Recus of prosecutors against salary order: legal interest and inflation indexation for unpaid salary differences upheld as independent claim

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I., procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Giurgiu şi în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu, menţionaţi în tabelul anexat au chemat în judecată pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi Ministerul Finanţelor Publice solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: anularea în tot a Ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu să plătească indemnizaţiile de încadrare brută lunare cuvenite începând cu data de 01 august 2016, astfel stabilite prin Ordinul nr. 156/2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman să plătească dobânda legală la sumele datorate actualizate cu indicele de inflaţie la data efectivă a plăţii; sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi pentru aplicarea unitară a dispoziţiilor legale; obligarea Ministerului Finanţelor să deschidă Ministerului Public credite bugetare pentru plata sumelor datorate ca urmare a aplicării Ordinului nr. 156/2016 din data de 12 august 2016; obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 1083 din 28 martie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice şi a respins cererile formulate de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. formulate împotriva pârâtului Ministerul Finanţelor Publice ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins ca rămase fără obiect capetele de cerere privind anularea Ordinului nr. 171/02.09.2016 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi capătul de cerere privind obligarea la plata indemnizaţiilor brute lunare conform Ordinului nr. 156/2016.

A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H. şi I. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

A obligat pârâtul Parchetul pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să întreprindă măsurile necesare pentru plata către reclamanţi a dobânzii legale aferente diferenţelor de drepturi salariale cuvenite şi neachitate, pentru perioada dintre data aplicării Ordinului nr. 171/02.09.2016 şi data aplicării noului ordin privind salarizarea, precum şi la actualizarea cu indicele de inflaţie.

A respins în rest acţiunea ca neîntemeiată.

A respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale ca inadmisibilă.

3. Cererile de recurs şi motivele de casare invocate

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, au formulat recursuri pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, criticând soluţia instanţei de fond ca netemeinică şi nelegală.

S-a solicitat de către recurenţii-pârâţi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinţei recurate şi, pe fondul cauzei, respingerea capetelor de cerere privind obligarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să întreprindă măsurile necesare pentru plata către reclamanţi a dobânzii legale/indicelui de inflaţie aferente diferenţelor de drepturi salariale cuvenite şi neachitate, pentru perioada dintre data aplicării Ordinului nr. 171/02.09.2016 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi data aplicării noului ordin privind salarizarea.

În esenţă, s-a apreciat că reclamanţilor nu li se cuvine acordarea dobânzii legale, respectiv a indicelui de inflaţie pentru intervalul indicat în dispozitiv, având în vedere că plata drepturilor salariale s-a realizat imediat după recunoaşterea majorărilor prin actul administrativ emis la data de 21.12.2016, respectiv la data de 13.01.2017, data de 13 a fiecărei luni reprezentând ziua achitării drepturilor salariale în favoarea procurorilor.

De asemenea, s-a învederat caracterul accesoriu al capetelor de cerere privind plata dobânzilor legale şi actualizarea cu indicele de inflaţie, în condiţiile în care capătul principal de cerere ce a vizat solicitarea de anulare a ordinului atacat, a fost respins de prima instanţă, astfel încât cererile accesorii nu puteau avea o soluţie diferită.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 483 şi următoarele din C. proc. civ.

S-a solicitat de către recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate şi respingerea acţiunii în integralitate.

În esenţă, s-a învederat că instanţa de fond, respingând ca rămase fără obiect capetele de cerere privind anularea Ordinului nr. 171/02.09.2016 şi obligarea la plata indemnizaţiilor conform Ordinului nr. 156/2016, în mod greşit a admis în parte acţiunea, respectiv cererile accesorii privind actualizarea sumelor pretinse cu indicele de inflaţie şi dobânda legală.

Fondurile alocate Ministerului Public pentru plata drepturilor de personal sunt aprobate anual, prin Legea Bugetului de stat, lege care nu cuprinde un capitol distinct pentru acordarea ulterioară a unei sume de bani peste cea datorată, chiar reprezentând indicele de inflaţie.

Dobânda moratorie nu poate fi prezumată, ea este un sistem de reparaţie ataşat răspunderii contractuale, întrucât ea vizează doar obligaţiile băneşti contractuale in obligatione.

Având în vedere că între reclamanţi şi pârâţi nu este încheiată nici o convenţie care să determine angajarea unei eventuale răspunderi civile contractuale, nu se pune problema analizei întrunirii condiţiilor existenţei acestui tip de răspundere.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi nu au formulat întâmpinare la recursurile declarate în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursurilor declarate de pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu ca nefondate, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este şi el nefondat, iar în acest sens Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Astfel, litigiul dedus judecăţii are ca obiect anularea în tot a ordinului nr. 171 din data de 02 septembrie 2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu să plătească indemnizaţiile de încadrare brută lunare cuvenite începând cu data de 01 august 2016, astfel stabilite prin Ordinul nr. 156/2016 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; obligarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman să plătească dobânda legală la sumele datorate actualizate cu indicele de inflaţiei la data efectivă a plăţii.

Instanţa de fond a constatat că, prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 2536/21.12.2016 a fost revocat implicit Ordinul nr. 171/02.09.2016 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, retroactiv, începând cu data de 1 august 2016, ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016 şi prin urmare, drepturile salariale solicitate de către reclamanţi au fost recunoscute începând cu data de 1.08.2016, capetele de cerere privind anularea Ordinului nr. 171/02.09.2016 şi obligarea la plata indemnizaţiilor brute lunare conform Ordinului nr. 156/2016 rămânând fără obiect.

Pentru că în perioada 1 august 2016 - 21 decembrie 2016 reclamanţii au fost lipsiţi de plata diferenţei dintre drepturile salariale cuvenite şi cele stabilite prin Ordinul nr. 171/02.09.2016, pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamanţilor, se impune obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să întreprindă măsurile necesare pentru plata către reclamanţi a dobânzii legale aferente diferenţelor de drepturi salariale cuvenite şi neachitate, pentru perioada dintre data aplicării Ordinului nr. 171/02.09.2016 şi data aplicării noului ordin privind salarizarea, precum şi la actualizarea cu indicele de inflaţie.

Înalta Curte apreciază că motivarea instanţei de fond este corectă, iar criticile invocate prin cererile de recurs nu sunt întemeiate având în vedere următoarele:

Astfel, prin Ordinul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 2536/21.12.2016 este revocat implicit Ordinul nr. 171/02.09.2016 emis de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, retroactiv, începând cu data de 1 august 2016, ca urmare a Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 a Curţii Constituţionale, revenindu-se la indemnizaţiile brute stabilite anterior prin Ordinul nr. 156/2016, reclamanţii fiind aşadar repuşi în situaţia anterioară emiterii Ordinului nr. 171/02.09.2016.

Lipsirea de efecte a Ordinului nr. 171/02.09.2016 pentru perioada 1 august 2016 - 21.12.2016, prin Ordinul nr. 2536/21.12.2016 are drept consecinţă faptul că drepturile salariale solicitate de către reclamanţi au fost recunoscute începând cu data de 1.08.2016, capetele de cerere privind anularea Ordinului nr. 171/02.09.2016 şi obligarea la plata indemnizaţiilor brute lunare conform Ordinului nr. 156/2016 rămânând astfel fără obiect, dar, cum în perioada 1 august 2016 - 21 decembrie 2016 reclamanţii au fost lipsiţi de plata diferenţei dintre drepturile salariale cuvenite şi cele stabilite prin Ordinul nr. 171/02.09.2016, este întemeiată cererea acestora privind obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să întreprindă măsurile necesare pentru plata către reclamanţi a dobânzii legale aferente diferenţelor de drepturi salariale cuvenite şi neachitate, pentru perioada dintre data aplicării Ordinului nr. 171/02.09.2016 şi data aplicării noului ordin privind salarizarea, precum şi la actualizarea cu indicele de inflaţie.

Această soluţie se impune având în vedere necesitatea reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamanţi prin lipsirea acestora de drepturile cuvenite, avându-se în vedere dispoziţiile art. 1531 C. civ. care instituie principiul reparării integrale a prejudiciului, care presupune acoperirea atât a pierderii efectiv suferite, în cauză echivalentă ratei inflaţiei, cât şi a beneficiului nerealizat, echivalent dobânzii legale.

În această privinţă Înalta Curte are în vedere şi că, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 2/2014 din 17 februarie 2014 (Completul competent să judece recursul în interesul legii), publicată în M. Of. nr. 411/3.06.2014, s-a reţinut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflaţie acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naţionale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi şi art. 1.535 alin. (1) din C. civ.

De asemenea, nu se poate reţine caracterul accesoriu al capătului de cerere privind plata către reclamanţi a dobânzii legale aferente diferenţelor de drepturi salariale cuvenite şi neachitate, pentru perioada dintre data aplicării Ordinului nr. 171/02.09.2016 şi data aplicării noului ordin privind salarizarea, precum şi la actualizarea cu indicele de inflaţie, în condiţiile în care este un capăt de cerere cu finalitate diferită. Finalitatea diferită rezultă din cauza juridică a fiecărei solicitări şi a faptului că fiecare dintre acestea putea face obiectul unei acţiuni distincte.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Tribunalul Botoşani, va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei, va casa în parte sentinţa atacată, în sensul că va înlătura obligarea pârâtului la plata diferenţelor salariale rezultate, pentru lipsa calităţii procesuale pasive pentru acest capăt de cerere, urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu împotriva Sentinţei civile nr. 1083 din 28 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN