Notary's Embezzlement and False Tax Declarations Convictions, Civil Damages Upheld on Both Appeals

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 130 din data de 12 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A., la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (1), (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de notar public, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de notar public.

În baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse cu închisoarea aplicate inculpatei A. în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă (3 luni), rezultând o pedeapsă de 2 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de notar public, pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (1), (5) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de notar public.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii rezultante de 2 ani şi 9 luni închisoare aplicate inculpatei A. sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligată inculpata ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă,

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., a fost obligată inculpata să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii U.A.T. Municipiul Piatra-Neamţ, jud. Bacău ori la D.G.A.S.P.C. Neamţ, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-au desfiinţat înscrisurile falsificate şi anume declaraţiile fiscale D 100 depuse de inculpată la A.J.F.P. Neamţ (aferente perioadei iulie - septembrie 2013 şi decembrie 2013 - decembrie 2014) aflate la vol. II dosar urmărire penală.

În baza art. 19 şi art. 397 C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ şi a fost obligată inculpata A. să plătească părţii civile suma de 117.865 RON, la care se adaugă accesoriile fiscale până la data plăţii efective a debitului, calculate conform Codului de procedură fiscală, cu titlu de daune materiale.

S-au respins celelalte pretenţii formulate de partea civilă ca nefondate.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei A. până la concurenţa sumei de 117.865 RON.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a reţinut că prin Rechizitoriul nr. x din 20 martie 2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în declaraţii în formă continuată şi delapidare în formă continuată, prev. de art. 326 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 295 alin. (1) cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

S-a reţinut în actul de sesizare că inculpata A., în calitate de notar public şi reprezentant al A. cu sediul în com. Drăgăneşti, jud. Neamţ, a încasat, în perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2014, cu titlu de impozit din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul propriu, suma de 117.865 RON (expertiza B. şi C.), pe care şi-a însuşit-o în interes propriu şi, pentru a ascunde săvârşirea infracţiunii de delapidare, a inserat în D l00 (aferente perioadei iulie - septembrie 2013, decembrie 2013 - decembrie 2014), date nereale, nedeclarând sumele încasate (declarând sume mai mici sau chiar zero).

Procurorul a reţinut această situaţie de fapt în baza următoarelor mijloace de probă:

- adresele părţii civile, raportul de inspecţie fiscală, decizia de impunere - vol. I - f. l 1 - 92;

- raportul de constatare - f. x;

- raportul de expertiză contabilă judiciară- vol. I - 126 - 146, 147 - 185;

- declaraţiile D 100, D 208 şi D 701 - f. x;

- documentaţia ridicată de la A. - vol. III - fila x; vol. IV - fila x; f. x (incluzând registrul -jurnal de încasări şi plăţi - f. x 51); f. x;

- declaraţiile inculpatei A. - f. x).

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanţei la data de 22 martie 2018, sub numărul x/32/2018.

Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bacău nr. 13 din data de 29 mai 2018, în baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. x/P/2015 din 20 martie 2018, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii în cauză.

S-a constatat că Curtea de Apel Bacău este competentă teritorial şi după calitatea persoanei să judece cauza, în raport de prevederile art. 38 alin. (1) lit. d) şi art. 41 C. proc. pen., având în vedere calitatea de avocat a inculpatei A..

Instanţa i-a adus la cunoştinţă inculpatei dispoziţiile privitoare la procedura simplificată de judecată în cazul recunoaşterii învinuirii (art. 375, 377 şi 396 alin. (10) C. proc. pen.), prilej cu care aceasta a declarat că nu doreşte judecarea cauzei în procedura simplificată, ci conform procedurii de drept comun.

În cursul cercetării judecătoreşti, inculpata A. a dat declaraţie, ocazie cu care a susţinut că îşi menţine declaraţiile date anterior în cauză.

Instanţa a încuviinţat pentru inculpată proba cu înscrisuri. Inculpata a depus la dosar înscrisuri în circumstanţiere . La solicitarea instanţei, partea civilă, prin A.J.F.P. Neamţ, a comunicat relaţii şi că îşi menţine cererea de constituire ca parte civilă în cauză.

A fost respinsă proba cu expertiză tehnică contabilă solicitată de inculpată.

A fost ataşată la dosar fişa de cazier judiciar a inculpatei.

Inculpata a depus la dosar concluzii scrise.

Inculpata a fost asistată/reprezentată în cursul judecăţii de un avocat ales.

Examinând probele administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, Curtea a constatat următoarele:

În fapt, s-a reţinut că inculpata A. este titulara A., cu sediul principal în com. Drăgăneşti, jud. Neamţ şi cu sediul secundar în com. Brusturi, jud. Neamţ. A. a devenit plătitor de impozite şi taxe cu regim de stopaj la sursă din luna aprilie 2009, depunând primele declaraţii la data de 27 iulie 2009.

Potrivit dispoziţiilor procedural fiscale, reţinerea la sursă reprezintă obligaţia legală ce îi revine plătitorului unui venit către o persoană fizică sau juridică de a nu acorda venitul respectiv fără a calcula şi reţine obligaţiile fiscale aferente. Obligaţiile fiscale se datorează de beneficiarul venitului, dar obligaţia legală pentru a le calcula şi reţine revine plătitorului, respectiv celui care achită venitul. În această accepţiune, suma reţinută la sursă la momentul achitării venitului este strict scriptică (spre exemplu, Codul fiscal încadra în această categorie impozitul pe veniturile din salarii şi, până la data de 1 ianuarie 2018, şi contribuţiile individuale de asigurări sociale, de asigurări de sănătate şi asigurări pentru şomaj, sume care erau evidenţiate scriptic la momentul plăţii salariului către angajat, dar deveneau lichide doar la momentul vărsării lor la bugetul de stat, în termenul prevăzut de legiuitor).

Diferit de acestea, art. 111 din Codul fiscal prevede şi o altă categorie de venituri, respectiv veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, în alin. (1) menţionându-se că, la transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, prin actele juridice între vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de orice fel fără construcţii, contribuabilii datorează un impozit care se calculează prin aplicarea cotei de 3% asupra venitului impozabil.

Potrivit alin. (6) al textului de lege, sarcina calculării şi încasării acestui impozit revine notarului public, înainte de autentificarea actului. Impozitul calculat şi încasat se plăteşte până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost încasat. În condiţiile expres determinate de legiuitor, notarul public devine, astfel, gestionar/detentor al sumelor fizic încasate, acestea fiind lichide şi certe din chiar momentul calculării lor. Mai precis, la momentul încheierii actului notarial vizând transferul dreptului de proprietate, notarul public încasează şi suma reprezentând impozitul pe aceste venituri, pe care o gestionează până la momentul în care este obligat să o verse la bugetul de stat.

Totodată, legiuitorul fiscal a prevăzut o modalitate strictă de evidenţiere a impozitului pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, introducând două tipuri de evidenţă, respectiv declaraţiile D 100 şi D 208.

D 208 este o declaraţie informativă prin care se comunică organului fiscal numele vânzătorilor şi cumpărătorilor din tranzacţiile imobiliare, valoarea bunului care face obiectul tranzacţiei, precum şi valoarea impozitului perceput asupra tranzacţiei şi taxele notariale aferente.

D 100 este o declaraţie fiscală prin care se declară obligaţia de plată la bugetul de stat a impozitelor calculate. În situaţia în care cele două declaraţii sunt întocmite corect şi pe baza datelor reale înscrise în contractele de vânzare-cumpărare, suma reprezentând impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal declarată prin D 208 trebuie să coincidă cu suma declarată ca obligaţie de plată la bugetul de stat prin intermediul D 100. Trebuie menţionat faptul că doar sumele declarate la organul fiscal prin D 100 constituie obligaţie de plată şi sunt preluate în fişa sintetică totală a contribuabilului, document în care se înregistrează ulterior şi plăţile efectuate în contul acestui impozit, dar şi a majorărilor şi penalităţilor calculate pentru neplata sau plata cu întârziere a obligaţiei declarate.

Din probele administrate în cauză a rezultat faptul că inculpata A. a încasat sumele reprezentând impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, începând cu luna ianuarie 2013, dar nu le-a mai virat ulterior bugetului de stat, folosindu-le în interes personal, ultimul act material consumându-se în luna decembrie 2014.

S-a arătat că probatoriul administrat a relevat în afara oricărei îndoieli rezonabile că inculpata A. a săvârşit infracţiunile de fals în declaraţii în formă continuată şi delapidare în formă continuată.

În perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2014, inculpata A., notar public, a creat un sistem financiar ilicit, evidenţiind în mod necorespunzător sumele reţinute cu titlu de impozit pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare, în scopul însuşirii în interesul său a acestor sume. Pentru a ascunde săvârşirea infracţiunii de delapidare, notarul public a depus la Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ declaraţiile D 100 în care a inserat date nereale, nedeclarând sumele încasate în mod real (declarând sume mai mici sau chiar zero).

Astfel, probele au relevat că, în ceea ce priveşte calculul, declararea şi plata impozitului pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare, între sumele calculate şi declarate la organul fiscal şi cele înscrise în documentele primare care au stat la baza încheierii tranzacţiilor imobiliare dintre părţi există diferenţe semnificative. Aceste diferenţe au fost constatate şi calculate (iniţial, de inspectorii antifraudă detaşaţi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi, ulterior, de expertul judiciar contabil desemnat de procuror împreună cu expertul parte ales de inculpată) pe baza verificării întregii documentaţii notariale ridicată de la A. întocmită în perioada de referinţă şi care viza această materie, a centralizării datelor din declaraţiile informative privind impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal D 208 şi a declaraţiilor privind obligaţiile de plată la bugetul de stat D 100 depuse de către BNP Creangă la organul fiscal.

Pentru a putea reţine corecta încadrare juridică a faptelor săvârşite de inculpată, s-a reţinut că, în situaţia în care cele două declaraţii sunt întocmite corect şi pe baza datelor reale, neplata impozitului pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare poate fi încadrată în noţiunea stopajului la sursă, sumele fiind declarate în mod corect, dar neachitate până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care au fost reţinute. În prezenta speţă, însă, s-a constatat că inculpata A. a creat un sistem financiar ilicit, nedeclarând în D 100 sumele încasate în mod real, în scopul însuşirii în interesul său a acestor sume, situaţie în care faptele inculpatei întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în declaraţii în formă continuată şi delapidare în formă continuată.

În raportul de constatare şi în expertiza contabilă judiciară, inspectorii antifraudă detaşaţi la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi, respectiv, cei doi experţi contabili judiciari au constatat următoarele:

- în luna ianuarie 2013, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 1.384 RON; impozit menţionat în D 208: 1.384 RON; impozit menţionat în D 100: 1.384 RON;

- în luna februarie 2013, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 5.926 RON; impozit menţionat în D 208: 5.926 RON; impozit menţionat în D 100: 5.926 RON;

- în luna martie 2013, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 9.561 RON; impozit menţionat în D 208: 9.561 RON; impozit menţionat în D 100: 9.981 RON;

- în luna aprilie 2013, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 5.688 RON; impozit menţionat în D 208: 5.688 RON; impozit menţionat în D 100: 5.827 RON;

- în luna mai 2013, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 13.086 RON; impozit menţionat în D 208: 13.086 RON: impozit menţionat în D 100: 13.086 RON;

- în luna iunie 2013, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 4.776 RON; impozit menţionat în D 208: 4.776 RON: impozit menţionat în D 100: 4.776 RON;

- în luna iulie 2013. inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 5.654 RON; impozit menţionat în D 208: 4.795 RON; impozit menţionat în D 100: 2.829 RON. Actul material ce intră în sfera infracţiunii continuate de fals în declaraţii a fost săvârşit la data de 26 august 2013, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x:

- în luna august 2013, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 11.143 RON; impozit menţionat în D 208: 10.476 RON; impozit menţionat în D 100: 11.465 RON. Actul material ce intră în sfera infracţiunii continuate de fals în declaraţii a fost săvârşit la data de 2 octombrie 2013, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna septembrie 2013, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 12.452 RON; impozit menţionat în D 208: 12.001 RON; impozit menţionat în D 100: 0 RON. Prin adresa nr. x din 4 aprilie 2016, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (în continuare, ANAF) a comunicat faptul că, pentru luna septembrie 2013, inculpata nu a întocmit D 100;

- în luna octombrie 2013, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 4.664 RON; impozit menţionat în D 208: 3.693 RON; impozit menţionat în D 100: 0 RON. Prin adresa nr. x din 4 aprilie 2016, ANAF a comunicat faptul că, pentru luna octombrie 2013, inculpata nu a întocmit D 100;

- în luna noiembrie 2013, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 6.851 RON; impozit menţionat în D 208: 6.563 RON; impozit menţionat în D 100: 0 RON Prin adresa nr. x din 4 aprilie 2016, ANAF a comunicat faptul că, pentru luna noiembrie 2013, inculpata nu a întocmit D 100;

- în luna decembrie 2013, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 5.694 RON; impozit menţionat în D 208: 5.694 RON; impozit menţionat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracţiunii continuate de fals în declaraţii a fost săvârşit la data de 7 ianuarie 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna ianuarie 2014, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 7.173 RON; impozit menţionat în D 208: 5.019 RON; impozit menţionat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracţiunii continuate de fals în declaraţii a fost săvârşit la data de 25 februarie 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna februarie 2014, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 2.327 RON; impozit menţionat în D 208: 2.139 RON; impozit menţionat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracţiunii continuate de fals în declaraţii a fost săvârşit la data de 25 martie 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna martie 2014, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 2.468 RON; impozit menţionat în D 208: 855 RON; impozit menţionat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracţiunii continuate de fals în declaraţii a fost săvârşit la data de 28 aprilie 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna aprilie 2014, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 6.204 RON; impozit menţionat în D 208: 5.475 RON; impozit menţionat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracţiunii continuate de fals în declaraţii a fost săvârşit la data de 26 mai 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna mai 2014, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 5.155 RON; impozit menţionat în D 208: 5.096 RON: impozit menţionat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracţiunii continuate de fals în declaraţii a fost săvârşit la data de 25 iunie 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x:

- în luna iunie 2014, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 8.060 RON; impozit menţionat în D 208: 6.240 RON: impozit menţionat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracţiunii continuate de fals în declaraţii a fost săvârşit la data de 25 iulie 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x:

- în luna iulie 2014, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 14.257 RON; impozit menţionat în D 208: 12.333 RON; impozit menţionat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracţiunii continuate de fals în declaraţii a fost săvârşit la data de 25 august 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna august 2014, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 7.235 RON; impozit menţionat în D 208: 13.540 RON: impozit menţionat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracţiunii continuate de fals în declaraţii a fost săvârşit la data de 29 septembrie 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna septembrie 2014, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 17.635 RON; impozit menţionat în D 208: 7.056 RON: impozit menţionat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracţiunii continuate de fals în declaraţii a fost săvârşit la data de 27 octombrie 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna octombrie 2014, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă totală de 7.905 RON; impozit menţionat în D 208: 7.905 RON: impozit menţionat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracţiunii continuate de fals în declaraţii a fost săvârşit la data de 25 noiembrie 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna noiembrie 2014 inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă de 6.087 RON; impozit menţionat în D 208; 18.392 RON; impozit menţionat în D 100; 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracţiunii continuate de fals în declaraţii a fost săvârşit la data de 22 decembrie 2014, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x;

- în luna decembrie 2014, inculpata a reţinut impozit pe venituri din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal în sumă de 13.814 RON; impozit menţionat în D 208; 5.446 RON; impozit menţionat în D 100: 0 RON. Actul material ce intră în sfera infracţiunii continuate de fals în declaraţii a fost săvârşit la data de 27 ianuarie 2015, când inculpata a depus D 100 înregistrat sub nr. x.

Concluzionând, pe baza documentelor avute în verificare la momentul constatării, specialiştii antifraudă au stabilit că inculpata şi-a însuşit suma de 140.950 RON. Ulterior, cei doi experţi judiciari contabili, care au avut la dispoziţie întreaga documentaţie ridicată de la A., au concluzionat că inculpata nu a declarat sume în cuantum total de 117.865 RON, pe care ulterior şi le-a însuşit în scop personal, conform probelor relevate de actele de urmărire penală. Inculpata A. a declarat că nu formulează obiecţiuni la expertiză.

După ce a luat cunoştinţă de conţinutul raportului de expertiză, partea civilă ANAF - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ a transmis adresa din 1 martie 2018 în care a precizat din nou că, în conformitate cu concluziile inspecţiei fiscale finalizate potrivit Raportului de inspecţie fiscală nr. x din 19 iulie 2016, A. a reţinut, în perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2014, suma de 188.640 RON cu titlu de impozit pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare, dar şi-a însuşit, prin nevirare la bugetul de stat, suma de 133.366 RON, delapidarea producându-se prin nedeclararea sumei către organele fiscale, iar declaraţiile rectificative depuse în timpul inspecţiei fiscale nu au fost luate în calcul de echipa de control. Totodată, ANAF şi-a menţinut poziţia precizată încă de la începutul anchetei, susţinând că A. datorează bugetului de stat suma de 466.287 RON, provenind, atât dintr-o perioadă supusă controlului mai mare decât cea care a format obiectul prezentei cauze, cât şi din identificarea altor taxe, impozite şi contribuţii neachitate.

Aşa cum a precizat şi partea civilă, după dispunerea efectuării în continuare a urmăririi penale faţă de suspect, la data de 9 mai 2016 şi după ce suspecta a luat cunoştinţă de acuzaţia penală (în urma citaţiilor emise), dar având în vedere şi controlul fiscal desfăşurat la biroul notarial şi concluziile preliminare ale inspectorilor fiscali, A., în încercarea de a înlătura răspunderea penală, a întocmit declaraţiile rectificative D 710, pe care le-a transmis ANAF la data de 2 iunie 2016, în care a inserat sumele reale încasate cu titlu de impozit pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare, achitând şi o parte din debitul reclamat la acel moment de partea civilă.

În declaraţiile date în cursul urmăririi penale, inculpata A. a recunoscut faptele comise sub aspectul elementelor ce ţin de latura obiectivă, dar a negat intenţia infracţională, deşi şi aceasta este probată prin întreg materialul de urmărire penală administrat. În circumstanţierea împrejurărilor în care inculpata şi-a însuşit suma de 117.865 RON (expertiza B. şi C.), A. a precizat faptul că biroul notarial pe care îl reprezintă a avut încasări mai mici decât cheltuielile ocazionate de întreţinerea sa, încercând să acrediteze ideea că a fost nevoită să comită infracţiunile pentru a asigura desfăşurarea în continuare a serviciului public oferit de birou. Mai mult, la data de 6 martie 2018, cu ocazia ultimei audieri, inculpata a invocat şi starea precară de sănătate (fapt ce a impus delapidarea sumelor menţionate pentru efectuarea unor intervenţii chirurgicale în ţară şi în străinătate).

Susţinerile inculpatei sunt infirmate inclusiv prin faptul că a reiterat comportamentul infracţional cel puţin până la finele anului 2017, aspect constatat şi de Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, care a dispus efectuarea de verificări concretizate în Actul final de control nr. x din 27 octombrie 2017.

S-a arătat că, dacă cheltuielile de funcţionare ale cabinetului notarial erau atât de oneroase precum pretinde inculpata, aceasta ar fi trebuit să găsească soluţii legale pentru rezolvarea acestei probleme, precum reducerea acestor cheltuieli, creşterea încasărilor, şi nu să recurgă la eludarea dispoziţiilor legale privind plata taxelor şi impozitelor către bugetul de stat şi însuşirea sumelor încasate cu acest titlu.

Faţă de cele reţinute mai sus în baza probelor administrate în cauză, instanţa de fond a apreciat că inculpata A. a încălcat în mod deliberat dispoziţiile ce îi reglementează activitatea (Legea nr. 36/1995, Regulamentul de aplicare aprobat prin OMJ nr. 2333/C/2013, etc), pentru a-şi asigura reuşita infracţională (mai ales, posibilitatea identificării sistemului ilicit conceput), membrii corpului de control al UNNPR constatând că: arhiva biroului notarial nu este constituită şi nu este păstrată potrivit actelor normative în vigoare; spaţiul destinat păstrării arhivei notariale nu asigură conservarea documentelor împotriva distrugerii, degradării, aducerii în stare de neîntrebuinţare, sustragerii sau abandonului, contrar dispoziţiilor art. 119 din Regulament; registrele biroului notarial, în măsura în care există, nu sunt completate conform normelor. În concordanţă cu aceste constatări, experţii judiciari B. şi C. au menţionat că sunt diferenţe între valoarea impozitului înscris în încheierea de autentificare şi impozitul înscris, lunar, în registrul jurnal de încasări şi plăţi. Aceste diferenţe nu pot fi stabilite cu exactitate, deoarece înregistrarea zilnică se efectuează pe bonuri fiscale emise şi nu se efectuează pe contracte autentificate. Nu sunt elemente din care rezultă totalul valoric lunar înscris în evidenţa A. privind impozitul reţinut din veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare.

Prin concluziile scrise depuse la dosar şi cele formulate oral de apărătorul inculpatei s-au invocat o serie de neregularităţi ce vizează actul de sesizare şi activitatea de urmărire penală precum:

- în rechizitoriu nu este indicat clar care este cuantumul prejudiciului cauzat de inculpată;

- lipsa unei analize corespunzătoare de către procuror în cuprinsul rechizitoriului a probelor şi a apărărilor formulate de inculpată;

- nelegalitatea ordonanţei de extindere a urmăririi penale din 14 martie 2015;

- ordonanţa de extindere a urmăririi penale din 8 aprilie 2016 nu descrie fapta de delapidare;

- ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale din 2 mai 2017 nu expune descrierea faptelor;

- a fost încălcat dreptul la apărare în cursul urmăririi penale prin faptul că inculpatei i-a fost adus la cunoştinţă calitatea de suspect la data de 9 decembrie 2016, deşi efectuarea în continuare a urmăririi penale s-a dispus la 9 mai 2016, după circa un an, timp în care au fost administrate majoritatea probelor împotriva inculpatei.

Aceste apărări ale inculpatei nu mai pot fi cenzurate de către instanţă, în faza de judecată, fiind critici, excepţii de nelegalitate a actelor de urmărire penală ce pot şi au fost examinate în procedura de cameră preliminară.

În faţa instanţei de judecată, inculpata a solicitat achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza II C. proc. pen. şi anume lipsa vinovăţiei. În esenţă, s-a susţinut că faptele reţinute în sarcina inculpatei ar atrage răspunderea fiscală a acesteia, nu şi răspunderea penală, pentru neachitarea la timp a obligaţiilor fiscale, inculpata, în calitate de notar public, suportând anumite sancţiuni de natură fiscală, inclusiv dobânzi şi penalităţi.

Cât priveşte infracţiunea de fals în declaraţii, instanţa a reţinut că inculpata, în deplină cunoştinţă de cauză şi nu din eroare, cum s-a apărat aceasta, a inserat în declaraţiile fiscale D 100 aferente perioadei iulie - septembrie 2013, decembrie 2013 - decembrie 2014 date nereale, în scopul de a se sustrage de la plata către stat a impozitelor aferente veniturilor rezultate din transferul proprietăţilor imobiliare.

Caracterul conştient şi intenţionat al faptei rezultă din perioada lungă de timp în care inculpata a consemnat date nereale în declaraţiile D100, precum şi în diferenţa mare între sumele reale încasate şi cele declarate efectiv.

Într-adevăr, încălcarea obligaţiilor fiscale atrage, în primul rând, o răspundere de natură fiscală, însă aceasta nu înlătură răspunderea penală în cazul în care sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale vreunei infracţiuni. Inculpata A., în calitatea sa de titular al BNP A., avea obligaţia de a încasa impozitele aferente veniturilor rezultate din transferul proprietăţilor imobiliare pe care le autentifica, conform legii, de a declara organelor fiscale sumele încasate şi de a le vira către bugetul de stat, în termenele legale.

Notarul este, în sensul legii penale, funcţionar public (art. 175 alin. (2) C. pen.) şi, cu privire la sumele susmenţionate avea calitatea de gestionar, astfel că are calitatea de subiect activ calificat al infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 C. pen. Prin nedeclararea în mod conştient, aşa cum s-a arătat, a unor sume considerabile reprezentând impozitelor aferente veniturilor rezultate din transferul proprietăţilor imobiliare şi însuşirea acestora în interes propriu, inculpata a realizat acte materiale specifice elementului material al laturii obiective a infracţiunii de delapidare, fiind deplin conştientă (inculpata este o persoană cu o pregătire superioară şi îndeplinea un serviciu de interes public ce implică cunoaşterea normelor legale ce-i guvernează activitatea, precum şi a normelor legii penale) de natura ilicită a faptelor sale şi de urmările acestora, astfel că este îndeplinită şi condiţia de incriminare ce ţine de latura subiectivă a infracţiunii, inculpata acţionând cu intenţie directă.

În consecinţă, s-a apreciat că apărarea inculpatei că a acţionat fără vinovăţie este nefondată.

În drept, s-a reţinut că faptele inculpatei A. care, în calitate de notar public şi reprezentant al A. cu sediul în com. Drăgăneşti, jud. Neamţ, a încasat, în perioada 1 ianuarie 2013 -31 decembrie 2014, cu titlu de impozit din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul propriu, suma de 117.865 RON (expertiza B. şi C.), pe care şi-a însuşit-o în interes propriu şi, pentru a ascunde săvârşirea infracţiunii de delapidare, a inserat în D 100 (aferente perioadei iulie - septembrie 2013, decembrie 2013 - decembrie 2014), date nereale, nedeclarând sumele încasate (declarând sume mai mici sau chiar zero), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în declaraţii în formă continuată şi delapidare în formă continuată, prev. de art. 326 C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 295 alin. (1) cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

Cu privire la cele două infracţiuni s-a arătat că sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 alin. (1) C. pen. privind concursul real de infracţiuni.

S-a menţionat că inculpata a început activitatea infracţională în perioada în care era în vigoare C. pen. din 1968 şi a continuat-o şi după intrarea în vigoare a Noului C. pen. (la 1 februarie 2014), adoptat prin Legea nr. 286/2009, fapta epuizându-se în luna decembrie 2014, astfel că, ţinând seama de data epuizării infracţiunilor deduse judecăţii în cauză, s-a apreciat că legea penală aplicabilă este Noul C. pen.

Având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele reţinute în actul de sesizare există, constituie infracţiuni şi au fost comise de inculpată cu vinovăţie, sub forma intenţiei directe, în temeiul art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen. instanţa a dispus condamnarea inculpatei A..

La stabilirea şi individualizarea pedepselor, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 74 C. pen., şi anume împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Cu privire la infracţiunea de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., curtea a apreciat că aceasta prezintă o gravitate relativ ridicată, având în vedere valorile sociale lezate prin comiterea acestei fapte, modalitatea de săvârşire a faptei (prin falsificarea unor declaraţii fiscale), durata de timp mare pe care s-a întins activitatea infracţională, faptul că activitatea infracţională a inculpatei a continuat până la finele anului 2017, fapt ce a impus o nouă sesizare din oficiu, vizând perioada ianuarie 2015 - decembrie 2017, faptă aflată în curs de investigare, şi mai ales paguba însemnată cauzată bugetului de stat şi care până în prezent nu a fost recuperată.

Cât priveşte infracţiunea de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., instanţa a apreciat că şi aceasta prezintă o gravitate relativ ridicată având în vedere valorile sociale lezate prin comiterea acestei fapte, natura şi numărul mare al declaraţiilor ce au făcut obiectul falsului, durata de timp mare pe care s-a întins activitatea infracţională.

Cu privire la persoana inculpatei, instanţa a reţinut că, deşi nu a mai suferit condamnări penale, potrivit fişei de cazier judiciar aflată la dosarul cauzei, prin ordonanţa nr. x/P/2013 din 26 ianuarie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău a fost sancţionată cu amendă cu caracter administrativ conform art. 181 C. pen. din 1968 pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 şi neglijenţă în serviciu prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen.. De asemenea, aşa cum s-a arătat mai sus, este cercetată în prezent şi pentru activitatea infracţională a inculpatei ulterioară emiterii rechizitoriului din prezenta cauză şi până la finele anului 2017, împrejurări ce relevă că inculpata prezintă o anumită predispoziţie infracţională.

Pe de altă parte, inculpata are studii superioare, iar conform actelor medicale depuse la dosar are unele probleme de sănătate.

Ţinând seama de toate aspectele enunţate anterior, referitoare atât la gravitatea faptelor şi împrejurările comiterii acestora, precum şi la persoana inculpatei, curtea a aplicat acesteia pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi 9 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplicarea. art. 35 alin. (1) C. pen.

S-a considerat că cele două pedepse sunt proporţionale cu gravitatea faptelor comise şi apte să asigure realizarea scopului educativ-preventiv al sancţiunii penale.

În acord cu prevederile art. 67 C. pen., instanţa a considerat că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii comise de inculpată, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, este necesară aplicarea de lângă pedeapsa principală a închisorii aplicate pentru infracţiunea de delapidare a pedepsei complementare a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani, iar în baza art. 65 alin. (1) C. pen., a pedepsei accesorii a interzicerii exerciţiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

Curtea a apreciat că pentru ocuparea unei funcţii publice sau de demnitate publică, o persoană trebuie să se bucure de un anumit prestigiu şi să fi avut o conduită corespunzătoare în societate. Condamnarea unei persoane pentru comiterea unei infracţiuni de delapidare cum este cea comisă de inculpată, o face incompatibilă cu ocuparea unei funcţii publice, precum şi cea de notar. Prin condamnarea sa, inculpata devine nedemnă şi inaptă din punct de vedere moral pentru exercitarea drepturilor la care face referire art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

Pentru aceleaşi considerente, precum şi pentru a preveni comiterea de noi infracţiuni de către inculpată în circumstanţele de care s-a folosit acesta pentru comiterea faptelor deduse judecăţii, s-a arătat că se impune şi interzicerea exerciţiului dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. şi anume interzicerea exerciţiului dreptului de a exercita profesia de notar.

Curtea a constatat că sunt îndeplinite prevederile art. 91 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei închisorii rezultante de 2 ani şi 9 luni închisoare aplicate inculpatei A. sub supraveghere, aceasta prezentând suficiente că se poate îndrepta şi fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, dar este necesară supravegherea conduitei sale o anumită durată de timp. Inculpata are capacitatea intelectuală şi experienţa de viaţă necesare pentru a conştientiza gravitatea şi caracterul antisocial al faptelor săvârşite şi înţelege pe deplin care sunt consecinţele reiterării comportamentului infracţional.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa a constatat că partea civilă A.N.A.F. - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ a înaintat în cursul urmăririi penale mai multe adrese referitoare la constituirea sa ca parte civilă în cauză, după cum urmează:

- adresa din 10 mai 2016, prin care ANAF s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 142.906 RON stopaj la sursă şi 140.950 impozit pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare.

- adresa x din 1 martie 2018, prin care ANAF a comunicat că BNP A. prejudiciat bugetul de stat cu suma de 133.366 RON reprezentând impozit pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare reţinut şi nedeclarat organelor fiscale. A mai arătat că inspecţia fiscală a vizat o perioadă mai mare, rezultând un prejudiciu total de 308.803 RON reprezentând impozit pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare reţinut şi nedeclarat organelor fiscale aferente perioadei 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2015. De asemenea, la inspecţia fiscală au fost stabilite suplimentar şi alte obligaţii fiscale (taxă pe valoarea adăugată, impozit pe venitul din activităţi independente, contribuţia individuală de asigurări sociale de sănătate.

În faza de judecată, a comunicat că îşi menţine declaraţia de constituire ca parte civilă înaintată cu adresa nr. x din 16 aprilie 2018.

Potrivit art. 19 C. proc. pen., acţiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acţiunii penale. Acţiunea civilă se exercită de persoana vătămată sau de succesorii acesteia, care se constituie parte civilă împotriva inculpatului şi, după caz a părţii responsabile civilmente. Repararea prejudiciului material şi moral se face potrivit legii civile.

C. civ. prevede la art. 1357 că cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă. Acest text de lege stabileşte condiţiile răspunderii civile delictuale şi anume fapta ilicită, urmarea imediată - prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre faptă şi rezultatul produs şi vinovăţia, sub forma intenţiei sau a culpei.

Curtea a reţinut că din probele administrate în cauză (şi analizate anterior) rezultă ca fiind întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale a inculpatei A. pentru paguba produsă părţii civile prin săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

La cuantificarea pagubei, instanţa a avut în vedere doar suma reprezentând impozit pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare reţinut şi nedeclarat de inculpată organelor fiscale aferente perioadei 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2014, întrucât doar această perioadă a fost reţinută în actul de sesizare, ca activitate infracţională circumscrisă infracţiunii de delapidare ce face obiectul judecăţii, instanţa neputând să se pronunţe şi asupra altor perioade de timp, neavute în vedere în rechizitoriu.

De asemenea, pentru aceleaşi considerente, nu pot fi avute în vedere la calculul pagubei şi alte impozite şi contribuţii cu regim de stopaj la sursă în afara impozit pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare.

Potrivit raportului de expertiză tehnică contabilă efectuat în cauză, paguba cauzată părţii civile prin infracţiunea comisă de inculpată este în cuantum de 117.865 RON reprezentând impozit pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare reţinut de BNP A. şi nedeclarat organelor fiscale aferente perioadei 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2014. Prin raportul de constatare efectuat iniţial în cauză s-a stabilit un cuantum al pagubei apropiat de cel stabilit ulterior prin expertiza contabilă (118.129 RON) (vol. I, f.108, dosar urmărire penală).

Împotriva Sentinţei penale nr. 130 din data de 12 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie au formulat apel inculpata A. şi ANAF - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ.

Inculpata A. a solicitat achitarea sa conform dispoziţiilor art. 396 alin. (5) coroborat cu art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. proc. pen., iar în subsidiar aplicarea unei pedeapse orientate către minimul special, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere apreciind că nu a fost conturată conduita infracţională neputând fi distinse cu claritate actele materiale care alcătuiesc conţinutul infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată.

În susţinerea motivelor de apel a arătat că trebuie realizată distincţia între răspunderea penală şi alte forme de răspundere - fiscală, de exemplu. Literatura de specialitate admite existenta unei forme de răspundere fiscală, care nu se confundă cu răspunderea contravenţională sau penală. În activitatea pe care o desfăşoară, notarii publici au o serie de obligaţii fiscale reglementate de Codul fiscal - pentru neachitarea la timp a obligaţiilor fiscale aceştia suportă o serie de sancţiuni, datorând după termenul de scadentă dobânzi şi penalităţi de întârziere. Notarul public este obligat să întocmească înscrisuri în care sunt inserate obligaţiile fiscale care trebuie remise către stat, inclusiv impozitul încasat ca urmare a încheierii actelor juridice translative de proprietate.

A considerat că nu se poate retine că neplata la termen a acestor obligaţii fiscale ar echivala cu neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unei atribuţii de serviciu sau că nu se poate retine întrunirea condiţiilor ce ţin de latura subiectivă a infracţiunii şi existenta vinovăţiei prevăzute de lege pentru forma tip a infracţiunii.

Astfel, în cazul infracţiunilor de serviciu, relaţiile sociale vizate sunt cele care privesc drepturile şi interesele legitime ale unei persoane fizice sau juridice de funcţionarii publici care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplinesc un act sau îl îndeplinesc în mod defectuos sau îşi însuşesc, folosesc în interes propriu sau în interesul altuia bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează, acte ce se referă strict la activitatea lor profesională şi nu la unele obligaţii fiscale impuse de Codul fiscal.

Pentru neîndeplinirea obligaţiilor fiscale se percep dobânzi şi penalităţi de întârziere prevăzute de Codul fiscal, iar neplata acestor impozite la termen atrăgea răspunderea penală doar în condiţiile prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005, declarat neconstituţional. A apreciat că nu poate fi realizată o delimitare între răspunderea penala şi cea fiscală în funcţie de natura impozitului pe care apelanta-inculpată este obligată a-l remite statului.

A arătat că, în speţă, nu este realizat elementul material al infracţiunii de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. având în vedere raporturile inculpatei cu statul din punctul de vedere al obligaţiilor sale de natură fiscală, neputând fi vorba despre o agravare a situaţiei apelantei în sensul atragerii răspunderii sale penale.

A mai susţinut că prima instanţă a reţinut în mod eronat că ar fi îndeplinită condiţia de incriminare ce tine de latura subiectivă a infracţiunii, inculpata acţionând cu intenţie directă. S-a susţinut că, astfel cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, fapta nu este săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege, astfel cum impune art. 15 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii prevăzută de art. 326 C. pen. a menţionat că simplele erori în completarea declaraţiilor obligatorii pentru activitatea desfăşurată nu sunt de natură a atrage incidenţa răspunderii penale, lipsind forma de vinovăţie, a intenţiei (directe sau indirecte) în declararea necorespunzătoare a datelor în înscrisurile depuse la autoritatea financiară a statului. Instanţa de fond nu a avut în vedere declaraţiile rectificative întocmite şi depuse de către inculpată, care denotă erorile în declaraţiile realizate în perioada supusă analizei, precum şi eforturile realizate în vederea achitării sumelor stabilite.

În completarea motivelor de apel, inculpata A., prin apărător ales, a precizat că transferarea infracţiunii de delapidare din Titlul IV "Infracţiuni contra avutului public" - art. 223 vechiul C. pen., în Titlul III "Infracţiuni contra patrimoniului" - art. 215 vechiul C. pen. şi ulterior în Capitolul "Infracţiuni de serviciu" - art. 295 Noul C. pen. a dat naştere la controverse şi confuzii. Cert este un lucru: banii, valorile sau alte bunuri care constituie obiectul material al infracţiunii, de delapidare trebuie să se afle în gestionarea sau administrarea unui funcţionar public (sau altui angajat, în cazul variantei atenuate).

S-a arătat că gestionar este persoana care primeşte, păstrează şi eliberează bunuri corporale, potrivit atribuţiilor sale de serviciu iar gestionarea implică activităţi de primire, păstrare şi eliberare (predare) a bunurilor aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea unităţii la care lucrează gestionarul. Administrarea presupune activitatea persoanelor fizice cu sarcini de conducere în cadrul unităţilor publice sau private, care au atribuţii de a da dispoziţii cu privire la circulaţia bunurilor, oră a implica şi contactul direct cu acestea.

Elementul material al infracţiunii se poate realiza în trei modalităţi normative alternative: însuşirea, folosirea sau traficarea de bani, valori sau alte bunuri aflate în gestionarea sau administrarea autorului. Însuşirea ar fi presupus o acţiune ilicită de scoatere din posesia sau detenţia unităţii la care lucrează autorul (biroul notarial) a unor sume de bani, valori sau alte bunuri gestionate sau administrate de acesta. Teoretic, este posibil, numai că, în speţă impozitul din transferul proprietăţilor din patrimonial propriu, mai exact spus sumele de bani încasate de notar ca impozit din veniturile realizate prin astfel de tranzacţii, nu reprezintă şi nu sunt evidenţiate ca valori gestionate sau administrate de acesta.

În situaţia infracţiunii de delapidare, "însuşirea" bunului, care transformă o deţinere legală într-una ilegală (în favoarea făptuitorului), se realizează în cadrul unui raport juridic de muncă, pe când "însuşirea" în situaţia infracţiunii de abuz de încredere (o altă încadrare juridică ce poate fi luată în discuţie) se comite în cadrul unui raport juridic de drept civil (bunul fiind deţinut iniţial legal de către făptuitor, însă cu titlu precar, în baza unui contract civil de depozit, închiriere, etc.)

S-a arătat că, în toate situaţiile însă, în cazul infracţiunii de delapidare bunurile aparţin unităţii în care autorul îşi desfăşoară activitatea de gestionar sau administrator al acelor bunuri. În speţă, impozitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul propriu este datorat din veniturile realizate de persoanele fizice care transferă proprietatea din patrimoniul personal şi se distribuie în cotă de 50% la bugetul consolidat şi în cotă de 50% se face venit la bugetul unităţilor administrativ - teritoriale pe teritoriul cărora se află bunurile imobile ce au făcut obiectul înstrăinării (art. 77 alin. (6) şi (7) din Codul fiscal). Prin urmare, banii rezultaţi din încasarea de către notar a impozitului din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul propriu nu s-au aflat niciun moment în gestiunea sau administrarea notarului respectiv, în sensul logicii penale şi al incriminării de la art. 295 C. pen. - delapidarea.

S-a arătat că iniţial procurorul a început urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, respectiv infracţiunea de reţinere şi omisiunea vărsării, cu intenţie, a sumelor reprezentând impozit sau contribuţie cu reţinere la sursă. Prin Decizia nr. 363 din 7 mai 2015 a Curţii Constituţionale Române, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 incriminează reţinerea şi omisiunea vărsării, cu intenţie, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, iar dispoziţiile de lege la care se raportează în speţa de faţă sunt cuprinse în art. 771 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care prevăd obligaţia notarului public de a vira impozitul pentru transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut [impozit care se calculează şi se încasează de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii].

Din examinarea prevederilor legale în materie fiscală menţionate mai sus, coroborate cu cele ale Legii nr. 241/2005, Curtea a observat că acestea nu precizează, în mod concret, care sunt veniturile impozabile cu reţinere la sursă, limitându-se la a menţiona în cuprinsul acestora, sporadic, spre exemplu, "reţinerea la sursă a impozitului reprezentând plăţi anticipate pentru unele venituri din activităţi independente".

Curtea a constatat că legiuitorul şi-a respectat numai din punct de vedere formal competenţa constituţională de a legifera, fără ca prin conţinutul normativ al textului incriminator să stabilească cu claritate şi precizie obiectul material al infracţiunii, ceea ce determină o lipsă de previzibilitate a acestuia.

În acest sens, s-a apreciat că nu se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă, previzibilă şi accesibilă, întrucât acesta nu îşi poate adapta conduita în funcţie de ipoteza normativă a legii. Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituţionale.

S-a menţionat că în cazul tuturor celor trei infracţiuni enumerate, delapidare, abuz de încredere, stopaj la sursă, forma de vinovăţie impusă de lege este intenţia. Pentru a fi faptă relevantă pentru legea penală, nu este suficient să fi fost material săvârşită de o persoană, ci mai trebuie să poată fi atribuită acesteia, adică să fie a sa, să fi fost voită. Inculpata A. nu se află nici din punct de vedere obiectiv, dar nici subiectiv sub imperiul legii penale.

Impozit nu reprezintă venit impozabil al cabinetelor notariale, denumite doar ca simplu prestator obligat prin lege la încasarea şi virarea către buget, prin administraţiile financiare, a impozitului pe veniturile realizate de persoanele fizice din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal şi nicidecum gestionar/administrator al sumelor de bani provenite din acest impozit. Un argument în plus derivă din natura diferită, înregistrarea/evidenţierea diferită şi destinaţia diferită a sumelor de bani încasate de birourile notariale ca venituri proprii provenite, în principal, din onorarii şi taxe notariale, pe de o parte şi impozitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul propriu, pe de altă parte.

Simpla citire a bonurilor fiscale emise de BNP A. sub denumirea de "Raport zilnic" demonstrează faptul că sumele de bani sunt evidenţiate distinct: menţiunea "brut A" se referă la încasarea onorariului (eventual alte categorii de venituri pentru care biroul datorează TVA pe venit), iar menţiunea "fără TVA" consemnează încasarea impozitului din transferul proprietăţilor imobiliare pentru care biroul nu plăteşte respectiva taxă (Anexa 1).

La fel de importante şi semnificative sunt consemnările din "Jurnalul de vânzări" (Anexa 2) în care, de asemenea, importul din transferul proprietăţilor imobiliare este menţionat distinct; din. "Declaraţia 100 privind obligaţiile de plată la bugetul de stat" (Anexa 3), în care lunar este evidenţiat doar impozitul din transferul proprietăţilor imobiliare după cum "Declaraţia anuală 200 privind veniturile realizate din România" (Anexa 4) se referă doar la veniturile realizate din onorariu.

Inculpata a mai susţinut că acţiunile care i se impută nu au nicio legătură cu prev. art. 12 din Legea nr. 36/1995 privind actele şi procedurile notariale, îndeplinite de notarul public. Ar putea fi invocat art. 12 lit. ş) din acelaşi act normativ:

"orice altă operaţiune prevăzută de lege", dar şi în acest caz ar putea fi antrenată doar răspunderea disciplinară conform art. 74 lit. o) din lege:

"nerespectarea dispoziţiilor legale cu privire la stabilirea, încasarea şi, după caz, virarea impozitelor..."

ANAF - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ a formulat apel pe latura civilă, solicitând obligarea inculpatei la plata integrală a pretenţiilor astfel cum au fost menţionate în cererea de constituire ca parte civilă.

În acest sens, a precizat că, în mod greşit, instanţa de fond a avut în vedere cererea de constituire parte civila nr. x din 16 aprilie 2018 şi nr. y din 16 noiembrie 2018 comunicată instanţei de judecată pentru termenul din 27 noiembrie 2018, în totalitate.

Apelanta a menţionat că instanţa de fond a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F. - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ şi a obligat inculpata A. să plătească părţii civile suma de 117.865 RON, la care se adaugă accesoriile fiscale până la data plăţii efective a debitului, calculate conform Codului de procedură fiscală, cu titlu de daune materiale şi a respins celelalte pretenţii formulate de partea civilă ca nefondate.

Agenţia Naţională de Administrare Fiscala - A.J.F.P. Neamţ s-a constituit parte civilă în cauză, pentru suma totala de 466.287 RON, solicitându-se şi actualizarea la data plăţii efective, prin calcularea accesoriilor prevăzute de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, aşa cum a rezultat din Raportul de Inspecţie Fiscală nr. x din 19 iulie 2016, încheiat de Activitatea de Inspecţie Fiscală Neamţ.

În acest sens, a solicitat obligarea inculpatei, în solidar, cu Biroul Notarului Public A., să achite prejudiciul datorat bugetului consolidat în sumă de 466.287 RON, sumă actualizată la data plăţii efective prin calcularea accesoriilor prevăzute de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscală cu modificările şi completările ulterioare.

În faza apelului, în faţa Înaltei Curţi, cauza a avut următoarele termene:

1. 20 februarie 2019, când s-a admis cererea de amânare formulată de apelanta inculpată A. pentru angajarea unui apărător;

2. 3 aprilie 2019, când instanţa s-a pronunţat asupra cererilor de probatorii: s-a admis proba testimonială privind audierea martorului D. şi proba cu înscrisuri, formulate de către apelanta inculpată A., prin apărător ales, s-a respins cererea de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză contabilă judiciară şi s-a luat act de poziţia procesuală a apelantei inculpate A., în sensul că doreşte să fie audiată de către instanţa de apel.

3. 29 mai 2019, când a fost audiat martorul D. şi inculpata A. şi au avut loc dezbaterile.

La termenul din data de 29 mai 2019, martorul D. a declarat:

"Sunt fratele inculpatei A. şi angajatul său. Sunt angajat al A.. Oraşul fiind mic, nu prea erau locuri de muncă şi m-am decis să mă angajez la sora mea să o ajut. Clienţii nu aveau banii necesari pentru întocmirea actelor, iar noi eram obligaţi să tăiem bon pe toată suma, rămânând să aducă banii ulterior. Neavând un contabil autorizat angajat ne ajutau anumite persoane în contabilitate, iar pe baza declaraţiilor, eu cu secretara mergeam să depunem încasările la ANAF. Iar ANAF distribuia sumele.

Întrebări adresate de apărătorul ales al inculpatei: Din cine era alcătuit personalul Biroului notarial?

Răspunsul martorului: Sora mea, A. în calitate de notar, eu, D., secretar şi E., tot secretar.

Întrebări adresate de apărătorul ales al inculpatei: Documentele contabile cu care mergeaţi la ANAF cine le întocmea?

Răspunsul martorului: Doamna F., contabil neautorizat întocmea declaraţiile.

Întrebări adresate de apărătorul ales al inculpatei: Cine se ocupa efectiv de încasări de la clienţi ale sumelor şi plăţile către ANAF şi Trezorerie?

Răspunsul martorului: Şi noi secretarii şi sora mea ne ocupam de încasări.

Întrebări adresate de apărătorul ales al inculpatei: Onorariul notarului era menţionat separat de taxa notarială?

Răspunsul martorului: Da.

Întrebări adresate de procuror: Aveaţi vreo evidenţă separată a persoanelor care datorau bani şi data când se achitau de datoria pentru care li se eliberaseră deja chitanţe?

Răspunsul martorului:Da. Aveam evidenţa persoanelor pe o agendă. Veneau şi spuneau cum se numesc şi că au o diferenţă de bani de plătit, iar noi verificam şi scriam achitat când plăteau toată suma.

Întrebări adresate de procuror: Ce garanţii aveaţi că acele persoane veneau să-şi achite datoria sau dacă existau astfel de garanţii?

Răspunsul martorului: Le eliberam actele în momentul când achitau suma totală sau diferenţa.

Întrebări adresate de procuror: Precizaţi cam ce procent din activitatea notarială era reprezentată de încheierea de acte pe datorie.

Răspunsul martorului: Fiind o comună săracă, majoritatea actelor, cam 60% se încheiau în această manieră.

Întrebări adresate de procuror: Aţi prezentat această agendă organelor de urmărire penală?

Răspunsul martorului: Nu. Nu ne-au cerut-o şi nu am prezentat-o.

Întrebări adresate de procuror: Puteţi să o prezentaţi instanţei în această fază procesuală?

Răspunsul martorului: Nu. Agenda nu mai există în prezent deoarece s-a terminat, respectiv când s-au obţinut toate sumele am distrus agenda, tocând-o. Distrugerea a avut loc în anul 2017. Ulterior nu au mai existat alte agende şi nici înainte, a fost singura agendă întocmită în scopul menţionat.

Precizez că am distrus agenda când s-au terminat filele şi după ce s-au achitat toate sumele, respectiv diferenţele de bani. Pur şi simplu s-a terminat şi am distrus-o, nu era un act notarial pentru a fi păstrat.

Întrebări adresate de procuror: Agenda a fost prezentată "organelor de control" ale Uniunii Naţionale ale Notarilor în momentul când s-au efectuat verificări la Biroul notarial?

Răspunsul martorului: Nu, pentru că nu ni s-a cerut.

Întrebări adresate de procuror: Puteţi dovedi în alt fel decât declaraţia dvs că exista această agendă?

Răspunsul martorului: Nu. Despre această agendă cunoştea colega mea E. şi sora mea A.. În agendă consemnam toţi, nu cineva anume.

Întrebări adresate de procuror: Faţă de afirmaţia că agenda s-a încheiat când au fost achitate toate datoriile, precizaţi dacă ulterior acestui moment au fost virate, chiar şi cu întârziere, toate datoriile la ANAF, din moment ce ele fuseseră achitate?

Răspunsul martorului: În mare parte au fost achitate.

Întrebări adresate de apărătorul ales al inculpatei: Aţi predat vreunui organ de cercetare, de control această agendă? A fost văzută de cineva din afara membrilor biroului notarial?

Răspunsul martorului: Nu a fost văzută de altcineva în afara membrilor Biroului notarial şi precizez că nu a fost văzută de nici un organ de cercetare ori de control.

Întrebare adresată de completul de judecată: Din ce an lucraţi la Biroul notarial şi dacă cunoaşteţi prevederile legale care reglementează activitatea notarială?

Răspunsul martorului: Lucrez din anul 2012 în cadrul Biroului notarial şi cunosc prevederile legale care reglementează activitatea notarială. Acestea nu prevăd ţinerea evidenţei datoriilor printr-o astfel de agendă. Eu, sora mea şi secretara biroului am luat decizia de a ţine agenda. Restul sumelor ce nu au fost declarate la ANAF au fost folosite pentru cheltuielile biroului notarial.

Întrebare: În momentul când aţi făcut aceste plăţi suplimentare s-au declarat acestea la ANAF (respectiv sumele din agendă)?

Răspunsul martorului: Da.

Întrebări adresate de procuror: De când a început să fie ţinută o astfel de agendă, din ce an?

Răspunsul martorului: Din anul 2013. Am consemnat în această agendă până în anul 2017. A existat o singură astfel de agendă.

Întrebări adresate de procuror: Cam câte file avea agenda?

Răspunsul martorului: Nu pot aprecia."

Inculpata A. a declarat următoarele:

"Îmi păstrez declaraţia dată în cadrul cercetării penale, dar doresc să vin cu câteva precizări.

Regret faptele, regret faptul că am comis erori, dar cred că s-a ajuns în această situaţie deoarece eram neexperimentată, nu mi-am permis să angajez un contabil autorizat, contabilitatea biroului fiind ţinută de diverse cunoştinţe care mă ajutau benevol. Încasările şi emiterea de bonuri fiscale se făcea de către cei doi angajaţi ai Biroului care se deplasau la sediul ANAF, în oraşul Târgu Neamţ, în vederea efectuării plăţilor către stat.

Precizez că declaraţia 100 se completa de către persoanele care mă ajutau cu contabilitatea, iar reprezentanţii ANAF hotărau singuri, fiind o practică generală, modul de distribuire al sumelor datorate către stat, în funcţie de importanţa acestora.

Aş vrea să mai adaug faptul că datorită stării mele precare de sănătate nu am reuşit să ajung zilnic la muncă. Comuna în care îmi desfăşuram activitatea era o comună foarte mică, marea majoritate a clienţilor nu dispuneau de sumele necesare achitării taxelor notariale, urmând să le aducă ulterior. În schimb, noi emiteam bonurile fiscale, care erau menţionate şi în cuprinsul actului notarial, întrucât această prevedere este obligatorie conform Legii notarilor publici. De cele mai multe ori clienţii restanţieri veneau şi aduceau sumele restante, dar nu este exclus faptul să fi ieşit în pierdere şi câţiva să nu fi adus toate sumele.

Cum spuneam şi mai devreme, că nu eram prezentă în fiecare zi în Birou, s-a produs această confuzie. Nu mai aveam o situaţie clară a sumelor încasate, datorate. Ulterior am reuşit să îmi obţin transferul sediului Biroului notarial în oraş, iar situaţia a început să se remedieze şi să am posibilităţi de achitare progresivă, integrală, a debitelor.

Ţin să precizez că aceste sume cu titlu de impozit nu au aparţinut nici într-un moment Biroului notarial sau mie şi nici nu mi le-am însuşit personal. Au fost achitate la stat, dar nu aveam o evidenţă cum distribuie cei de la ANAF sumele, aveau o procedură aparte.

În contabilitate am fost ajutată de cunoştinţe care nu erau contabili autorizaţi. Aceştia erau: F., G.. Actele contabile nu erau semnate şi ştampilate de către aceştia întrucât nu erau autorizaţi. Eu semnam declaraţiile către ANAF.

Întrebări adresate de apărător: Aţi fost suspendată din funcţie?

Răspunsul martorului: DA. În anul 2018.

La dosar există scrisoarea medicală de externare de la spital din Iaşi. Alte acte medicale, în afară de cele depuse în dosar, nu am. Precizez că am fost tratată în străinătate şi nu am acte medicale.

Întrebări adresate de apărător: Detalii despre agenda în care se consemnau sume puteţi să ne daţi?

Răspunsul martorului: Întrucât marea majoritate a clienţilor nu dispuneau de toate sumele necesare am hotărât să îmi notez în agendă evidenţa datoriilor pentru a putea fi recuperate de la persoanele în cauză. De multe ori poate omiteam să le scriu pe toate acolo, în schimb le ţineam minte.

Consider că mereu au existat datornici şi mereu aveam notiţe, fie pe agendă, pe bileţele sau cunoşteam clientul şi nu era necesar să notez. A existat o agendă. Efectiv agenda am constituit-o în 2012 - 2013 şi am completat în ea până la suspendarea mea din funcţie. Nemaifiind necesară agenda am distrus-o în anul 2017, cred.

Întrebare adresată inculpatei de către reprezentantul Ministerului Public: Ce garanţii aveaţi sau solicitaţi că aceşti bani o să vă fie achitaţi?

Răspunsul inculpatei: Nu aveam nici un fel de garanţie, decât seriozitatea clientului.

Întrebare adresată inculpatei de către reprezentantul Ministerului Public: Eliberaţi actele înainte de achitarea datoriei?

Răspunsul inculpatei: unele acte se reţineau în Biroul notarial până la achitarea restanţelor. Au fost cazuri când le-am şi eliberat fără să fie achitate deoarece invocau nevoia de a avea actul în momentul semnării.

Întrebare adresată inculpatei de către reprezentantul Ministerului Public: Erau încheiate acte de care clienţii nu aveau nevoie în momentul semnării?

Răspunsul inculpatei: Îmi amintesc că sunt tranzacţii între părinţi şi copii, certificate de moştenitor care nu erau supuse vânzării bunurilor într-un timp apropiat.

Întrebare adresată inculpatei de către reprezentantul Ministerului Public: La ce interval de timp se achitau astfel de datorii?

Răspunsul inculpatei: Eu am depus toate diligenţele să încasez într-un timp cât mai scurt, însă presupun că nu dispuneau clienţii de sumele necesare şi ajungeau să facă plata într-un interval mare de timp. Nu îmi aduc aminte exact, dar intervalul era şi de câteva luni, o lună.

Întrebare adresată inculpatei de către reprezentantul Ministerului Public: De ce nu aţi prezentat această agendă organelor de urmărire penală în apărarea dvs.?

Răspunsul inculpatei: Apărătorul ales de la acea perioadă nu a considerat necesar să o prezint.

Presupun că i-am spus apărătorului despre agendă. Am avut mai mulţi avocaţi şi stările mele emotive mă împiedică să îmi amintesc cărui avocat i-am spus despre agendă.

Întrebare adresată inculpatei de către reprezentantul Ministerului Public: Puteţi aprecia o sumă globală la care se circumscriau cheltuielile Biroului notarial lunar şi în ce consta?

Răspunsul inculpatei: Nu ştiu dacă aş putea să precizez cuantumul datoriilor lunare. Sumele erau foarte mari, diferenţiate de anotimp. Mă refer la faptul că iarna erau cheltuieli mai mari pentru încălzire. Cheltuielile erau mari în comparaţie cu încasările. Cred că pe lună în general, cu salarii cu tot, cheltuielile erau în jur de 10.000 de RON.

Întrebare adresată inculpatei de către reprezentantul Ministerului Public: Aţi mai fost sancţionată disciplinar sau penal anterior acestui dosar, respectiv pentru fapte de acelaşi gen?

Răspunsul inculpatei: Nu am fost sancţionată disciplinar.

Întrebare adresată inculpatei de către reprezentantul Ministerului Public: Puteţi preciza perioada infracţională pentru care sunteţi cercetată în acest dosar?

Răspunsul inculpatei: Din ce am înţeles eu consider că este perioada 2013-2014.

Întrebare adresată inculpatei de către reprezentantul Ministerului Public: Ulterior acestei perioade aţi mai fost sau sunteţi cercetată pentru fapte similare?

Răspunsul inculpatei: am primit o adresă de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin care mi s-au solicitat copii de pe documente. Nu cunosc încadrarea juridică sau obiectul cercetării. Documentele solicitate sunt pentru perioada 2015 - 2016 şi cred că şi 2017.

Întrebare adresată inculpatei de către apărătorul ales: Aţi fost încunoştinţată despre începerea urmăririi penale in personam?

Răspunsul inculpatei: Nu am fost înştiinţată şi nici nu am fost chemată la sediul Parchetului în calitate de suspect."

Examinând apelurile formulate de inculpata A. şi partea civilă ANAF - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:

Preliminar, instanţa va analiza succint evoluţia jurisprudenţială, din perspectiva soluţiilor pronunţate în cazul omisiunii notarului de a vira sumele încasate cu titlu de impozit aferent actelor juridice translative de proprietate.

Art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi sancţionarea evaziunii fiscale incrimina fapta de reţinere şi nevărsare, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015 s-a constatat că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi sancţionarea evaziunii fiscale sunt neconstituţionale, apreciindu-se că nu i se poate pretinde unui subiect de drept să respecte o lege care nu este clară, precisă, previzibilă şi accesibilă, întrucât acesta nu îşi poate adapta conduita în funcţie de ipoteza normativă a legii.

În acest sens, jurisprudenţa Înaltei Curţi, ulterioară Deciziei nr. 363/2015 a Curţii Constituţionale, a fost constantă în a aprecia că infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 au fost dezincriminate (Decizia penală nr. 307/A din 16 septembrie 2015, Decizia nr. 330/A din 29 septembrie 2015 şi Decizia penală nr. 6/A din 7 ianuarie 2016, pronunţate de Înalta Curte, secţia penală).

Ulterior, în cazul faptelor comise de notarii publici constând în omisiunea virării impozitelor pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu şi, mai recent, pentru delapidare.

Iniţial, jurisprudenţa instanţei supreme a statuat, după pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 363 din 7 mai 2015, în sensul că fapta notarului se circumscrie infracţiunii de abuz în serviciu, reţinându-se, în majoritate, că obligaţia notarului public, statuată de Legea nr. 541/2003 de a calcula, încasa şi vira acel impozit este o atribuţie ce derivă în mod direct din legi, fiind satisfăcută exigenţa stabilită de Decizia nr. 405/2016 a Curţii Constituţionale, iar nerespectarea ei poate constitui element material al infracţiunii de abuz în serviciu (Decizia penală nr. 358/A din 20 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte, secţia Penală, în dosarul nr. x/2014).

Ulterior, s-a reţinut că încasarea şi virarea impozitului pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare nu se integrează în atribuţiile de serviciu, îndeplinirea contrară legii a îndatoririlor ce revin notarului sub acest aspect neavând vreo consecinţă asupra bunei desfăşurări a activităţii notariale, ci doar asupra colectării eficiente de către stat a impozitelor datorate de contribuabili (Decizia penală nr. 407/RC din 16 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte, secţia penală în dosarul nr. x/2018; opinia separată în cadrul Deciziei penale 358/A din 20 octombrie 2017 pronunţată de Înalta Curte, secţia Penală, în dosarul nr. x/2014).

Urmare a acestei evoluţii jurisprudenţiale în materia faptelor comise de notarii publici, constând în omisiunea virării impozitelor pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare, s-a dispus, mai recent, reţinerea şi trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare.

Prioritar, instanţa de apel va identifica cadrul normativ incident în prezenta cauză ce a determinat trimiterea în judecată a inculpatei A. pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare.

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (în vigoare în perioada 1 ianuarie 2013 -31 decembrie 2014):

Art. 771 cu denumirea marginală "Definirea venitului din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal" alin. (1): "La transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de orice fel fără construcţii, contribuabilii datorează un impozit care se calculează astfel: (...)

alin. (4): Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează la valoarea declarată de părţi în actul prin care se transferă dreptul de proprietate sau dezmembrămintele sale. (...)

alin. (6): Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se va calcula şi se va încasa de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat şi încasat se virează până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), se realizează prin hotărâre judecătorească sau prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează şi se încasează de către organul fiscal competent (...). Pentru alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească contribuabilul are obligaţia de a declara venitul obţinut în maximum 10 zile de la data transferului, la organul fiscal competent, în vederea calculării impozitului (...).

Art. 772 cu denumirea marginală Rectificarea impozitului

În cazul în care, după autentificarea actului sau întocmirea încheierii de finalizare în procedura succesorală de către notarul public, se constată erori sau omisiuni în calcularea şi încasarea impozitului prevăzut la art. 771alin. (1) şi (3), notarul public va comunica organului fiscal competent această situaţie, cu motivarea cauzelor care au determinat eroarea sau omisiunea. Organele fiscale competente vor emite decizii de impunere pentru contribuabilii desemnaţi la art. 771alin. (1) şi (3), în vederea încasării impozitului. Răspunderea notarului public pentru neîncasarea sau calcularea eronată a impozitului prevăzut la art. 771alin. (1) şi (3) este angajată numai în cazul în care se dovedeşte că neîncasarea integrală sau parţială este imputabilă notarului public care, cu intenţie, nu şi-a îndeplinit această obligaţie.

Art. 773 cu denumirea marginală Obligaţiile declarative ale notarilor publici cu privire la transferul proprietăţilor imobiliare

Notarii publici au obligaţia să depună semestrial la organul fiscal teritorial o declaraţie informativă privind transferurile de proprietăţi imobiliare, cuprinzând următoarele elemente pentru fiecare tranzacţie:

a) părţile contractante;

b) valoarea înscrisă în documentul de transfer;

c) impozitul pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal;

d) taxele notariale aferente transferului.

Deşi Legea nr. 571/2003 a fost abrogată prin Legea nr. 227/2015 din 8 septembrie 2015 privind Codul fiscal, dispoziţiile anterior evocate se regăsesc, într-o formă similară în cuprinsul art. 111, art. 112 şi art. 113 din acest ultim act normativ.

Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal:

Art. 111 cu denumirea marginală Definirea venitului din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal alin. (1): La transferul dreptului de proprietate şi al dezmembrămintelor acestuia, prin acte juridice între vii asupra construcţiilor de orice fel şi a terenurilor aferente acestora, precum şi asupra terenurilor de orice fel fără construcţii, contribuabilii datorează un impozit care se calculează prin aplicarea cotei de 3% asupra venitului impozabil. Venitul impozabil se stabileşte prin deducerea din valoarea tranzacţiei a sumei neimpozabile de 450.000 RON.

alin. (6): Impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează şi se încasează de notarul public înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii. Impozitul calculat şi încasat se plăteşte până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost încasat. În cazul în care transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia, pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (3), se realizează prin hotărâre judecătorească ori prin altă procedură, impozitul prevăzut la alin. (1) şi (3) se calculează şi se încasează de către organul fiscal competent, pe baza deciziei de impunere în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei. Instanţele judecătoreşti care pronunţă hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii comunică organului fiscal competent hotărârea şi documentaţia aferentă în termen de 30 de zile de la data hotărârii judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile/hotărârii judecătoreşti definitive şi executorii.

Art. 112 cu denumirea marginală Rectificarea impozitului

În cazul în care, după autentificarea actului sau întocmirea încheierii de finalizare în procedura succesorală de către notarul public, se constată erori ori omisiuni în calcularea şi încasarea impozitului prevăzut la art. 111 alin. (1) şi (3), notarul public va comunica organului fiscal competent această situaţie, cu motivarea cauzelor care au determinat eroarea sau omisiunea. Organele fiscale competente vor emite decizii de impunere pentru contribuabilii desemnaţi la art. 111 alin. (1) şi (3), în vederea încasării impozitului. Răspunderea notarului public pentru neîncasarea sau calcularea eronată a impozitului prevăzut la art. 111 alin. (1) şi (3) este angajată numai în cazul în care se dovedeşte că neîncasarea integrală sau parţială este imputabilă notarului public care, cu intenţie, nu şi-a îndeplinit această obligaţie.

Art. 113 cu denumirea marginală Obligaţiile declarative ale notarilor publici cu privire la transferul proprietăţilor imobiliare.

Notarii publici au obligaţia să depună semestrial la organul fiscal teritorial o declaraţie informativă privind transferurile de proprietăţi imobiliare, cuprinzând următoarele elemente pentru fiecare tranzacţie:

a) părţile contractante;

b) valoarea înscrisă în documentul de transfer;

c) impozitul pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal;

d) taxele notariale aferente transferului.

Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată (în vigoare la data săvârşirii faptelor)

Art. 12: Notarul public îndeplineşte următoarele acte şi proceduri notariale:

a) redactarea înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitarea părţilor;

b) autentificarea înscrisurilor;

c) procedura succesorală notarială;

d) certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege;

e) legalizarea semnăturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnătură, precum şi a sigiliilor;

f) darea de dată certă înscrisurilor;

g) primirea în depozit a bunurilor, a înscrisurilor şi a documentelor prezentate de părţi, precum şi a sumelor de bani, a altor bunuri, înscrisuri sau documente găsite cu ocazia inventarului succesoral, în limita spaţiului şi utilităţilor de care dispune biroul notarial;

h) actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor;

i) legalizarea copiilor de pe înscrisuri;

j) efectuarea şi legalizarea traducerilor;

k) eliberarea de duplicate de pe actele pe care le-a întocmit;

l) activităţi fiduciare, în condiţiile legii;

m) numirea, în cazurile prevăzute de lege, a custodelui sau a curatorului special;

n) înregistrarea şi păstrarea, în condiţiile legii, a amprentelor dispozitivelor speciale de marcat;

o) certificarea etapelor procedurale ale licitaţiilor şi/sau ale rezultatelor acestora;

p) procedura divorţului, în condiţiile legii;

q) lichidarea pasivului succesoral, cu acordul tuturor moştenitorilor;

r) orice alte operaţiuni prevăzute de lege.

Art. 73, Răspunderea disciplinară a notarului public intervine pentru următoarele abateri:

a) încălcarea competenţei generale, materiale şi teritoriale stabilite prin lege;

b) nerespectarea dispoziţiilor, deciziilor şi hotărârilor organelor de conducere ale Uniunii şi ale Camerelor, emise în condiţiile legii;

c) nerespectarea normelor şi instrucţiunilor privind metodologia de lucru cu registrele naţionale notariale administrate de CNARNN;

d) îndeplinirea, în mod repetat, a actelor şi procedurilor notariale, cu nerespectarea dispoziţiilor legale prevăzute pentru valabilitatea actului sau procedurii notariale în cauză, ori îndeplinirea acestora cu încălcarea dispoziţiilor art. 9;

e) întârzierea nejustificată sau neglijenţa în efectuarea lucrărilor;

f) lipsa nejustificată de la birou, în mod repetat;

g) comportament şi atitudine necorespunzătoare în exercitarea activităţii profesionale;

h) orice manifestare de natură a aduce atingere prestigiului profesiei săvârşită în exerciţiul funcţiei ori în legătură cu aceasta sau în afara exerciţiului funcţiei;

i) neachitarea integrală şi la scadenţă a contribuţiilor profesionale, precum şi a primei de asigurare, conform contractului de asigurare;

j) sustragerea sau refuzul de a se supune controlului profesional administrativ;

k) încălcarea obligaţiilor legale cu privire la păstrarea secretului profesional;

l) folosirea ori acceptarea, în orice mod, direct sau indirect, a mijloacelor neloiale de atragere a clientelei, aşa cum sunt definite în Codul deontologic al notarilor publici;

m) desfăşurarea unor activităţi incompatibile cu calitatea de notar public, potrivit legii;

n) refuzul nejustificat sau neglijenţa în efectuarea şi comunicarea operaţiunilor prevăzute de lege pentru funcţionarea sistemului informatizat al Camerei şi al Uniunii;

o) nerespectarea dispoziţiilor legale cu privire la stabilirea, încasarea şi, după caz, virarea impozitelor, tarifelor şi onorariilor.

Constituie infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 C. pen., fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice.

Constituie infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 295 C. pen. însuşirea, folosirea sau traficarea de către un funcţionar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează.

Ambele sunt infracţiuni de serviciu şi se sancţionează cu pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Jurisprudenţa conturată în jurul infracţiunilor de abuz în serviciu şi delapidare.

Omisiunea notarului public de a vira la bugetul statului impozitul încasat pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare, conform Codul fiscal, nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzute în art. 297 C. pen., întrucât, în cazul notarului public, atribuţiile de serviciu la care se referă norma de incriminare cuprinsă în art. 297 C. pen. se circumscriu sferei atribuţiilor specifice activităţii notariale, ca serviciu de interes public pe care notarul este învestit să îl îndeplinească. În consecinţă, infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută în art. 297 C. pen. poate fi săvârşită de notarul public în exercitarea atribuţiilor privind îndeplinirea actelor şi a procedurilor notariale, iar nu a atribuţiilor privind îndeplinirea operaţiunilor fiscale, chiar dacă acestea sunt prevăzute în legislaţia primară (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie), secţia penală, Decizia nr. 407/RC din 16 noiembrie 2018, www.x.ro).

În considerentele acestei decizii s-a susţinut că, sub aspectul caracterului penal al faptelor comise de notarii publici, constând în nevirarea impozitelor pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ulterioară Deciziei nr. 363/2015 a Curţii Constituţionale, a fost constantă în a aprecia că faptele cu acest conţinut obiectiv nu mai sunt prevăzute de legea penală (Decizia penală nr. 307/A din 16 septembrie 2015 şi Decizia penală nr. 6/A din 7 ianuarie 2016, ambele pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

În absenţa unei modificări legislative, ansamblul argumentelor teoretice şi jurisprudenţiale anterior expuse impun, şi în cauza de faţă, o concluzie similară, faptei reţinute în sarcina recurentului inculpat A., lipsindu-i o cerinţă de tipicitate obiectivă, respectiv, săvârşirea sa în exercitarea unor atribuţii de serviciu.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei nr. 358/A din 20 octombrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a casat decizia atacată şi, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., a achitat pe inculpatul sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută în art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Această jurisprudenţă, Decizia nr. 407/RC din 16 noiembrie 2018, a fost evocată de apărare în prezenta fază procesuală, însă, fiind pronunţată după trimiterea în judecată a inculpatei pentru infracţiunea de delapidare şi după ce anterior, pentru o conduită similară (omisiunea vărsării taxelor ori contribuţiilor la bugetul de stat), aceasta fusese sancţionată cu amendă administrativă în cadrul unei soluţii de netrimitere în judecată, nu poate susţine o lipsă de predictibilitate a actului de justiţie şi nu poate impune soluţia de achitare pronunţată prin decizia evocată. În acest context amintim situaţia juridică a inculpatei care a mai fost cercetată pentru fapte similare, fiind sancţionată, prin Ordonanţa nr. 626/P/2013, emisă în 16 ianuarie 2014, cu amendă administrativă pentru comiterea unui concurs între evaziune fiscală şi neglijenţă în serviciu, respectiv art. 6 din Legea nr. 242/2005 şi art. 249 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplicarea art. 33 C. pen. de la 1969. Ca urmare, inculpata avea reprezentarea conţinutului infracţional al conduitei sale constând în reţinerea şi ulterior omisiunea vărsării impozitelor sau contribuţiilor către bugetul de stat, chestiune ce nu a împiedicat-o în reluarea conduitei infracţionale ce a generat prezentul dosar.

Înalta Curte, în urma evaluării jurisprudenţei dezvoltate în cazul omisiunii notarului public de a vira la bugetul statului impozitul încasat pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare reţine că aceasta conduce către ideea existenţei unui ilicit penal. Astfel, infracţiuni cu aceeaşi bază factuală, au fost evaluate ca evaziune fiscală, conform art. 6 din Legea nr. 241/2005, până la momentul declarării ca neconstituţionale a normei de incriminare, activitatea ilicită a fost apoi caracterizată ca abuz în serviciu, ca ulterior acuzaţiile să se orienteze către infracţiunea de delapidare.

Jurisprudenţa, ulterioară Deciziei nr. 363/2015 a Curţii Constituţionale, a fost constantă în a valorifica această dezlegare, pronunţând soluţii de achitare sub aspectul infracţiunii dezincriminate (Decizia penală nr. 307/A din 16 septembrie 2015 şi Decizia penală nr. 6/A din 7 ianuarie 2016, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală). Soluţiile de achitare, ulterioare deciziei CCR, în cauzele aflate pe rol, au avut în vedere limitele obiectul judecăţii şi limitele reformării acestuia prin schimbarea încadrării juridice, respectiv condiţiile în care schimbarea naturii acuzaţiei după sesizarea instanţei sau în căile de atac constituie un demers legal.

Această jurisprudenţă nu putea statua în sensul că omisiunea notarului public de a vira la bugetul statului impozitul încasat pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare, conform Codul fiscal, nu constituie nicio formă de ilicit penal, ci numai acea formă de ilicit ce constituia obiectul judecăţilor în acele cauze, inclusiv în urma schimbării caracterizării în drept a faptelor.

Ca urmare, instanţa consideră că evaluarea completă a jurisprudenţei Înaltei Curţi demonstrează departajarea sau scindarea încălcărilor legislaţiei primare şi valorificarea acestora în cadrul a două categorii de norme de incriminare, abuzul în serviciu/neglijenţă serviciu (diferenţiere în funcţie de latura subiectivă) şi delapidarea. Astfel, omisiunea de îndeplinire a operaţiunilor fiscale, prevăzute în legislaţia primară de către notarul public poate fi caracterizată şi cercetată în contextul infracţiunii de delapidare, în timp ce maniera exercitării atribuţiilor privind îndeplinirea actelor şi a procedurilor notariale poate fi cercetată în contextul infracţiunii de abuz în serviciu sau neglijenţă în serviciu.

Istoric dosar. Acte procesuale pertinente analizei

Prin procesul-verbal din data de 20 august 2014, organul de cercetare penală al Poliţiei Judiciare din cadrul Poliţiei oraşului Târgu Neamţ - Formaţiunea de Investigare a Fraudelor s-a sesizat din oficiu pentru faptul că numita A. a reţinut şi nu a virat în termenul legal de 30 de zile de la scadenţă suma de 29.864 RON, ce reprezintă impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă. Perioada în care aceste contribuţii au fost reţinute şi nevirate este 26 iunie 2013 - 25 aprilie 2014. În consecinţă, s-au efectuat activităţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Prin Ordonanţa din 8 ianuarie 2015, emisă în dosarul nr. x/2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracţiunea de stopaj la sursă, prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

Prin Ordonanţa din 26 ianuarie 2015 emisă în dosarul nr. x/2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la actele materiale constând în reţinerea şi nevărsarea la bugetul statului a sumele reţinute reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă, în valoare totală de 1956 RON, din care 696 RON impozit pe veniturile din salarii, 800 RON contribuţia individuală de asigurări sociale reţinută de la salariaţi, 420 RON contribuţia pentru asigurări de sănătate reţinută de la asiguraţi şi 40 RON contribuţia individuală de asigurări pentru şomaj reţinută de la asiguraţi, aferente perioadei august 2014 - noiembrie 2014.

Prin Ordonanţa din 14 martie 2016 emisă în dosarul nr. x/2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus extinderea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. .l C. pen., faptă din perioada 2013 - 2014.

Prin Ordonanţa din 8 aprilie 2016 emisă în dosarul nr. x/2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus extinderea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.., faptă din perioada ianuarie 2013 - decembrie 2014, precum şi schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute raportat la activitatea notarului public A. din art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 326 C. pen. cu aplicarea, art. 35 alin. (1) C. pen. în art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 295 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin Ordonanţa din 9 mai 2016 emisă în dosarul nr. x/2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de suspecta A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în declaraţii în formă continuată şi delapidare formă continuată, prevăzute de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 295 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin Ordonanţa din 2 mai 2017 emisă în dosarul nr. x/2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatei A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în declaraţii în formă continuată şi delapidare în formă continuată, prevăzute de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 295 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nr. 3/P/2015 din 20 martie 2018, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals în declaraţii în formă continuată şi delapidare în formă continuată, prevăzute de art. 326 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 295 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În sarcina inculpatei s-a reţinut, în esenţă, faptul că, în calitate de notar public şi reprezentant al A. cu sediul în com. Drăgăneşti, jud. Neamţ, a încasat, în perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2014, cu titlu de impozit din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul propriu, suma de 117.865 RON (expertiza B. şi C.), pe care şi-a însuşit-o în interes propriu şi, pentru a ascunde săvârşirea infracţiunii de delapidare, a inserat în D 100 (aferente perioadei iulie - septembrie 2013, decembrie 2013 - decembrie 2014) date nereale, nedeclarând sumele încasate (declarând sume mai mici sau chiar zero).

Acuzaţia de delapidare. Îndeplinirea condiţiilor subiectului activ al infracţiunii de delapidare (Calitatea notarului de funcţionar public şi gestionar/administrator. Apartenenţa bunurilor asupra cărora poartă obligaţia legală).

Calitatea de funcţionar public notarului.

Analizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de delapidare, prevăzute de art. 295 alin. (1) din C. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că subiect activ poate fi numai un funcţionar public care gestionează sau administrează bunurile unei persoane juridice, prin urmare subiectul activ este calificat (dubla calitate de funcţionar public şi de gestionar sau administrator al unor bunuri aparţinând unei persoane juridice).

Potrivit art. 175 C. pen.: (1) Funcţionar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie: a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti; b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură; c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

Înalta Curte constată că notarul public este învestit, potrivit art. 3 alin. (1) şi 35 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale (nr. 36/1995), republicată, să îndeplinească un serviciu de interes public, are statutul unei funcţii autonome şi este numit de ministrul justiţiei.

Expunerea de motive a Noul C. pen. explică semnificaţia funcţiei exercitate astfel:

"O modificare importantă a fost adusă şi în privinţa conţinutului noţiunii de funcţionar. În reglementarea propusă, în acord cu soluţiile în materie din alte legislaţii, noţiunea de funcţionar va desemna persoana care exercită, permanent sau temporar, atribuţii care îi permit să ia decizii, să participe la luarea deciziilor sau să influenţeze luarea acestora, în cadrul unei persoane juridice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat. În acelaşi timp, proiectul a optat pentru asimilarea cu funcţionarii a persoanelor fizice care exercită o profesie de interes public, pentru care este necesară o abilitate specială a autorităţilor publice şi care este supusă controlului acestora, notari, executori judecătoreşti etc. (şi în L.V. Lefterache, în C. pen., Comentarii pe articole, ediţia a II-a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2016, p. 503).

Jurisprudenţa Înaltei Curţi a atestat faptul că notarul public îndeplineşte calitatea impusă de dispoziţiile art. 175 C. pen.. Astfel, instanţa a dispus condamnarea inculpatei T.M., notar public, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, SP, Decizia penală nr. 171/A din 13 mai 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2013); a dispus condamnarea inculpatei D.P., notar public, pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, SP, Decizia penală nr. 235/A din 23 iunie 2015 pronunţată în dosarul nr. x/2013); a dispus condamnarea inculpatului S.M., notar public, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, SP, Decizia penală nr. 358/A din 20 octombrie 2017 pronunţată în dosarul nr. x/2014); s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale a inculpatei O.C.R., notar public, pentru săvârşirea infracţiuni de abuz în serviciu (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, SP, Decizia penală nr. 231/A din 28 iunie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2016).

Totodată, Înalta Curte, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că art. 175 alin. (2) din C. pen. asimilează funcţionarului public şi persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestuia cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. (...) Prin învestirea pentru realizarea unui serviciu public se înţelege, fie acordarea calităţii din care derivă obligaţia de a realiza respectivul serviciu de către o autoritate publică (numirea în funcţia de notar, autorizarea ca interpret etc.), fie încredinţarea realizării serviciului de interes public printr-o decizie a autorităţii (numirea de către instanţa judecătorească a administratorului şi lichidatorului judiciar în cadrul procedurii insolvenţei ori a expertului tehnic judiciar - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, Decizia nr. 20/2014 din 29 septembrie 2014 pronunţată în dosarul nr. x/2014 prin care s-a admis sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi s-a stabilit că expertul tehnic judiciar este funcţionar public în conformitate cu dispoziţiile art. 175 alin. (2) teza întâi din C. pen.).

În acelaşi sens sunt utile şi considerentele Deciziei nr. 26/2014 din 3 decembrie 2014 prin care s-a admis sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi s-a stabilit că medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen. Decizia nr. 8/2017 din 15 martie 2017 prin care s-a admis sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi s-a stabilit că profesorul din învăţământul preuniversitar de stat are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a II-a din C. pen. Decizia nr. 18/2017 din 30 mai 2017 prin care s-a admis sesizarea privind dezlegarea unor chestiuni de drept şi s-a stabilit că, în sensul legii penale, funcţionarul bancar, angajat al unei societăţi bancare cu capital integral privat, autorizată şi aflată sub supravegherea Băncii Naţionale a României, este funcţionar public, în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (2) din C. pen.

În acest punct de analiză, instanţa de control judiciar are în vedere şi faptul că prin Decizia nr. 7 din 18 ianuarie 2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 200 din 5 martie 2018, Curtea Constituţională a reţinut că "(...) potrivit dispoziţiilor art. 2 şi 3 din Legea nr. 36/1995, activitatea notarială se realizează de notarii publici prin acte notariale şi consultaţii juridice notariale, în condiţiile legii, notarul public fiind învestit să îndeplinească un serviciu de interes public . . . . . . . . . .Faptul că notarul exercită autoritatea publică rezultă din natura şi conţinutul activităţii pe care o prestează acesta, ca împuternicit al statului, dincolo de orice calificare a legii (paragraful 19) ... Or, în condiţiile în care notarul public se circumscrie noţiunii de "funcţionar public", persoanele care ocupă această funcţie exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de autoritate publică cu care sunt învestite" (paragraful 20).

În concluzie, Înalta Curte reţine că notarul public este funcţionar public în conformitate cu dispoziţiile art. 175 alin. (2) teza întâi din C. pen. şi în sensul art. 295 C. pen.

Calitatea de gestionar/administrator a notarului

Potrivit art. 295 C. pen., infracţiunea de delapidare constă în "însuşirea, folosirea sau traficarea, de către un funcţionar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează".

Deşi, potrivit actualului C. pen., delapidarea este o infracţiune de serviciu (este prevăzută în Partea specială, Titlul V, Capitolul II), iar conform vechii reglementări era încadrată în categoria infracţiunilor contra patrimoniului (fiind prevăzută de C. pen. din 1969 în Partea specială, Titlul III), elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare nu au suferit modificări. Ca urmare, opiniile exprimate în doctrină, ca şi soluţiile pronunţate de instanţe referitoare la infracţiunea de delapidare, anterioare intrării în vigoare a actualului C. pen., îşi menţin aplicabilitatea.

Noţiunea de gestionar este definită de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 22/1969 ca fiind acel angajat al unei persoane juridice care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea sa, chiar temporară. În sensul dispoziţiilor legale care reglementează materia gestiunii, în principal Legea nr. 22/1969, modificată prin Legea nr. 54/1994, calitatea de gestionar de drept derivă nemijlocit din principalele atribuţii de serviciu ale funcţionarului, fiind dobândită în cadrul raportului juridic de muncă şi conferă titularului ei drepturi şi obligaţii pe care le exercită în contextul contactului nemijlocit şi material cu bunurile.

Gestionar este persoana care are, ca principale atribuţii de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri. Gestionar de drept este persoana care îndeplineşte activităţile specifice gestionarului de fapt.

Jurisprudenţa anterioară constantă atestă îndeplinirea calităţii de subiect activ al infracţiunii de delapidare de către un funcţionar, fie acesta gestionar de drept ori de fapt (CAB, secţia a II-a penală, Decizia nr. 1894/2000; Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, S.P., dec. nr. 3954/1999, în C. pen., Comentarii pe articole, Ediţia 2, Ed. C.H. Beck, pct. 27, p.957; ICCJ, S.P., dec. nr. 138/RC/2017, www.x.ro).

Jurisprudenţa a reţinut că realizează elementul material al infracţiunii de delapidare în varianta însuşirii, acţiunea inculpatului, factor poştal, de a-şi însuşi banii reprezentând valoarea unor pensii şi alte drepturi băneşti ale unor persoane, pe care îi avea în gestiune (CSJ, SP, decizia nr. 2762/200, în Probleme de drept, 1990 - 2000, p. 366 şi în Dreptul nr. 3/2002/, p. 157) sau însuşirea pentru altul a banilor proveniţi din fondurile de creditare ale BIR, pe care inculpatul le administra în calitate de director general al unei sucursale (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, SP, decizia nr. 3272/2011, www.x.ro).

Ambele categorii evaluate în jurisprudenţa evocată (factor poştal şi director general al unei bănci) sunt salariaţi în cadrul unor persoane juridice.

În privinţa notarului, situaţia sub acest ultim aspect este diferită, însă fără relevanţă pentru calitatea sa de gestionar de drept. Astfel cum s-a precizat deja, notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public în cadrul şi cu statutul unei funcţii autonome, context în care primeşte sumele plătite de contribuabil cu titlul de impozit pe venitul din transferul proprietăţilor, pe care le păstrează pe perioada prevăzută de lege şi apoi le virează la bugetul de stat.

Apartenenţa bunurilor asupra cărora poartă obligaţia legală

În cazul infracţiunii de delapidare, bunurile gestionate trebuie să aparţină unei persoane juridice sau bugetului de stat.

Jurisprudenţa anterioară a reţinut săvârşirea infracţiunii de delapidare atunci când banii aparţin bugetului statului. În acest sens, s-a reţinut că inculpatul, factor poştal, prin falsificarea unor acte, şi-a însuşit sume de bani care, aflate temporar în gestiunea unor funcţionari din cadrul direcţiilor judeţene de poştă, cum sunt factorii poştali, aparţin bugetului de stat (CSJ, SP, Decizia nr. 2762/2000) sau fapta inculpatului, inspector de impozite şi taxe în cadrul unei administraţii financiare, de a-şi însuşi sume de bani din încasările făcute în această calitate, constituie infracţiunea de delapidare, aceasta deoarece inculpatul are calitatea de funcţionar, iar în cadrul atribuţiilor de serviciu îi revenea obligaţia de a gestiona sumele de bani încasate (CSJ, SP, Decizia nr. 1005/1998).

Această concluzie a fost susţinută şi de jurisprudenţa instanţei supreme anterior evocată prin care s-a reţinut că ... deşi observaţia instanţei de apel - în sensul că dispoziţiile Codul fiscal supuse analizei, nu instituie, în sarcina notarului obligaţii de natură fiscală proprii - este corectă (titularul obligaţiei de plată fiind contribuabilul), această împrejurare nu este suficientă, însă, eo ipso, pentru a se considera că, atunci când încasează şi virează sume de bani cu titlu de impozit pe venitul din transferul proprietăţilor, notarul exercită o îndatorire specifică activităţii notariale, ca serviciu de interes public (Decizia penală nr. 407/RC din 16 noiembrie 2018 pronunţată de Înalta Curte, secţia penală în dosarul nr. x/2018).

Dispoziţiile Codul fiscal anterior evocate, art. 771 alin. (6), respectiv art. 111 alin. (6) actualul Codul fiscal, impun notarului obligaţia de a calcula şi încasa impozitul înainte de autentificarea actului sau, după caz, întocmirea încheierii de finalizare a succesiunii, pentru ca acest impozit să fie plătit (virat la bugetul de stat) până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost încasat.

În considerarea acestor dispoziţii şi a jurisprudenţei, Înalta Curte constată că obligaţia impusă notarului public de a încasa sumele de bani aferente impozitului pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare, de a le păstra şi ulterior, de a le vira la bugetul de stat în termenul prevăzut de lege, conferă notarului calitatea de gestionar al acestor sume. Această obligaţie legală incumbă notarului ca urmare a dispoziţiilor imperative impuse de Codul fiscal, fiind asumată la momentul intrării în profesie, alături de ansamblul obligaţiilor sale profesionale. Astfel, obligaţia prevăzută de art. 771 din Codul fiscal (actualul art. 111), este impusă în considerarea şi în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu şi conferă notarului calitatea de gestionar al acestor sume de bani, sume ce nu intră în patrimoniul său, ci, de la momentul încasării aparţin statului, notarul deţinându-le, în virtutea legii, în scopul virării la bugetul de stat. Instanţa apreciază că prin voinţa legii se impune notarului obligaţia de a colecta şi vira, ulterior, sumele de bani încasate ca impozit pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare, transformându-l pe acesta într-un detentor precar al acestor bunuri şi, implicit, în gestionar, până la momentul virării la bugetul de stat.

Chiar dacă obligaţia de plată a impozitului pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare incumbă contribuabilului, obligaţia legală de colectare şi transferare, impusă notarului public prin dispoziţiile Codul fiscal, îl transformă pe acesta din urmă într-un gestionar de drept al sumelor de bani încasate.

Mai mult, Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, prevede, în alin. (12) lit. r), faptul că notarul trebuie să îndeplinească orice alte operaţiuni prevăzute de lege, iar în art. 73 lit. o), faptul că răspunde disciplinar în caz de nerespectare a dispoziţiilor legale cu privire la stabilirea, încasarea şi, după caz, virarea impozitelor, tarifelor şi onorariilor. Aceste dispoziţii conferă notarului public calitatea de gestionar de drept, în accepţiunea dispoziţiilor art. 295 C. pen.

Conchizând, Înalta Curte constată că obligaţia statuată de Legea nr. 541/2003 de a calcula, încasa şi vira acel impozit derivă în mod direct din lege şi conferă acestuia calitatea de gestionar de drept al sumelor de bani primite de la contribuabil ca impozit pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare. Faptul că obligaţia legală generează atribuţii conexe sau doar tangente cu activitatea notarială propriu-zisă apare ca fiind nerelevat în raport cu această calitate.

Soluţia în prezenta cauză

Inculpata a fost trimisă în judecată pentru infracţiunile de delapidare şi fals în declaraţii, ambele în formă continuată, reţinându-se că, în calitate de notar public şi reprezentant al A., a încasat, în perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2014, cu titlu de impozit din transferul proprietăţilor imobiliare, suma de 117.865 RON, pe care şi-a însuşit-o în interes propriu.

Înalta Curte aminteşte, succint, că delapidarea are un obiect juridic complex (care vizează patrimoniul şi relaţiile sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu) şi, după modul în care este descrisă conduita interzisă în norma de incriminare, prin verbum regens, este o infracţiune comisivă. Infracţiunea are un conţinut alternativ, modalităţile de săvârşire fiind descrise în textul de lege prin: "însuşirea", "folosirea" sau "traficarea", toate acestea constituind modalităţi de sustragere.

Elementul material al infracţiunii în cazul inculpatei îl constituie însuşirea sumei de bani în interes propriu, respectiv scoaterea cu caracter definitiv a unui bun din sfera patrimonială a persoanei vătămate urmată de imposedarea făptuitorului.

Făptuitorul comite fapta de însuşire, folosire, traficare "în interesul său sau pentru altul" (V. Dongoroz, Explicaţii teoretice ale C. pen. român, Partea specială vol. III, ediţia a II-a, Ed. Academiei Române, Ed. All Beck, Bucureşti, 2003, pag. 567). Scopul urmărit de inculpată a fost satisfacerea unui interes personal, aspect, de altfel, necontestat.

În fapt, Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond, reţine că din probatoriul administrat rezultă faptul că nu există o corespondenţă/concordanţă între impozitele încasate din tranzacţiile efectuate şi sumele virate efectiv la bugetul de stat, inculpata A. însuşindu-şi în interes propriu, în parte, banii încasaţi cu titlu de impozit din transferul proprietăţilor imobiliare.

În drept, fapta descrisă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare.

Instanţa de control judiciar constată că inculpata nu a negat faptele comise sub aspectul elementelor ce ţin de latura obiectivă, însă a susţinut că fapta nu a fost săvârşită cu intenţia cerută de lege justificând că sumele au fost virate mai târziu organelor de stat din cauza faptului că acestea au fost achitate cu întârziere de clienţi, deşi se eliberau facturi şi chitanţe înainte de încasare. Mai mult, inculpata a întocmit declaraţiile rectificative D 710 pe care le-a transmis ANAF în care a precizat sumele reale pe care le-a încasat: Comuna în care îmi desfăşuram activitatea era o comună foarte mică, marea majoritate a clienţilor nu dispuneau de sumele necesare achitării taxelor notariale, urmând să le aducă ulterior. În schimb, noi emiteam bonurile fiscale, care erau menţionate şi în cuprinsul actului notarial, întrucât această prevedere este obligatorie conform Legii notarilor publici. De cele mai multe ori clienţii restanţieri veneau şi aduceau sumele restante, dar nu este exclus faptul să fi ieşit în pierdere şi câţiva să nu fi adus toate sumele (declaraţia inculpatei, fila x, verso, dosar. ICCJ).

Probatoriul, cu accent pe cel administrat în apel, conduce instanţa la concluzia intenţiei, ca formă a vinovăţiei penale, cu care a acţionat inculpata în cazul însuşirii banilor încasaţi cu titlul de impozit din transferul proprietăţilor imobiliare, latura subiectivă a infracţiunii de delapidare fiind relevată de modalitatea de săvârşire a infracţiunii: multitudinea acţiunilor, perioada lungă de timp în care a acţionat (respectiv în care a consemnat date nereale în actele fiscal - contabile şi şi-a însuşit sume de bani), reluarea conduitei după sancţionarea administrativă pentru fapte similare, prin ordonanţa nr. 626/P/2013. Inculpata a perseverat în conduita infracţională ulterior sesizării din oficiu în prezentul dosar la data de 20 august 2014, precum şi ulterior începerii urmăririi penale pentru infracţiunea de stopaj la sursă la data de 8 aprilie 2016 şi extinderii acţiunii penale pentru delapidare la data de 8 aprilie 2016, până la finalul anului 2017.

Deşi dispoziţiile Codul fiscal prevăd posibilitatea rectificării declaraţiei notarului, Înalta Curte constată că inculpata a înţeles să uzeze de această procedură ulterior aducerii la cunoştinţă a acuzaţiilor, în vederea înlăturării răspunderii penale sau diminuării consecinţelor în plan sancţionator. Mai mult, apărarea a încercat să acrediteze ideea că ar fi existat o agendă în care ar fi fost consemnate sumele datorate de clienţi, ca urmare a autentificării actelor de către inculpată. Martorul D., fratele inculpatei şi angajat al BNP Creangă, a susţinut că aveam evidenţa persoanelor pe o agendă. Veneau şi spuneau cum se numesc şi că au o diferenţă de bani de plătit, iar noi verificam şi scriam achitat când plăteau toată suma (...) Întrebare: Aţi prezentat această agendă organelor de urmărire penală? Răspunsul martorului: Nu. Nu ne-au cerut-o şi nu am prezentat-o. Întrebare: Puteţi să o prezentaţi instanţei în această fază procesuală? Răspunsul martorului: Nu. Agenda nu mai există în prezent deoarece s-a terminat, respectiv când s-au obţinut toate sumele am distrus agenda, tocând-o. Distrugerea a avut loc în anul 2017. Ulterior nu au mai existat alte agende şi nici înainte, a fost singura agendă întocmită în scopul menţionat. Precizez că am distrus agenda când s-au terminat filele şi după ce s-au achitat toate sumele, respectiv diferenţele de bani. Pur şi simplu s-a terminat şi am distrus-o, nu era un act notarial pentru a fi păstrat. Instanţa de apel, în acest context, constată că această apărare este una pro causa, şi lipsită de veridicitate, întregul material probator existent la dosarul cauzei infirmând susţinerile martorului.

De altfel, apărarea conform căreia declararea sumelor nereale şi virarea acestora la bugetul de stat ar fi fost determinată de imposibilitatea încasării întregului impozit datorat de clienţi, nu este aptă sau eficientă a înlătura răspunderea penală a inculpatei, mai ales în condiţiile menţionării în actele notariale a efectuării tranzacţiilor şi a încasării integrale a preţului. Înalta Curte constată că dispoziţiile Codul fiscal, respectiv art. 771 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (în vigoare în perioada 1 ianuarie 2013 -31 decembrie 2014), prevedeau în mod expres încasarea sumelor de bani la momentul autentificării actelor, iar probatoriile administrate nu susţin situaţia de fapt prezentată de inculpată (încasarea ulterioară, cel puţin în parte, a sumelor de bani datorate cu titlu de impozit pe venitul din vânzarea proprietăţilor imobiliare).

Astfel, sub aspectul laturii subiective se constată că inculpata a acţionat cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, dedusă din modul de operare, respectiv din actele de executare şi scopul urmărit. Modalitatea în care inculpata a acţionat relevă reprezentarea clară a activităţii şi urmărirea scopului propus, elemente ce justifică reţinerea vinovăţiei sub forma intenţiei directe. Toate demersurile şi eforturile inculpatei au condus către ascunderea sumelor reale încasate şi însuşirea acestora pentru sine, în condiţiile în care fuseseră plătite de contribuabili şi urmau a fi virate către bugetul de stat.

Evoluţia politicii fiscale, respectiv excluderea impozitului pe transferul proprietăţii nu repune aprioric în matca de legalitate conduita inculpatei şi nu exclude executarea obligaţiei legale născute anterior, operaţia neefectuată de inculpată rămânând supusă obligaţiei de transfer a impozitului plătit de contribuabil şi datorat bugetului de stat pentru tranzacţiile încheiate până la modificarea legislativă.

Ca urmare, conduita infracţională rămâne complet conturată în toate elementele constitutive evaluate anterior.

Acuzaţia de fals în declaraţii

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals în declaraţii, instanţa de apel constată că inculpata A. a depus la Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, declaraţiile D 100 în care a inserat date nereale menţionând că a încasat sume mai mici sau chiar că nu a încasat deloc sume de bani.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile fiscale prevăd o modalitate de evidenţiere a impozitului pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare evidenţă realizată prin completarea declaraţiilor D 100 şi D 208.

D 208 este o declaraţie informativă prin care se comunică organului fiscal numele vânzătorilor şi cumpărătorilor din tranzacţiile imobiliare, valoarea bunului care face obiectul tranzacţiei, precum şi valoarea impozitului perceput asupra tranzacţiei şi taxele notariale aferente.

D 100 este o declaraţie fiscală prin care se declară obligaţia de plată la bugetul de stat a impozitelor calculate. În situaţia în care cele două declaraţii sunt întocmite corect şi pe baza datelor reale înscrise în contractele de vânzare-cumpărare, suma reprezentând impozitul pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare din patrimoniul personal declarată prin D 208 trebuie să coincidă cu suma declarată ca obligaţie de plată la bugetul de stat prin intermediul D 100. Doar sumele declarate la organul fiscal prin D 100 constituie obligaţie de plată şi sunt preluate în fişa sintetică totală a contribuabilului, document în care se înregistrează ulterior şi plăţile efectuate în contul acestui impozit, dar şi a majorărilor şi penalităţilor calculate pentru neplata sau plata cu întârziere a obligaţiei declarate.

Înalta Curte constată că probatoriul administrat relevă faptul că inculpata nu a declarat în declaraţia D 100 sumele reale încasate în scopul de a însuşi banii în interes propriu.

Astfel, în raportul de expertiză contabilă judiciară experţii contabili au concluzionat că există diferenţe între sumele înscrise în fiecare contract în parte şi cele declarate în D 208 de către BNP A. în perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2014 şi există diferenţe între sumele declarate în D 208 şi sumele declarate în D 100 de către BNP A. în perioada 1 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2014 în cuantum total de 117,865 RON. Instanţa de control judiciar reţine că inculpata a avut posibilitatea formulării de obiecţiuni, demers nevalorificat, sens în care constată achiesarea la concluziile raportului de expertiză şi caracterul lămuritor, clar, complet al răspunsurilor în raport cu obiective stabilite.

Mai mult, în reţinerea îndeplinirii condiţiilor necesare antrenării răspunderii penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale, instanţa de apel are în vedere faptul că în cuprinsul declaraţiei D 100 se menţionează expressis verbis de către inculpată faptul că sub sancţiunile aplicate faptei de fals în acte publice, declar că datele din această declaraţie sunt corecte şi complete. Astfel, inculpata avea reprezentarea faptului că prin inserarea unor date nereale se poate atrage răspunderea penală.

Chiar dacă legea permite rectificarea acestor declaraţii, Înalta Curte constată că inculpata a înţeles să depună declaraţiile rectificative abia la data de 2 iunie 2016, ulterior începerii cercetărilor în cauză, în vederea înlăturării răspunderii penale.

Înalta Curte constată că, fapta inculpatei A., care în calitate de notar public, a inserat date nereale în cuprinsul declaraţiilor D 100, depusă la Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, înscrisuri producătoare de efecte juridice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de fals în înscrisuri oficiale. Inculpata a inserat, cu ştiinţă (cu intenţie), date nereale în cuprinsul declaraţiilor D 100 depuse la ANAF, concluzie susţinută de modalitatea în care inculpata a acţionat. Perseverenţa şi durata infracţională, relevă reprezentarea clară a conduitei ilicite şi urmărirea scopului propus (însuşirea banii în interes propriu).

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Înalta Curte constată că prima instanţă a realizat o justă analiză a criteriilor de individualizare impuse de lege, dispunând condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 2 ani şi 9 luni închisoare.

În acest plan, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că fapta este gravă, gravitatea rezultând din modul de comitere a infracţiunii, perseverenţa infracţională, scopul urmărit de a însuşi în interes propriu sumele de bani aferente impozitului pe venitul din transferul proprietăţilor imobiliare şi încercarea inculpatei de a nega sau a minimiza acţiunile ilicite şi elementele esenţiale angajării răspunderii penale.

Înalta Curte consideră că lipsa antecedentelor penale, starea de sănătate, conduita înainte de săvârşirea faptei, au caracter de normalitate şi nu pot orienta cuantumul pedepsei ori modalitatea de executare.

În ceea ce priveşte nivelul pregătirii, se apreciază că tocmai calitatea de notar public a fost cea care a facilitat şi potenţat activitatea ilicită penală, calitate ce atestă şi aceea că avea reprezentarea faptelor şi a urmărilor acestora, cunoştea consecinţele reale ale activităţii infracţionale în planul răspunderii penale, aspect ce nu a împidicat-o în trecerea la act în vederea însuşirii sumelor de bani.

Infracţiunea săvârşită demonstrează o nedemnitate atât în ocuparea unei funcţii publice, cât şi în exercitarea drepturilor de natură electorală, astfel încât instanţa va menţine pedepsele accesorii şi complementare.

În ceea ce priveşte apelul formulat de partea civilă ANAF - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ, Înalta Curte va constata că acesta este neîntemeiat, urmând a-l respinge.

Partea civilă a solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor apreciind că instanţa de fond, în mod greşit, nu a acordat întreaga sumă cu care ANAF - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ s-a constituit parte civilă.

Înalta Curte constată că la evaluarea despăgubirilor se poate reţine numai suma reprezentând impozit pe veniturile din transferul proprietăţilor imobiliare reţinută şi nedeclarată de inculpată în perioada reţinută în actul de sesizare a instanţei ce face obiectul judecăţii. Activitatea infracţională a inculpatei a continuat şi ulterior datei de 31 decembrie 2014 creându-se un nou prejudiciu bugetului de stat, însă această perioadă nu poate fi avută în vedere la momentul soluţionării laturii civile, în prezenta cauză, întrucât nu a făcut obiectul cercetărilor în cauza pendinte.

Astfel, se reţine că instanţa de fond, în mod corect, a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 117.865 RON, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză efectuat în cauză, suma solicitată de partea civilă vizând o perioadă de timp mai mare decât cea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, respectiv ianuarie 2013 - decembrie 2014.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpata A. şi de partea civilă ANAF - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ împotriva sentinţei penale nr. 130 din data de 12 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpata A. şi de partea civilă ANAF - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Neamţ împotriva sentinţei penale nr. 130 din data de 12 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă apelantele la plata a câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2019.

Procesat de GGC - MM