrucât pentru această infracţiune legiuitorul nu a prevăzut şi astfel de pedepse.

Critica formulată prin motivele de apel ale Parchetului în ceea ce priveşte omisiunea instanţei de a aplica inculpatului pedepse complementare şi implicit pedepse accesorii, este întemeiată.

Înalta Curte constată că potrivit dispoziţiilor art. 101 alin. (2) din O.G. nr. 29/1997 privind C. civ. aerian, efectuarea serviciului având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge de către personalul aeronautic civil se pedepseşte cu închisoarea de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

În cauză, prima instanţă a aplicat inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare a serviciului având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge de către personalul aeronautic civil prev. de art. 101 alin. (2) din O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil, cu aplicarea art. 41 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., o pedeapsă principală de 8 luni închisoare, fără a aplica inculpatului şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării unor drepturi, reţinând în mod eronat că pentru infracţiunea în discuţie dispoziţiile legale nu prevăd o asemenea pedeapsă.

Pedeapsa complementară este pedeapsa ce se poate aplica alături de pedeapsa principală, în vederea completării represiunii rezultate din pedeapsa principală. În principiu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi este facultativă, fiind lăsată de legiuitor la aprecierea instanţei de judecată, cu excepţia cazului în care legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită, când aplicarea ei este obligatorie.

Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi este reglementată de dispoziţiile art. 67 C. pen., alin. (1) prevăzând că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Alin. (2) al art. 67 C. pen. stabileşte că: aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită.

Astfel, în ipoteza în care legea prevede explicit obligativitatea aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, instanţa apreciază cu privire la ce categorie de drepturi va interzice dintre cele prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) - o) C. pen., urmând să aibă în vedere natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana făptuitorului.

Faţă de cele reţinute, se constată întemeiată critica formulată de Ministerul Public vizând nelegalitatea hotărârii atacate în raport cu omisiunea instanţei de a aplica inculpatului pedeapsa complementare, în speţă aplicarea acesteia fiind obligatorie.

Totodată, se constată că un alt motiv de nelegalitate al sentinţei atacate constă în soluţia instanţei de fond privind aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi i) C. pen., în lipsa aplicării pedepsei complementare.

În conformitate cu prevederile art. 65 alin. (1) C. pen., pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) - o), a căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară.

Aplicarea pedepsei principale a închisorii atrage interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi lit. d) - o), ca pedeapsă accesorie, doar dacă exercitarea acestor drepturi a fost interzisă de instanţă şi ca pedeapsă complementară.

Or, în condiţiile în care potrivit legii, se aplică pedeapsa complementară şi apoi pedeapsa accesorie cu acelaşi conţinut, iar prima instanţă a aplicat inculpatului doar pedeapsa accesorie fără a aplica şi pedeapsa complementară, instanţa de control judiciar va înlătura dispoziţiile privind pedepsele accesorii aplicate inculpatului A. prin sentinţa atacată.

Prin urmare, în speţă, reţinând că potrivit art. 101 alin. (2) alin. (3) din O.G. nr. 29/1997 privind Codul aerian civil aplicarea pedepselor complementare este obligatorie în raport cu infracţiunea comisă, instanţa de control judiciar, având în vedere dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. a) C. pen., rap. la art. 67 alin. (2) C. pen., va aplica inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală a închisorii, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), pe o durată de 1 an.

Totodată, se are în vedere că natura şi gravitatea faptei conduc la concluzia nedemnităţii în exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.

De asemenea, potrivit art. 54 C. pen. rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., Înalta Curte va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1), lit. a) şi b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat), pedeapsă ce se va executa conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În ceea ce priveşte interzicerea dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. (dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă), Înalta Curte apreciază că nu se impune aplicarea acestor dispoziţii, în raport de împrejurările în care fapta a fost comisă de inculpat. Astfel, în cauză, fapta pentru care a fost condamnat inculpatul constă în împrejurarea că la data de 15 martie 2018, la ora 20:00, acesta s-a prezentat la serviciu după ce consumase băuturi alcoolice, fiind depistat pozitiv la testarea efectuată personalului aeronautic civil cu aparatul alcooltest, iar ulterior, după recoltarea mostrelor biologice de sânge, rezultatul a indicat o alcoolemie de 1,25 g ‰ alcool pur în sânge.

Prin urmare, având în vedere modalitatea de săvârşire a faptei reţinută în sarcina inculpatului şi care nu a fost comisă în legătură cu conducerea vreunei categorii de vehicule, Înalta Curte apreciază că nu se poate concluziona că inculpatul este nedemn în exercitarea dreptului prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen.

De altfel, fiind interpelat de instanţă cu prilejul dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public nu a solicitat interzicerea dreptului de a conduce în legătură cu vreun vehicul dintre cele prevăzute în Anexa 1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Astfel, solicitarea din cuprinsul motivelor de apel formulate de parchet referitoare la interzicerea, în mod generic, a dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen., nu poate fi primită de către instanţă în raport şi de specificul faptei comise de inculpat, după cum s-a relevat anterior.

În consecinţă, apreciind că nu se impune în sarcina inculpatului A. interzicerea exercitării dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. - dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanţă, sub acest aspect Înalta Curte va admite apelul formulat în cauză de către inculpat.

Referitor la motivul de apel formulat de inculpatul A. privind individualizarea pedepsei aplicate acestuia, sub aspectul cuantumului stabilit de prima instanţă, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, iar acest motiv de apel este neîntemeiat pentru următoarele considerente:

Astfel, raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţa a reţinut vinovăţia inculpatului şi a constatat incidenţa dispoziţiilor privind procedura simplificată prevăzută art. 375 C. proc. pen., încadrarea în drept a faptei săvârşite fiind de asemenea corectă, iar pedeapsa stabilită pentru infracţiunea dedusă judecăţii, în cuantum de 8 luni închisoare, a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 74 C. pen.

Potrivit art. 74 alin. (1) C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

La individualizarea şi proporţionalizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a dat eficienţă deplină tuturor criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită, gradului de pericol social al acesteia, pe care l-a apreciat prin raportare la pericolul social al infracţiunii, în raport de împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, precum şi în raport de antecedentele penale ale acestuia. Totodată, instanţa a avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv conduita acestuia, vârsta, integrarea sa în familie şi societate, etc.

Înalta Curte mai subliniază că nu poate fi omis nici faptul că inculpatul a săvârşit prezenta infracţiune în stare de recidivă în raport cu condamnarea la pedeapsa de 1 an şi 5 luni închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1268 din 23 octombrie 2015 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin Decizia penală nr. 118 din 1 februarie 2016 a Curţii de Apel Cluj, prin care inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 3 ani, inculpatul demonstrând, prin repetarea comportamentului infracţional, că nu a înţeles nici clemenţa de care a beneficiat şi nici importanţa respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală.

În raport de toate aceste împrejurări, se constată că prima instanţă i-a aplicat inculpatului A. o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru infracţiunea săvârşită, (pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani), limitele speciale în situaţia reţinerii procedurii simplificate fiind cuprinse între 8 luni şi 3 ani şi 4 luni închisoare, rezultând astfel că pedeapsa stabilită în cauză, de 8 luni închisoare, este egală cu minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Or, în condiţiile în care pedeapsa stabilită în cauză, al cărei cuantum este contestat de inculpat, reprezintă minimul special permis de lege, în urma aplicării reducerii limitelor de pedeapsă, ca efect al art. 396 alin. (10) C. proc. pen., iar în speţă, în raport de toate particularităţile cauzei, nu se impun a fi reţinute circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, rezultă că pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată inculpatului A. este just proporţionalizată, iar o reducere suplimentară a pedepsei nu corespunde niciunui criteriu de individualizare.

Reducerea pedepsei stabilite în cauză, aşa cum s-a solicitat de apărarea inculpatului ar fi fost posibilă doar în situaţia reţinerii circumstanţelor atenuante în favoarea acestuia, or, aspectele invocate de apelantul inculpat în acest sens nu reprezintă circumstanţe atenuante prevăzute de art. 75 C. pen.

În concret, prin concluziile formulate, apărarea inculpatului a enumerat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a), b), c), f) şi g) C. pen., susţinând că poate constitui circumstanţă atenuantă judiciară şi împrejurarea legată de fapta comisă, care în opinia apărării diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului cu consecinţa aplicării disp. art. 76 alin. (1) C. pen.

Astfel, Înalta Curte reţine că în susţinerea solicitării privind reducerea pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului A., s-a arătat că se impune aplicarea unei pedepse mai mici raportat atât la dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cât şi prin aplicarea art. 76 alin. (1) C. pen., ca efect al reţinerii circumstanţelor atenuante invocate în cauză (valoarea alcoolemiei reţinute coroborată cu persoana inculpatului, acesta fiind integrat în viaţa socială a comunităţii, căsătorit, cu un copil în întreţinere, vârsta, referatul de evaluare făcând pe larg referire la persoana sa, conduita acestuia şi nu în ultimul caz poziţia procesuală de recunoaştere şi regretare a faptei comise).

Or, aşa cum s-a constatat aspectele invocate de inculpat nu se circumscriu unor împrejurări ce pot constitui circumstanţe atenuante legale ori judiciare, pe de o parte, iar pe de altă parte, în cauză, s-a apreciat că în raport de circumstanţele cauzei, persoana inculpatului şi modul de comitere a infracţiunii, nu se impune reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante, pedeapsa stabilită în cauză fiind just proporţionalizată şi stabilită în raport cu toate criteriile de individualizare prevăzute de lege.

Astfel cum s-a reţinut în cauză, Înalta Curte mai subliniază că inculpatul nu se află la primul contact cu legea penală şi nu a înţeles să adopte un comportament de consimţire la normele sociale încălcate, în ciuda clemenţei de care a beneficiat până la acest moment din partea instanţelor prin acordarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate anterior.

Mai mult, se constată că şi în privinţa faptei pentru care a fost anterior condamnat de Judecătoria Cluj-Napoca, maniera de comitere a fost similară cu cea din cauza de faţă săvârşită în stare de recidivă, faptele inculpatului fiind produse pe fondul consumului de alcool.

Or, perseverenţa infracţională a inculpatului, conferă faptei săvârşite o gravitate sporită, comportamentul său infracţional creând un real pericol, apreciindu-se că prin comportamentul infracţional, atât cel actual, cât şi raportat la istoricul său, inculpatul nu conştientizează implicaţiile juridice ale comportamentului său, făcând dificilă asimilarea unor valori prosociale şi adoptarea unui comportament dezirabil social.

În plus, din perspectiva valorii sociale protejate, a gravităţii şi a consecinţelor faptei, infracţiunea prevăzută de Codul aerian apărând valorile sociale privind siguranţa zborurilor şi securitatea aeronautică, se constată că pericolul social concret al faptei săvârşite de inculpat în calitate de electrician de întreţinere şi reparaţii în cadrul Aeroportului Internaţional "Avram Iancu" Cluj, făcând parte din personalul aeronautic civil nenavigant (personal de aerodrom care execută lucrări specifice, cu impact asupra siguranţei zborului) şi care răspundea de iluminarea sistemului de balizaj al pistei de aterizare-decolare, este unul sporit şi în consecinţă, Înalta Curte concluzionează că prima instanţă a stabilit în mod judicios cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A. în raport cu toate particularităţile cauzei şi criteriile de individualizare prevăzute de lege.

Aşadar, instanţa de control judiciar apreciază că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate apelantului inculpat întrucât datele ce caracterizează persoana sa, invocate în apel, au fost reţinute şi de instanţa de fond care le-a valorificat în mod corespunzător în procesul de individualizare a sancţiunii.

În consecinţă, se apreciază că pedeapsa aplicată apelantului inculpat este proporţională cu gravitatea faptei, dar şi circumstanţele personale, fiind aptă a asigura realizarea scopului şi funcţiilor pedepsei, neimpunându-se o reconsiderare a duratei acesteia.

Prin urmare, criticile apelantului inculpat A. privind modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei sunt nefondate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 22 din 5 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând, va înlătura dispoziţiile privind pedepsele accesorii aplicate inculpatului A..

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., va aplica inculpatului A. pedeapsa complementară constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 1 an, pedeapsă ce se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

De asemenea, în baza art. 65 alin. (1) C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pedeapsă ce se va executa conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

Totodată, se va menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 22 din 5 februarie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

Înlătură dispoziţiile privind pedepsele accesorii aplicate inculpatului A..

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa complementară constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe o perioadă de 1 an, pedeapsă ce se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului A. pedeapsa accesorie constând în interzicerea exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pedeapsă ce se va executa conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 octombrie 2019.

Procesat de GGC - MM