Competence for auxiliary justice staff salary recalculation claims under Art. 127 C. proc. civ. and specialized labor jurisdiction

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă, declinat ulterior pe rolul Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, reclamanţii reclamanţii A., B., C., D., E., F. şi pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Ministerul Finanţelor Publice - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava.

au solicitat obligarea pârâţilor la:

- reîncadrarea şi recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizaţiei brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate, IT şi conex, prin includerea procentului de 4%, respectiv 8% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10%, prevăzută de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON + 4% + 4,5% + 10%;

- repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, începând cu trei ani înainte de înregistrarea prezentei cereri şi până la plata efectivă a sumelor cuvenite (diferenţiat până la 01.12.2015 şi după 01.12.2015, dar şi pentru viitor, după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, prin care s-a abrogat Legea-cadru 284/2010).

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin Sentinţa civilă nr. 290 din 21 martie 2019 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect "drepturi salariale", în favoarea Tribunalului Neamţ.

Prin Sentinţa civilă nr. 355/06.06.2019, Tribunalul Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ, a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 20.08.2019.

La termenul de judecată din data de 04.10.2019, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei materiale a instanţei invocată în cauză din oficiu.

Prin Sentinţa civilă nr. 598 din 14.10.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

A declinat competenţa de soluţionare a cauzei a reclamanţilor în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă şi de contencios administrativ.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

A înaintat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - secţia contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, prevăd că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele trei instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că reclamanţii au solicitat reîncadrarea şi recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizaţiei brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate, IT şi conex, prin includerea procentului de 4%, respectiv 8% prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10%, prevăzută de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON + 4% + 4,5% + 10%; precum şi repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, recalcularea indemnizaţiei lunare, în temeiul art. 208 din Legea nr. 62/2011, şi nu au contestat actul de stabilire a drepturilor salariale emis de către Ministerul Justiţiei.

Cererea reclamanţilor nu se încadrează în prevederile art. 7 alin. (2) din Cap. VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei) al Anexei VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, şi nici în prevederile art. 7 alin. (2) din Cap. VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei) al Anexei V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" la Legea nr. 153/2017.

Competenţa materială a Curţii de Apel Bucureşti prevăzută de art. 7 din capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 284/2010 are caracter special.

Obiectul cererilor soluţionate de Curtea de Apel Bucureşti este limitat la plângerea împotriva hotărârilor organelor de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ale colegiilor de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea.

În materia raporturilor juridice de muncă se aplică dispoziţiile art. 208 din Legea nr. 62/2011, coroborat cu art. 1 alin. (2), art. 278 alin. (2) şi art. 266 din C. muncii.

Prin Decizia nr. 9/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca urmare a soluţionării unui recurs în interesul legii, s-a reţinut distincţia între recalcularea şi plata drepturilor salariale prevăzute de lege şi nerecunoscute de angajator, pe de o parte, şi contestarea actelor de stabilire a salariului, pe de altă parte. Această distincţie operează nu numai în privinţa condiţiilor de exercitare a acţiunii, aspect avut în vedere de Înalta Curte la pronunţarea deciziei amintite, ci şi sub aspectul competenţei de drept material a instanţei chemate să soluţioneze cele două tipuri de litigii.

La stabilirea competenţei în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă, Înalta Curte va avea în vedere dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) noul C. proc. civ. (forma la data introducerii cererii de chemare în judecată - 03.12.2018), "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Potrivit disp. art. 127 alin. (3) C. proc. civ. (forma la data introducerii cererii de chemare în judecată - 03.12.2018):

"Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor"

Prin Decizia dată în recurs în interesul legii nr. 7/2016 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., s-a statuat că "art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti".

Prin Decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale a României, s-a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale.

Ca urmare, faţă de Decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale a României, art. 127 C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii, trebuie interpretat a avea următorul conţinut:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere (…), va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea". Această dispoziţie, este aplicabilă şi personalului auxiliar de la parchet, astfel cum s-a statuat prin Decizia RIL nr. 7/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin urmare, având în vedere obiectul acţiunii reclamanţilor, personal auxiliar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, privind recalcularea indemnizaţiei lunare, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Neamţ, secţia I civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii: A., B., C., D., E., F. şi pe pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Finanţelor Publice - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava în favoarea Tribunalului Neamţ, secţia I civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN