Vindication of nationalized property: extinguishment of co-ownership by succession rendering unanimity rule inoperative for sole owner's standing.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) admitted the appellant’s appeal, quashed the Court of Appeal’s decision, and remanded the case for retrial, establishing that the lower court erred by dismissing the claim as inadmissible; the dispute concerned a vindication action for a property nationalized under Decree No. 92/1950, where the court of appeal had rejected the claim on the procedural ground that the plaintiff was only a co-owner (holding a 1/2 share) and had failed to join the other co-owner, violating the unanimity rule for vindication actions; the decisive legal basis was the doctrine that the unanimity requirement is rendered inoperative if co-ownership is extinguished through succession, allowing a sole owner to exercise the action individually, and since the plaintiff had acquired the remaining half-share from a deceased relative prior to the appellate decision, the lack of procedural standing was legally impossible and the appellate court was obligated by the devolutive effect of the appeal to examine the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ; Vindication of nationalized property: extinguishment of co-ownership by succession rendering unanimity rule inoperative for sole owner's standing: Așa fiind și întrucât, prin efectul devolutiv al apelului, instanța de apel era obligată să judece fondul pricinii, se impune, în baza art. 313 și urm. admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Reține următoarele:
La data de 4 decembrie 1997, C.A.P. a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București pentru revendicarea unui imobil, naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, bun compus din construcții și 220 mp teren, situat în municipiul București.
C.I.A., C.R.M., M.T. și R.V. au intervenit în proces, în interes propriu, invocând calitatea lor de subdobânditori ai bunului, prin convenție, și cerând respingerea acțiunii, ca nefondată.
După un prim ciclu procesual, finalizat prin casare cu trimitere și constatarea că pârâtul are legitimare procesuală, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 516 din 17 decembrie 2002, a admis apelul reclamantului, a respins acțiunea ca inadmisibilă și a păstrat dispoziția primei instanțe de admitere a cererilor de intervenție.
Soluția din apel a fost fundamentată pe ideea că reclamanta nu are un drept exclusiv asupra bunului revendicat, ci numai o cotă parte de ½, în concurs cu dreptul indiviz, de ½, al mătușii sale (paterne), G.C.F.R. care n-a fost citată în proces. Cum, în virtutea regulii unanimității, acțiunea în revendicare împotriva terților se exercită de toți coindivizarii, rezultă că, în absența calității procesuale a reclamantei, acțiunea acesteia este inadmisibilă.
Împotriva deciziei din apel, reclamantul a declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, în esență, că soluția atacată este lipsită de temei legal. Adică, prin succesiune legală, după G.C.F.R., decedată la data de 1 august 2000, a dobândit dreptul exclusiv asupra bunului. Întrucât această împrejurare a lăsat fără obiect excepția de inadmisibilitate pentru lipsa calității sale procesuale, instanța de apel avea obligația să continue judecata prin examinarea fondului pricinii.
Recursul este fondat.
Pe plan procesual, regula unanimității cerută exercițiului acțiunii în revendicare, rămâne fără importanță dacă, prin succesiune sau într-un alt mod, încetează coproprietatea și, ca atare, reclamantul devine proprietarul exclusiv al bunului revendicat.
Acest lucru deoarece, prin prefacerea coproprietății în proprietate exclusivă, dispare suportul de protecție împotriva actelor de dispoziție făcute fără acordul tuturor coproprietarilor.
Or, în speță, potrivit certificatului de moștenitor nr. 102 din 5 noiembrie 2001 reclamantul a dobândit, succesoral cota parte de ½ a mătușii sale (paterne) G.C.F.R., decedată la 1 august 2002. Ca atare, la data de 17 decembrie 2002, când a fost pronunțată decizia atacată, excepția de nelegitimare procesuală activă era inoperantă și, pentru motive de logică juridică elementară, nu mai putea fi invocată și admisă.
Așa fiind și întrucât, prin efectul devolutiv al apelului, instanța de apel era obligată să judece fondul pricinii, se impune, în baza art. 313 și urm. admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta C.A.P. împotriva deciziei civile nr. 516 din 17 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2004.