Appeal dismissed as devoid of interest due to abrogation of the order suspending enforcement of tax authority regulation on energy product distribution

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. x/2018 reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu Agenţia Naţională de administrare Fiscală, suspendarea, până la pronunţarea instanţei de fond a executării Ordinului nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale De Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare precum şi pentru modificarea Ordinului preşedintelui ANAF nr. 1850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activităţii de distribuţie şi comercializare angros de băuturi alcoolice şi/sau tutun prelucrat, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare

("Ordinul nr. 1960 din 6 august 2018"), emis de preşedintele ANAF la data de 6 august 2018, în ceea ce priveşte aspectele privind interzicerea comercializării produselor energetice (benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili) de către operatorii economici în sistem angro fără depozitare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 213 din 5 decembrie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală. A suspendat executarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1960/2018 privind modificarea Ordinului Preşedintelui ANAF nr. 1849/2016 în ceea ce priveşte aspectele privind interzicerea comercializării produselor energetice de către operatorii economici în sistem angro fără depozitare până la soluţionarea acţiunii în anulare a aceluiaşi Ordin, care formează obiectul dosarului x/2018

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 213 din 5 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâta a susţinut că sentinţa recurată este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004. Actul a cărui suspendare se solicită se bucură de prezumţia de legalitate, iar suspendarea executării actului administrativ este o măsură de excepţie, ale cărei condiţii nu sunt întrunite în speţă.

Recurenta-pârâtă susţine că deţine competenţa legală de a impune reguli specifice privind modul de desfăşurare a activităţii de comercializare angro a produselor energetice, inclusiv condiţia deţinerii unui depozit de către operatorii care distribuie şi comercializează astfel de produse, în condiţiile în care, art. 435 din Codul fiscal prevede că operatorii economici au obligaţia de a se înregistra la autoritatea competentă, cu respectarea prevederilor stabilite prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

Prima instanţă nu a avut în vedere că, la elaborarea ordinului contestat, a existat o situaţie de urgenţă, fiind aplicabile prevederile art. 7 alin. (13) din Legea nr. 52/2003.

Potrivit dispoziţiilor art. 435 alin. (4) Codul fiscal, coroborate cu prevederile Titlului VIII "Accize şi alte taxe speciale" din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, operatorii care distribuie şi comercializează biocombustibili şi produsele energetice prevăzute la art. 355 alin. (3) lit. a) - e) din Codul fiscal, sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea vamală teritorială, iar conform Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, înregistrarea agenţilor economici care intenţionează să distribuie şi să comercializeze în sistem angro produse energetice este condiţionată de deţinerea unui spaţiu de depozitare corespunzător. Agenţii economici care desfăşurau aceste activităţi fără depozitare au avut la dispoziţie un termen de 90 de zile, de la data intrării în vigoare a ordinului contestat, pentru a se conforma condiţiilor de înregistrare prevăzute de noile prevederi, nefiind, aşadar, încălcate principiile securităţii juridice şi al aşteptărilor legitime.

Recurenta-pârâtă a prezentat argumente privind oportunitatea adoptării Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, inclusiv din perspectiva combaterii evaziunii fiscale şi a învederat, contrar susţinerilor reclamantei, acceptate ca atare de către instanţa de fond, că reclamanta a beneficiat de un termen suficient pentru a se conforma prevederilor ordinului atacat.

De asemenea, recurenta-pârâtă a susţinut că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că este îndeplinită condiţia pagubei iminente şi că în mod greşit s-a reţinut îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii în raport de înscrisurile cu care intimata a înţeles să facă dovada celor susţinute.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare la dosarul instanţei de recurs prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu consecinţa menţinerii sentinţei pronunţată de către instanţa de fond ca fiind legală şi temeinică.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de sentinţa recurată şi de obiectul cererii deduse judecăţii, având în vedere modificarea legislativă survenită ulterior pronunţării sentinţei recurate, constând în abrogarea Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia lipsei de interes şi apreciază că se impune respingerea recursului declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală ca lipsit de interes, pentru următoarele considerente:

Prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită în cauză, respectiv Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, a fost modificat Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, fiind introduse condiţii suplimentare de autorizare a operatorilor economici vizaţi de această procedură.

Înalta Curte reţine că, la data de 28 decembrie 2018, în Monitorul Oficial al României nr. 1115, Partea I, a fost publicat Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, care, în cuprinsul art. 9 prevede:

"La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat şi biocombustibili, precum şi pentru aprobarea modelului şi conţinutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 24 iunie 2016, cu modificările şi completările ulterioare."

La rândul său, Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 a fost modificat prin Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 508/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 171 din 4 martie 2019, fiind abrogată Anexa nr. 1 la Ordin, care cuprindea o dispoziţie similară celei contestate în prezenta speţă.

În acest context legislativ, Înalta Curte constată că recursul declarat de către pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este lipsit de interes, întrucât cererea de suspendare nu poate viza decât un act administrativ apt de a fi pus în executare, condiţie care nu este îndeplinită în ipoteza în care actul atacat a fost abrogat. Deşi abrogarea vizează Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016, efectele abrogării se extind, incontestabil, şi asupra Ordinului preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, care are natura unui act modificator al actului normativ principal şi urmează situaţia juridică a acestuia.

Soluţia instanţei de control judiciar se impune şi în contextul în care instanţa de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ şi după ieşirea din vigoare a acestuia, cu condiţia să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004. Cum în cauza de faţă, pretenţia dedusă judecăţii nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci vizează suspendarea executării ordinului atacat, ca măsură de protecţie provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, aşadar, executorialitatea actului, este evidentă lipsa de interes în promovarea recursului.

Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. d) şi art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiţii de exercitare a acţiunii civile rezidă în justificarea unui interes. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acţiunii sau formulării căii de atac, şi care trebuie să subziste pe tot parcursul soluţionării unei cauze.

În contextul arătat, se constată că în ceea ce priveşte prezenta cerere de recurs, recurenta-pârâtă nu justifică un interes, respectiv un folos practic, material sau moral la care să fie îndrituit a spera în eventualitatea admiterii cererii sale de recurs, atâta timp cât Ordinul preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, a cărui suspendare se solicită în cauză, a fost abrogat.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes şi va respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes.

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva Sentinţei nr. 213 din 5 decembrie 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - MM