Competence for salary recalculation claims by auxiliary judicial staff: civil jurisdiction versus special administrative jurisdiction.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată iniţial, pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, la data de 17.05.2018 sub nr. x/2018, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Bistriţa-Năsăud, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

- reîncadrarea şi recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizaţiei brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate şi conex, prin includerea procentului de 4%, respectiv 8%, prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON + 4% + 4,5% + 10%;

- repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor de care ar fi trebuit să beneficieze, respectiv obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective, începând cu 3 ani înainte de înregistrarea prezentei acţiuni până la plata efectivă a sumelor cuvenite (diferenţiat până la 1 decembrie 20158 şi după 1 decembrie 2015, dar şi pentru viitor, după intrarea în vigoare a Legii-cadru de salarizare nr. 153/2017, prin care se abrogă Legea-cadru nr. 284/2010).

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin Sentinţa nr. 5F/08.01.2019, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Mureş.

Prin Sentinţa nr. 714/28.05.2019, Tribunalul Mureş a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Mureş şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele hotărârii de declinare a competenţei, Tribunalul Mureş a reţinut că din raţiuni de simetrie juridică, acţiunea prin care se reclamă refuzul ordonatorului de credite de a emite un nou ordin de salarizare şi se solicită reîncadrarea şi recalcularea drepturilor salariale ar trebui să aibă acelaşi regim juridic ca şi acţiunea prin care se contestă ordinul de salarizare emis şi care este considerat ilegal. Prin urmare, sunt aplicabile şi în această pricină dispoziţiile art. 7 din Capitolul VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, respectiv ale art. 7 din capitolul VIII din anexa V la Legea nr. 153/2017, întrucât aceste prevederi sunt speciale în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a salariilor pentru personalul din justiţie, astfel încât rezultă că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19.06.2019 sub nr. x/2018.

La primul termen de judecată, stabilit la data de 23.10.2019, procedând la verificarea competenţei, potrivit dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, prin raportare la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Prin Sentinţa nr. 626 din 23.10.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale.

A declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii din cauză în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în favoarea Tribunalului Mureş.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

A înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în vederea soluţionării conflictului negativ.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, prevăd că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele trei instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Din actele cauzei rezultă că obiectul dedus judecăţii îl reprezintă, în esenţă, solicitarea reclamanţilor, personal auxiliar de specialitate şi personal conex încadraţi la Judecătoria Bistriţa, privind reîncadrarea şi recalcularea salariului brut lunar, respectiv a indemnizaţiei brute lunare ce se cuvine personalului auxiliar de specialitate şi conex, prin includerea procentului de 4%, respectiv 8%, prevăzut de O.G. nr. 13/2008, precum şi a procentului de 10% prevăzut de Legea nr. 293/2015, respectiv VRS 405 RON + 4% + 4,5% + 10% şi repararea prejudiciului creat prin neacordarea acestor drepturi.

Înalta Curte reţine că reclamanţii au solicitat recalcularea indemnizaţiei lunare, în temeiul art. 208 din Legea nr. 62/2011, şi nu au contestat actul de stabilire a drepturilor salariale emis de către Ministerul Justiţiei.

Cererea reclamanţilor nu se încadrează în prevederile art. 7 alin. (2) din Cap. VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei) al Anexei VI - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, şi nici în prevederile art. 7 alin. (2) din Cap. VIII (Reglementări specifice personalului din sistemul justiţiei) al Anexei V - Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Justiţie" la Legea nr. 153/2017.

Competenţa materială a Curţii de Apel Bucureşti prevăzută de art. 7 din capitolul VIII din anexa VI la Legea nr. 284/2010 are caracter special.

Obiectul cererilor soluţionate de Curtea de Apel Bucureşti este limitat la plângerea împotriva hotărârilor organelor de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ale colegiilor de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea.

În materia raporturilor juridice de muncă se aplică dispoziţiile art. 208 din Legea nr. 62/2011, coroborat cu art. 1 alin. (2), art. 278 alin. (2) şi art. 266 din Codul muncii.

Prin Decizia nr. 9/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca urmare a soluţionării unui recurs în interesul legii, s-a reţinut distincţia între recalcularea şi plata drepturilor salariale prevăzute de lege şi nerecunoscute de angajator, pe de o parte, şi contestarea actelor de stabilire a salariului, pe de altă parte. Această distincţie se aplică nu numai în privinţa condiţiilor de exercitare a acţiunii, aspect avut în vedere de Înalta Curte la pronunţarea deciziei amintite, ci şi sub aspectul competenţei de drept material a instanţei chemate să soluţioneze cele două tipuri de litigii.

În cauză prin stabilirea competenţei de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă, se va avea în vedere şi poziţia reclamanţilor, dar şi dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 127 alin. (1) noul C. proc. civ. (forma la data introducerii cererii de chemare în judecată - 17.05.2018), "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Potrivit disp. art. 127 alin. (3) C. proc. civ. (forma la data introducerii cererii de chemare în judecată - 17.05.2018):

"Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor"

Prin Decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale a României, s-a constatat că sintagma "de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi sintagma "care îşi desfăşoară activitatea la instanţa competentă să judece cauza" din cuprinsul art. 127 alin. (2) din C. proc. civ. sunt neconstituţionale.

Ca urmare, faţă de Decizia nr. 290/2018 a Curţii Constituţionale a României, art. 127 C. proc. civ., în forma în vigoare la data înregistrării cererii, trebuie interpretat a avea următorul conţinut:

"Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere (…), va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Prin urmare, având în vedere obiectul acţiunii reclamanţilor, personal auxiliar de specialitate şi personal conex, încadrat la Judecătoria Bistriţa, privind recalcularea indemnizaţiei lunare, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Mureş, secţia civilă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii: A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK. şi pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Bistriţa-Năsăud în favoarea Tribunalului Mureş, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN