Appeal for lack of statutory grounds annulled; water basin's claim to state ownership of reservoir fails.

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la 17 februarie 2017, Administraţia Bazinală de Apă Argeş - Vedea a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, U.A.T. Berceni prin primar, Consiliul Local Berceni, judeţul Ilfov, U.A.T. Vidra prin primar şi Consiliul Local Vidra, judeţul Ilfov, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa în cauză să se dispună anularea poziţiilor nr. 6, 7, 8, 9 şi 10 din Anexa nr. 6 a H.G. nr. 930/2002 privind inventarul bunurilor aparţinând domeniului public al comunei Berceni şi a poziţiei nr. 27 din Anexa nr. 38 a H.G. nr. 930/2002 privind inventarul bunurilor aparţinând domeniului public al comunei Vidra, obligarea U.A.T. Berceni şi U.A.T. Vidra, judeţul Ilfov să lase liber imobilul şi suprafaţa de apă ce face obiectul cererii, precum şi introducerea în cauză a titularului dreptului de proprietate - Statul Român prin M.F. - conform art. 870 alin. (1) Nodul C. civ., raportat la art. 68 din Noul C. proc. civ.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 122/F-CONT din 15 iunie 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului Local Berceni şi Consiliului Local Vidra, judeţul Ilfov şi a respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală. A respins ca tardiv formulată acţiunea formulată de reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Argeş - Vedea, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, UAT Berceni - prin Primar, Consiliul Local Berceni, UAT Vidra - prin Primar, Consiliul Local Vidra, intervenient accesoriu fiind Instituţia Prefectului Judeţul Ilfov.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 122/F-CONT din 15 iunie 2017 pronunţată de către Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Argeş Vedea, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate, iar în consecinţă, admiterea cererii. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 483 şi următoarele din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta-reclamanta a arătat că în Anexa nr. 6 aprobată prin H.C.L. Berceni nr. 15/1999, publicată în M.Of. nr. 682 bis din 16 septembrie 2002, cuprinzând inventarul bunurilor aparţinând domeniului public al comunei Berceni, la Secţiunea II poziţiile 6 - 10, bunul imobil Acumularea Vadului Moş apare înscris sub denumirile de "Bălţi" - Hb 104 şi 105 (pentru poziţiile 6 şi 7) "Bălţi intravilan", cvartal III Hs192 şi cvartal 6 Hs354 (poziţiile 8 şi 9) şi "Ape şi stuf" cvartal 70 Hs 3503 (poziţia 10).

În Anexa nr. 38 aprobată prin H.C.L. Vidra nr. 18/2001, publicată în acelaşi Monitor Oficial, referitor la inventarul bunurilor aparţinând domeniului public al comunei Vidra, la poziţia 7 bunul imobil "Acumularea Vadul lui Moş", apare înscris sub denumirea "Balta Vadu lui Moşu".

Totodată, în H.G. nr. 1705/2006 privind aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului administrat de A.N. "Apele Române", bunul imobil "Acumularea Vadu lui Moş" apare înscris în suprafaţă de 18 ha. cu numărul MF x.

S-a precizat astfel că bunul imobil "Acumularea Vadu lui Moş" a fost înscris în H.G. nr. 1045/2000, Anexa nr. 4, poziţia 330, privind aprobarea inventarelor bunurilor din domeniul public al statului.

După abrogarea acestei hotărâri, bunul indicat anterior are aceeaşi denumire în H.G. nr. 1326/2001, Anexa nr. 5, cu numărul MF x, precum şi în preluările succesive ale H.G. nr. 45/2003, H.G. nr. 15/2004, H.G. nr. 2060/2004, precum şi H.G. nr. 1075/2006, Anexa nr. 12.

Ca atare, se învederează că potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 107/1996 - Legea apelor, "aparţin domeniului public al statului apele de suprafaţă cu albiile lor minore cu lungimi mai mari de 5 km şi cu bazine hidrografice ce depăşesc suprafaţa de 10 km2, malurile şi cuvetele lacurilor, precum şi apele subterane, apele maritime interioare, faleza şi plaja mării cu bogăţiile lor naturale şi potenţialul valorificabil, marea teritorială şi fondul apelor maritime".

Totodată, conform alin. (1) pct. 3 al Anexei la Legea nr. 213/1998, domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituţia României.

În concluzie, susţine recurenta-reclamantă că, legiuitorul a menţinut acest bun ca aparţinând domeniului statului potrivit H.G. nr. 1075/2006, în vigoare şi în prezent.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi U.A.T. Berceni-prin Primar şi Consiliul Local Berceni au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat şi menţinerea sentinţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

Intimatul-pârât Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

Intimaţii-pârâţi U.A.T. Vidra - prin Primar şi Consiliul Local Vidra au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei de fond ca fiind legală şi temeinică. Cu privire la excepţia de nulitate a recursului pentru nemotivare au arătat, în esenţă, că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., dar şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici raportat la motivul de casare invocat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Potrivit art. 248 C. proc. civ., analizând, cu prioritate, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare invocată de către intimaţii-pârâţi U.A.T. Vidra - prin Primar şi Consiliul Local Vidra, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 C. proc. civ., "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (...) d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. (...) (3) Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii. Dispoziţiile art. 82 alin. (1), art. 83 alin. (3) şi ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile".

Reţine aşadar Înalta Curte că lipsa menţiunilor privind motivele de nelegalitate, din cuprinsul cererii de recurs, este sancţionată de legiuitor cu anularea cererii.

Aceeaşi sancţiune este prevăzută de legiuitor şi la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care dispune că "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Înalta Curte apreciază că simpla nemulţumire a părţii în privinţa hotărârii pronunţate nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmaţia general că hotărârea atacată este nelegală, recurenta fiind obligată să îşi sprijine recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute limitative de lege, or, în cazul de faţă recurenta nu indică motivele de recurs.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin identificarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. şi dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici raportat la motivul de casare invocate. Afirmaţia general, conform căreia decizia atacată este nelegală, fără arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor, nu reprezintă o motivare în sensul procedural al termenului.

Sancţiunea anulării cererii ar putea fi evitată doar în ipoteza în care motivele invocate de parte ar putea fi încadrate de instanţă între motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce nu este însă cazul în speţă.

Observă Înalta Curte că recurenta-reclamantă nu a adus nicio critică de nelegalitate dezlegărilor în drept ale instanţei de fond, cu privire la textele de lege aplicabile în speţă situaţiei particulare a reclamantei.

Se observă că prin cererea de recurs recurenta nu face altceva decât să prezinte din nou instanţei de control judiciar situaţia de fapt ce trebuia să fie avută în vedere de instanţa de fond la pronunţarea hotărârii.

Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului invocată de către intimaţii-pârâţi U.A.T. Vidra - prin Primar şi Consiliul Local Vidra prin întâmpinare şi va constata nul recursul declarat de reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Argeş Vedea împotriva Sentinţei nr. 122/F-CONT din 15 iunie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Constată nul recursul declarat de reclamanta Administraţia Bazinală de Apă Argeş Vedea împotriva Sentinţei nr. 122/F-CONT din 15 iunie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - MM