Jurisdictional conflict over labor wage disputes: functional competence under labor law versus administrative jurisdiction for salary determination acts

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul secţiei I civile a Tribunalului Hunedoara, la data de 05.11.2018, reclamantul Sindicatul C. Bucureşti, în numele membrilor A. şi B. i-a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Tineretului şi Sportului Bucureşti şi Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Hunedoara, solicitând:

- Constatarea nulităţii absolute a deciziilor prin care au fost stabilite drepturile salariale ale membrilor de sindicat cu încălcarea dispoziţiilor legale privind salariul minim brut garantat în plată, stabilit prin H.G. nr. 1/2017 şi H.G. nr. 846/2017, şi acordarea sporului de vechime conform art. 11 din Legea nr. 284/2010 şi art. 10 din Legea nr. 153/2017, pentru un program complet de lucru;

- Obligarea pârâtelor la recalcularea, defalcat, a drepturilor salariale lunare (salariul de bază şi sporul de vechime) cuvenite fiecărui membru de sindicat, începând cu data de 01.02.2017 şi până în prezent;

- Obligarea pârâtei Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Hunedoara la emiterea, în termen de 20 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, pentru fiecare dintre membrii de sindicat, a unei noi decizii prin care salariul lunar să fie stabilit prin aplicarea sporului de vechime cuvenit fiecăruia dintre aceştia la salariul de bază, aşa cum este prevăzut prin deciziile individuale sau stabilit conform H.G. nr. 1/2017 şi H.G. nr. 846/2017, cu luarea în considerare a majorării de 20% operate prin Legea nr. 152/2017;

- Obligarea pârâtelor la calcularea şi plata diferenţelor de drepturi salariale, respectiv dintre suma stabilită conform pct. 2 şi 3 şi dintre suma efectiv încasată, începând cu data de 01.02.2017 şi până la emiterea noul act adiţional, actualizate cu indicele de inflaţie;

- Obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente diferenţelor de drepturi salariale neachitate, calculate conform pct. 4;

- Obligarea pârâtului Ministerul Tineretului şi Sportului la alocarea şi virarea către pârâta Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Hunedoara a fondurilor necesare achitării integrale a drepturilor recunoscute.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 188/1999, Legii nr. 284/2010, Legii nr. 153/2017, H.G. nr. 1/2017, H.G. nr. 846/2017, Legii nr. 152/2017, Legii nr. 543/2003, Legii nr. 62/2011, Legii nr. 287/2009, O.G. nr. 13/2011, H.G. nr. 11/2013, H.G. nr. 905/2017 şi pe Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 36/2016.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin Sentinţa civilă nr. 185/06.03.2019, Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, a admis excepţia de necompetenţă funcţională invocată de pârâtul Ministerul Tineretului şi Sportului şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 08.04.2019, sub nr. x/2018*.

Prin Sentinţa civilă nr. 858/2019/13.06.2019, Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Hunedoara invocată din oficiu şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la sediul său şi atât timp cât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimarea procesuală activă fiind reclamant, în determinarea competenţei teritoriale urmează să se ţină seama de sediul sindicatului.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23.08.2019 sub nr. x/2018*.

Prin Sentinţa nr. 7087 din 24.10.2019, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale în cauza privind pe reclamantul Sindicatul C. Bucureşti, în numele membrilor A. şi B. şi pe pârâţii Ministerul Tineretului şi Sportului Bucureşti, şi Direcţia Judeţeană Pentru Sport şi Tineret Hunedoara.

A declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea acestuia.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

I. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele trei tribunale îl constituie problema instanţei competente teritorial şi funcţional să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamantul Sindicatul C. Bucureşti, în numele membrilor A. şi B. i-a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Tineretului şi Sportului Bucureşti şi Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Hunedoara în prezenta cauză şi a solicitat, în esenţă, să se constate nulitatea absolută a deciziilor prin care au fost stabilite drepturile salariale ale membrilor de sindicat cu încălcarea dispoziţiilor legale privind salariul minim brut garantat în plată, stabilit prin H.G. nr. 1/2017 şi H.G. nr. 846/2017, acordarea sporului de vechime conform art. 11 din Legea nr. 284/2010 şi art. 10 din Legea nr. 153/2017, pentru un program complet de lucru, obligarea pârâtelor la calcularea şi plata diferenţelor de drepturi salariale; plata dobânzii legale aferente diferenţelor de drepturi salariale neachitate; recalcularea, defalcat, a drepturilor salariale lunare (salariul de bază şi sporul de vechime) cuvenite fiecărui membru de sindicat.

În ceea ce priveşte competenţa funcţională, Înalta Curte reţine următoarele:

Membrii de Sindicat reprezentaţi în cauză A. şi B. au formulat cererea de chemare în judecată în temeiul dispoziţiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social şi art. 269 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

Chiar dacă reclamanţii într-un prim capăt de cerere solicită constatarea nulităţii absolute a deciziilor prin care au fost stabilite drepturile salariale, din conţinutul acţiunii rezultă că aceştia solicită, de fapt, obligarea pârâţilor la plata unor drepturi salariale, pe care le consideră cuvenite şi neplătite inclusiv sporuri salariale şi dobânda legală aferentă diferenţelor de drepturi salariale neachitate.

În cauză nu se contestă un act administrativ tipic sau asimilat pentru a fi incidente dispoziţiile art. 2 lit. f) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, litigiul este unul din categoria conflictelor de muncă, motiv pentru care în cauza dedusă judecăţii sunt incidente dispoziţiile art. 1 lit. p) şi art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art. 1 alin. (2), art. 278 alin. (2), art. 266 şi art. 269 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată a reclamantului a fost expediată prin poştă la data de 31.10.2018, şi înregistrată la Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, în data de 05.11.2018.

Potrivit dispoziţiilor art. 231 din C. muncii: "Prin conflicte de muncă se înţelege conflictele dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă", iar potrivit dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social:

"cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".

Prin urmare, chiar dacă Sindicatul C. Bucureşti, are calitate procesuală activă, acesta a promovat acţiunea ca reprezentant legal în numele reclamanţilor, care au domiciliul în judeţul Hunedoara (conform cărţilor de identitate ale acestora aflate la dosar Tribunal Hunedoara, secţia I civilă), astfel încât competenţa teritorială este atrasă de domiciliul acestora, şi nu de sediul organizaţiei sindicale care a promovat acţiunea pentru membrii săi.

Aşadar, competenţa de soluţionare a cauzei prezente, în primă instanţă, revine Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă, domiciliul reclamanţilor din cadrul Sindicatului C. Bucureşti fiind în municipiul Hunedoara.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A. şi B. în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN