Requirement to prove concrete injury for missing "at request" mention in administrative termination decree of high public official

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, formulată la data de 4 aprilie 2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul General al Guvernului şi Primul Ministru al României emiterea unei noi decizii cu privire la modificarea şi completarea Deciziei nr. 273 din 12 august 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 624 din 12 august 2016, în sensul precizării că emiterea acesteia a avut loc la cererea sa, obligarea pârâtului la emiterea oricărei alte decizii cu efect similar.

A precizat reclamantul A. că a îndeplinit funcţia de secretar general al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, iar la data de 24 mai 2016 a solicitat încetarea numirii sale în respectiva funcţie, cel mai târziu la sfârşitul lunii iulie 2016.

La data de 12 august 2016 a fost emisă Decizia Primului ministru nr. 273 din 12 august 2016 prin care s-a dispus încetarea exercitării, cu caracter temporar a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici, de secretar general al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală. Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 624 din 12 august 2016

Nemulţumirea reclamantului în legătură cu conţinutul actului administrativ priveşte faptul că în cuprinsul acestuia nu s-a indicat că încetarea exercitării funcţiei publice s-a realizat la cerere. În justificarea interesului existenţei unei astfel de menţiuni în cuprinsul actului, reclamantul a arătat că din informaţiile apărute în presă reieşea că a avut loc revocarea sa din funcţie ca urmare a manifestării de voinţă a primului ministru şi nu la cerere, aspecte de natură a-i afecta reputaţia profesională.

La data de 22 mai 2017, pârâţii au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fond au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 4005 din 27 octombrie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a admis acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul General al Guvernului şi Primul Ministru al României şi a obligat pârâţii la emiterea unui act prin care să stabilească modalitatea în care s-a realizat încetarea exercitării funcţiei publice de către reclamant.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., au formulat recurs pârâţii Secretariatul General al Guvernului şi Prim-Ministrul Guvernului României solicitând în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea sentinţei recurate cu consecinţa respingerii acţiunii, ca inadmisibilă.

3.1. Recursul formulat de pârâtul Secretariatul General al Guvernului

Recurentul-pârât şi-a întemeiat criticile aduse sentinţei primei instanţe, pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., scop în care a arătat că raportul dedus analizei nu este de serviciu (funcţie publică), ci de demnitate publică, reglementat special prin disp. art. 13 - 19 din Legea nr. 90/2001, republicată.

Recurentul-pârât are atribuţiile dispuse prin art. 49 din H.G. nr. 561/2009 privind aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării.

Recurentul-reclamant examinează proiectul de decizie a Prim-Ministrului, în vederea semnării, iar Secretarul General îl contrasemnează, astfel că nu are calitatea de emitent şi nici prerogativele specifice instituţiei Prim-Ministrului.

3.2. Recursul formulat de recurentul-pârât Prim-Ministrul Guvernului României

Recurentul-pârât şi-a întemeiat recursul pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi arată că din niciun articol accesat în media online nu reiese că faptul juridic reglementat ar fi consecinţa unei sancţionări a intimatului-reclamant şi nici că impactul acestuia ar avea efectul producerii vreunui prejudiciu moral.

Susţine recurentul-pârât că nu s-a produs intimatului-reclamant, prin actul de autoritate niciun prejudiciu, decizia a fost emisă în temeiul art. 19 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, cu modificările şi completările ulterioare.

La adoptarea actului au fost respectate principiul simetriei, prevăzut de disp. art. 48 - 53 din H.G. nr. 561/2009, condiţiile de validitate, de fond şi de formă.

Exercitarea funcţiei de secretar general al ANAF a fost temporară, iar actul de eliberare din funcţie nu este condiţionat de ad validitatem de menţionarea altui motiv, întrucât se prezumă că este îndeplinită condiţia prevăzută în actul de numire (durata temporară).

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Analiza motivelor de casare

Prin Decizia nr. 273 din 12 august 2016 emisă de Prim-Ministrul Guvernului României, s-a dispus încetarea exercitării, cu caracter temporar, a funcţiei publice vacante din categoria înalţilor funcţionari publici de secretar general al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală de către intimatul-reclamant A..

Intimatul-reclamant a formulat acţiune în contencios administrativ întemeiată pe disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, prin care a solicitat emiterea unei noi decizii care să precizeze că eliberarea din funcţie a avut loc la cererea sa.

Prima instanţă, achiesând la susţinerile reclamantului, a admis acţiunea considerând că actul administrativ atacat nu conţine elementele minime din care să reiasă modalitatea în care a intervenit încetarea exercitării funcţiei, astfel că această lacună a fost de natură a afecta reputaţia profesională a reclamantului, aspect relevat şi de articolele din presa electronică depuse la dosar.

Înalta Curte, analizând motivele de casare invocate, precum şi actele dosarului, apreciază că hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.

Potrivit disp. art. 1 din Legea contenciosului administrativ, acţiunea în contencios administrativ poate fi formulată de orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ [...].

Din interpretarea acestor prevederi legale, reiese faptul că reclamantul are obligaţia să dovedească vătămarea dreptului sau interesului său legitim prin emiterea actului administrativ a cărui anulare a cerut-o.

Vătămarea a fost cuantificată de către intimatul-reclamant prin existenţa unui prejudiciu de imagine, ca urmare a unor articole apărute în poşta electronică, tocmai datorită neprecizării în Decizia nr. 273/2016 a încetării exercitării funcţiei prin demisie.

Condiţiile prevăzute de disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, nu sunt însă întrunite, deoarece intimatul-reclamant nu a invocat o vătămare concretă, din moment ce articolele depuse la dosar doar informează cu privire la încetarea exercitării funcţiei, fără să se facă niciun fel de comentariu legat de persoana reclamantului sau probitatea sa morală/profesională, astfel că, din acest punct de vedere, hotărârea primei instanţe este criticabilă.

Referitor la inexistenţa motivării actului, în sensul că nu conţine precizarea că încetarea exercitării funcţiei s-a făcut la cererea intimatului-reclamant, Înalta Curte constată că anularea unui act administrativ poate fi decisă numai în situaţia în care lipsa motivării sau insuficienta motivare afectează însăşi legalitatea actului.

În speţă, decizia atacată conţine elemente suficiente din care să se desprindă elementele de fapt şi de drept care au condus la emiterea acesteia, iar omisiunea invocată de intimatul-reclamant nu are incidentă decât în cazul în care acesta dovedeşte existenţa unei vătămări, în conformitate cu disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Cum deja s-a constatat, vătămarea dreptului sau interesului legitim este doar ipotetică şi, prin urmare, legalitatea deciziei nu este afectată.

Secretariatul General al Guvernului are atribuţii de ordin procedural în cazul elaborării şi avizării actelor administrative emise în baza H.G. nr. 561/2009, iar recurentul-pârât nu a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi nici prima instanţă nu a pus în discuţie, din oficiu, această excepţie, astfel că face parte din cadrul procesual ales de către reclamant.

Faţă de acestea, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, urmează să se admită recursurile declarate, să se dispună casarea hotărârii şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Secretariatul General al Guvernului şi de Prim-Ministrul Guvernului României împotriva Sentinţei nr. 4005 din 27 octombrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi, rejudecând cauza, respinge acţiunea ca neîntemeiată.

Menţine în rest celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - MM