Territorial jurisdiction in public service litigation determined by plaintiff's effective residence under amended administrative litigation law
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering that the Bucharest Court of Appeal, II Administrative and Fiscal Section, holds competence to hear the case, overturning the previous territorial declination to the Buzău Court of Appeal. The dispute concerned a public servant's claim against the Ministry of Public Finance for the payment of a 15% salary surcharge for hazardous working conditions, wage differences, and related statutory benefits under the framework regulation approved by Government Ordinance No. 917/2017. The court determined that the defendant’s exclusive territorial competence was incorrectly assigned based on the plaintiff’s historical domicile in Buzău; instead, it found that the plaintiff’s effective and current residence was in Bucharest, as evidenced by the DEPABD database, thereby triggering the exclusive territorial competence of the Bucharest court pursuant to Article 10(3)-(4) of Law No. 554/2004 on administrative litigation and Article 109 of Law No. 188/1999 on the status of public employees.
Legislator headnote
AI generatedart. 131 C. proc. civ, art. 134 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 135 din C. proc. civ, art. 133 pct. 2 din C. proc. civ, art. 109 din Legea nr. 188/1999; Territorial jurisdiction in public service litigation determined by plaintiff's effective residence under amended administrative litigation law: La primul termen de judecată, în temeiul art. 131 C. proc. civ., instanţa învestită cu prezentul dosar declinat, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II - a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, obligarea la plata sporului pentru condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare în cuantum maxim de 15% din salariul de baza în baza Anexei nr. 1 din Regulamentul - cadru aprobat prin H.G. nr. 917/2017 începând cu data de 1 ianuarie 2018; plata diferenţelor salariale de la data de 1 ianuarie 2018 până la data plăţii sporului de 15% din salariul de baza; plata dobânzii legale din momentul scadentei fiecărei sume lunare şi până la plata efectivă a acesteia pentru acelaşi interval; indexarea sumelor cu rata inflaţiei; acordarea drepturilor conexe pentru activitatea desfăşurată în condiţii de muncă periculoase sau vătămătoare; precum şi plata cheltuielilor de judecată.
În drept au fost invocate prevederile din Constituţia României, Legea nr. 153/2017, H.G. nr. 917/2017, H.G. nr. 520/2016.
La termenul din data de 22.08.2019,Tribunalul Bucureşti în Dosar nr. x/2019 a disjuns cererile formulate de reclamanţii E., EEEE., T., X., CC., TT., LLL., pentru care s-au constituit dosare separate. De asemenea, a respins ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile.
În urma disjungerii, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a fost format Dosarul nr. x/2019 privind pe reclamanta E. şi pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin Sentinţa civilă nr. 5336/22.08.2019 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenta de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, având în vedere că domiciliul reclamantei este în municipiul Buzău, judeţ Buzău.
La Tribunalul Buzău dosarul a fost înregistrat în data de 24.09.2019.
La primul termen de judecată, în temeiul art. 131 C. proc. civ., instanţa învestită cu prezentul dosar declinat, din oficiu, a invocat excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă.
Prin Sentinţa nr. 699 din 7 noiembrie 2019, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă a instanţei invocată din oficiu.
A declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr. 188/1999), promovată de reclamanta E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, în favoarea Tribunalului Bucureşti.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
A suspendat din oficiu judecata cauzei conform art. 134 C. proc. civ.
A înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenţă conform art. 135 alin. (1) C. proc. civ.
II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.
I. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două tribunale îl constituie problema instanţei competente teritorial să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.
Înalta Curte reţine că, în urma disjungerii cauzei prezente, de ceilalţi reclamanţi din Dosarul nr. x/2019, în ceea ce o priveşte pe reclamanta E., Tribunalul Bucureşti a format prezentul dosar sub nr. x/2019.
Reclamanta a solicitat, în esenţă, în contradictoriu cu paratul Ministerul Finanţelor Publice obligarea pârâtului la: - plata sporului pentru condiţii de munca periculoase sau vătămătoare în cuantum maxim de 15% din salariul de bază în baza Anexei nr. 1 Regulamentul-cadru aprobat prin H.G. nr. 917/2017 începând cu data de 1 ianuarie 2018; - plata diferenţelor salariale de la data de 1 ianuarie 2018 până la data plăţii sporului de 15% din salariul de bază; plata dobânzii legale din momentul scadenţei fiecărei sume lunare şi până la plata efectivă a acesteia pentru acelaşi interval; - indexarea sumelor cu rata inflaţiei; acordarea drepturilor conexe pentru activitatea desfăşurata în condiţii de munca periculoase sau vătămătoare; - plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta E. are calitatea de funcţionar public în cadrul Ministerului Finanţelor Publice.
Potrivit dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999:
"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".
Cererea de chemare în judecată fiind înregistrată la data de 01.04.2019, se va avea în vedere că la data de 02.08.2018 a intrat în vigoare Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, care a modificat art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; potrivit noii forme a textului de lege în discuţie, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.
Totodată, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol competenţa teritorială de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.
Însă, în cauză, chiar dacă reclamanta are adresa de domiciliu în actul de identitate în municipiul Buzău, potrivit procesului-verbal încheiat la data de 04.11.2019, din extrasul din baza de date DEPABD rezultă că reşedinţa reclamantei E., figurează din data de 25 octombrie 2019 până în prezent în municipiul Bucureşti sector 5, astfel încât competenţa teritorială este atrasă de domiciliul efectiv şi actual al acesteia, fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (3), (4) din Legea nr. 554/2004.
Aşadar, competenţa de soluţionare a cauzei prezente, în primă instanţă, revine Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere că reşedinţa reclamantei unde locuieşte efectiv este în municipiul Bucureşti.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta E. şi pe pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.
Procesat de GGC - NN