Inadmissibility of action challenging European funds correction for failure to file mandatory administrative contestation instead of draft note comments

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 13 martie 2017 reclamanta Comuna Avrămeşti a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, să se dispună în principal anularea notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x încheiat la data de 18 august 2016, iar în subsidiar, înlocuirea corecţiei de 25 %, cu o corecţie de 5 %, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 63 din 16 iunie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtă.

A respins ca inadmisibilă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Comuna Avrămeşti, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 63 din 16 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta Comuna Avrămeşti solicitând admiterea recursului şi, în urma casării sentinţei atacate, să se dispună trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de fond.

Recurenta-reclamantă apreciază că instanţa de fond nu a avut în vedere atitudinea încurajatoare a intimatei, care în mod repetat a informat recurenta în sensul că punctul său de vedere va fi calificat drept plângere prealabilă, respectiv că este în curs soluţionarea acestei plângeri.

Având în vedere acest aspect, instanţa de fond trebuia să administreze probe pentru stabilirea reală a stării de fapt în ceea ce priveşte modul de soluţionare de către intimat a contestaţiei recurente. Astfel, a învederat prevederile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ. "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de le ge* chiar dacă părţile se împotrivesc. "

În situaţia de faţă problema derulării din partea recurentei a procedurii prealabile putea fi realizată prin administrarea probei cu înscrisuri, sens în care instanţa de fond trebuia să ţină cont de actele aflate la dosarul cauzei, din care rezulta că, actul administrativ atacat s-a redactat şi s-a semnat de către membrii comisiei constituite la nivelul intimatului la data de 18 august 2016.

De asemenea, din actele aflate la dosarul cauzei rezulta că punctul de vedere al recurentei s-a transmis prin poştă electronică la data de 18 august 2016 orele 11:56 şi s-a confirmat primirea acesteia la orele 12:09 la aceeaşi dată.

Astfel, ţinând cont de fluxul general al intrărilor şi ieşirilor din cadrul oricărei instituţii publice, în mod logic punctul de vedere în cauză putea fi repartizată comisiei de control cel mai devreme la data de 19 august 2016, or în situaţia în care s-a transmis direct membrilor echipei de control nu s-a înregistrat.

Având în vedere cele de mai sus, consideră că instanţa de fond în mod neîntemeiat a reţinut că nu s-a parcurs procedura prealabilă, din moment ce era imposibil de analizat punctul de vedere transmis în ziua în care s-a şi semnat nota de constatare atacat.

Consideră că instanţa de fond nu a motivat aspectele pentru care susţinerile sale au fost înlăturate de la probaţiune.

Recurenta-reclamanta şi-a întemeiat în drept recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a depus întâmpinare, prin care, a invocat în principal excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat să se respingă recursul ca nefondat şi să se menţină ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de către instanţa de fond.

5. Considerentele instanţei de recurs

Cu privire la excepţia nulităţii recursului invocată de către intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, din lecturarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că toate criticile pot fi subsumate motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), motiv de casare indicat de altfel şi de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs.

Cât priveşte susţinerea intimatului-pârât, în sensul că recurenta-reclamantă nu aduce critici de nelegalitate concrete cu privire la sentinţa recurată, ci îşi exprimă o simplă nemulţumire faţă de soluţia instanţei de fond, acest aspect urmează a fi evaluat pe fondul recursului, urmând a se verifica dacă criticile aduse în concret sunt eficiente şi pot conduce la admiterea recursului.

Ca urmare, se va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimatul-pârât.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor de recurs formulate, a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Înalta Curte constată că instanţa fondului în mod temeinic a apreciat că în funcţie de dispoziţiile legale incidente în cauză, se instituie o procedură administrativă obligatorie şi care stabileşte obiectul acţiunii judiciare prin raportare la soluţia dată contestaţiei administrative. Omisiunea părţii interesate de a urma această procedură respectiv formularea unei acţiuni având un alt obiect decât cel expres indicat de art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011 impun admiterea excepţiei de inadmisibilitate, astfel cum aceasta a fost invocată de pârâtă.

S-a reţinut de către instanţa de fond că apărările reclamantei, în sensul că la momentul la care şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la proiectul notei de constatare a fost informată că acesta va fi considerat contestaţie administrativă, nu pot fi reţinute în cauză, nefiind susţinute de nici un fel de probe şi de altfel, neexistând o bază legală în acest sens.

Înalta Curte nu poate reţine susţinerile din cererea de recurs ale recurentei-reclamante potrivit cărora instanţa de fond trebuia să administreze probe pentru stabilirea reală a stării de fapt în ceea ce priveşte modul de soluţionare de către intimat a contestaţiei recurente, susţineri bazate în drept pe dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., deoarece instanţa de fond în mod corect a constatat că reclamanta în calitate de structură verificată şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la proiectul procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, conform adresei cu nr. x din 18 august 2016, iar acest punct de vedere a fost menţionat în nota de constatare şi nu a fost însuşit de structura de control, nota fiind aprobată de conducerea autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene.

Înalta Curte are oricum în vedere şi dispoziţiile art. 254 alin. (6) C. proc. civ. potrivit cărora Cu toate acestea, părţile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanţei de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii.

Înalta Curte reţine şi faptul că Nota de constatare din data de 8 august 2016, care conţinea şi punctul de vedere exprimat de reclamantă, a fost comunicată reclamantei la data de 30 august 2016 cu menţiunea expresă că poate formula contestaţie conform art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011 şi că în mod corect instanţa de fond, în acord cu dispoziţiile legale incidente în cauză, a constatat că procedura contestaţiei administrative este supusă unor termene de decădere şi implică un anumit conţinut al cererii conform art. 47 din O.U.G. nr. 66/2011 sens în care nu se poate aprecia că exprimarea unui punct de vedere cu privire la proiectul de notă de constatare poate fi echivalat unei contestaţii administrative al cărei obiect este limitat la numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise în procesul-verbal de stabilire a creanţei bugetare care reprezintă titlu de creanţă.

Astfel, nu se poate reţine că reclamanta ar fi urmat procedura administrativă obligatorie, prealabilă sesizării instanţei, iar potrivit art. 193 alin. (1) C. proc. civ. Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Comuna Avrămeşti împotriva Sentinţei nr. 63 din 16 iunie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta Comuna Avrămeşti împotriva Sentinţei nr. 63 din 16 iunie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - MM