Territorial jurisdiction for union-filed salary claims: residence of the member employee vs. seat of the union

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la 18.10.2018, reclamantul A., prin Sindicatul B., a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Satu Mare solicitând obligarea pârâtului la: 1. recalcularea salariului de funcţie a reclamantului astfel încât să fie cel puţin egal cu salariul minim brut pe ţară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu; 2. plata diferenţei dintre salariul de funcţie recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu şi cel acordat efectiv; 3. plata sporurilor şi a celorlalte drepturi salariale (indemnizaţii, compensaţii) la salariul de funcţie cel puţin egal cu salariu minim brut pe ţară garantat în plată, fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu; 4. plata diferenţei dintre sporurile şi celelalte drepturi salariale (indemnizaţii, compensaţii) calculate la salariul de funcţie recalculat fără adaosuri reprezentând cuantumul unor drepturi ce au fost incluse în salariul de funcţie potrivit Legii nr. 330/2009 şi cuantumul sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu şi sporurile şi celelalte drepturi salariale acordate efectiv, pe ultimii trei ani; 5. plata sumelor menţionate actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective şi a dobânzii legale aferente; 6. plata cheltuielilor de judecată.

1.2. La termenul din 23 ianuarie 2019, Tribunalul a ridicat din oficiu excepţia disjungerii cauzei în funcţie de domiciliul reclamantului, cu consecinţa declinării cauzelor la Tribunalul Satu Mare.

Prin Sentinţa civilă nr. 349 din 23 ianuarie 2019, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul B. şi pe pârât Inspectoratul de Poliţie Judeţean Satu Mare, în favoarea Tribunalului Satu Mare, secţia contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut instanţa că, potrivit art. 10 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se poate adresa exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, competenţă teritorială care se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat.

În cauză, reclamantul domiciliază în judeţul Satu Mare, competenţa aparţinând instanţei de la domiciliul său.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Tribunalul Satu Mare, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 297 din 3 iulie 2019, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, ridicată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti.

A reţinut instanţa, în raport cu art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi cu considerentele Deciziei nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat că sindicatele au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat, că, în cauză, reclamant este Sindicatul B.

Astfel, în raport cu sediul reclamantului sindicat, din Bucureşti, a apreciat instanţa că revine Tribunalului Bucureşti competenţa de soluţionare a acţiunii.

Constatând ivit conflict negativ de competenţă, Tribunalul, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acestuia.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

3.1. Înalta Curte reţine că acţiunea a fost formulată de Sindicatul B. în calitate de reprezentant al membrului de sindicat A., funcţionar public cu statut special, fiind aplicabile, în stabilirea competenţei materiale, dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

3.2. Astfel, fiind vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data acţiunii, 03.10.2018, conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

De asemenea, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, competenţa de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Anterior modificării prin Legea nr. 212/2018, art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu făcea distincţie după cum acţiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat.

Deci, textul legal instituie o competenţă teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres şi la situaţia în care acţiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public.

3.3. Din actele dosarului, rezultă că reclamantul A. domiciliază în judeţul Satu Mare şi că acţiunea a fost formulată în numele său de Sindicatul B.. Astfel, în cauză, sindicatul are calitatea de reprezentat şi nu de reclamant.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revine Tribunalului Satu Mare, competent după domiciliul reclamantului.

4. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Satu Mare, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. prin Sindicatul B. şi pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Satu Mare în favoarea Tribunalului Satu Mare, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN