Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 169/2020 AI generated

Vehicle ownership transfer obligation: civil jurisdiction over contractual performance versus administrative registration operations in negative conflict of competence

Case Number Decizia nr. 169/2020
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by ordering the case to be tried by the Ploiești Court of First Instance, Civil Section, rejecting the competing claims of the Ploiești Court of First Instance and the Bucharest Court of Appeal. The dispute arose from a civil action in which a vehicle seller sought to compel the buyer to register the transfer of ownership and pay associated taxes and penalties, with a subclaim requesting public authorities to effectuate the registration if the buyer refused. The Ploiești Court had initially deemed the case within its material jurisdiction under the Civil Procedure Code but later declined to the Bucharest Court of Appeal, arguing it involved administrative operations; the Bucharest Court of Appeal, in turn, rejected this, viewing the request to involve authorities as an accessory claim dependent on the primary civil obligation. The High Court determined that the core subject matter constituted a civil dispute regarding a contractual obligation to perform (obligation to do), not an administrative action under Law No. 554/2004, as it did not challenge a typical or assimilated administrative act but rather derived from a civil legal relationship. Consequently, applying Article 123 of the Civil Procedure Code, the Court held that the accessory request concerning public authorities fell within the jurisdiction of the court competent for the principal claim, thereby establishing the competence of the Ploiești Court of First Instance.

Legislator headnote

AI generated

art. 96 pct. 1 din C. proc. civ, art. 99 alin. (2) C. proc. civ, art. 123 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) din C. proc. civ, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 8 din Legea nr. 554/2004; Vehicle ownership transfer obligation: civil jurisdiction over contractual performance versus administrative registration operations in negative conflict of competence: The dispute arose from a civil action in which a vehicle seller sought to compel the buyer to register the transfer of ownership and pay associated taxes and penalties, with a subclaim requesting public authorities to effectuate the registration if the buyer refused. The Ploiești Court had initially deemed the case within its material jurisdiction under the Civil Procedure Code but later declined to the Bucharest Court of Appeal, arguing it involved administrative operations; the Bucharest Court of Appeal, in turn, rejected this, viewing the request to involve authorities as an accessory claim dependent on the primary civil obligation. The High Court determined that the core subject matter constituted a civil dispute regarding a contractual obligation to perform (obligation to do), not an administrative action under Law No. 554/2004, as it did not challenge a typical or assimilated administrative act but rather derived from a civil legal relationship. Consequently, applying Article 123 of the Civil Procedure Code, the Court held that the accessory request concerning public authorities fell within the jurisdiction of the court competent for the principal claim, thereby establishing the competence of the Ploiești Court of First Instance.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction law of obligations civil register registration of claims transfer of competence dependent ownership

Cited Legislation

AI generated
art. 96 pct. 1 din C. proc. civ
554/2004, astfel că pentru soluţionarea acestei cereri competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ din cadrul Curţii de Apel Bucureşti în circumscripţia căreia domiciliază reclamantul, conform art. 96 pct. 1 din C. proc. civ.
art. 99 alin. (2) C. proc. civ
De asemenea, având în vedere că solicitarea reclamantului este formulată în contradictoriu cu autorităţi publice locale (care atrage competenţa materială a tribunalului, secţia contencios administrativ) şi centrale (care atrage competenţa materială a curţii de apel), în condiţiile art. 99 alin.
art. 123 C. proc. civ
x/2018, operând o prorogare legală de competenţă în ceea ce priveşte judecata cererii accesorii, conform dispoziţiilor art. 123 C. proc. civ.
art. 135 alin. (1) din C. proc. civ
2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.
art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
(1), precum şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
art. 8 din Legea nr. 554/2004
(1) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, ca să poată fi calificat astfel din perspectiva art.
art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004
554/2004, ca să poată fi calificat astfel din perspectiva art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004.
art. 135 alin. (4) C. proc. civ
The legal basis explicitly cited in the dispositive for establishing the competence of the Ploiești Court of First Instance to resolve the negative conflict of jurisdiction.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

The legal basis explicitly cited in the dispositive for establishing the competence of the Ploiești Court of First Instance to resolve the negative conflict of jurisdiction.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti, secţia civilă la data de 31 august 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. (cu numele anterior B.) a solicitat în contradictoriu cu pârâţii C., Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti prin Primar D., Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări a Vehiculelor Prahova din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Prahova şi Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Bucureşti:

- obligarea pârâtului C. ca, în termen de cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, să efectueze demersurile necesare în vederea înregistrării transmiterii dreptului de proprietate asupra autoturismului marca x, cu număr de înmatriculare x, serie şasiu x şi serie motor x, de pe numele reclamantului pe numele pârâtului;

- obligarea pârâtului C. la plata tuturor taxelor, impozitelor şi amenzilor, precum şi a penalităţilor de întârziere stabilite în sarcina reclamantului începând cu data de 22.03.2008 (data transmiterii dreptului de proprietate);

- obligarea pârâtului C. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză;

- obligarea autorităţilor pârâte ca, în cazul în care, după trecerea a 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, pârâtul C. nu a efectuat demersurile necesare în vederea transcrierii dreptului de proprietate pe numele său, acestea să dispună transcrierea dreptului de proprietate pe numele cumpărătorului şi să radieze orice înregistrare cu privire la reclamant.

Prin încheierea din 11 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, instanţa a dispus disjungerea capătului de cerere formulat de reclamant în contradictoriu cu pârâţii Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări a Vehiculelor Prahova din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Prahova şi Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Bucureşti şi formarea unui nou dosar având ca obiect obligaţia de a face, acest dosar fiind înregistrat sub nr. x/2019.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Judecătoriei Ploieşti, secţia civilă

Prin Sentinţa civilă nr. 5761 din 12 iulie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că solicitarea reclamantului de a se efectua operaţiunile privind transcrierea dreptului de proprietate pe numele cumpărătorului şi radierea vehiculului în baza sentinţei presupune efectuarea unor operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea interesului legitim, în sensul art. 8 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 554/2004, astfel că pentru soluţionarea acestei cereri competenţa de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ din cadrul Curţii de Apel Bucureşti în circumscripţia căreia domiciliază reclamantul, conform art. 96 pct. 1 din C. proc. civ. raportat la art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, având în vedere că solicitarea reclamantului este formulată în contradictoriu cu autorităţi publice locale (care atrage competenţa materială a tribunalului, secţia contencios administrativ) şi centrale (care atrage competenţa materială a curţii de apel), în condiţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în favoarea instanţei de grad mai înalt, respectiv a curţii de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 septembrie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 556 din 8 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în esenţă, că obiectul cauzei nu priveşte vreun act administrativ tipic sau asimilat sau refuzul unei autorităţi publice de a efectua o operaţiune administrativă, pentru a fi incidente dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel, din modalitatea clară şi lipsită de echivoc de redactare a cererii de chemare în judecată rezultă că pretenţiile reclamantului sunt întemeiate doar pe motivele expuse în raport de cererea principală, respectiv obligaţia pârâtului de a efectua demersurile necesare în vederea înregistrării transmiterii dreptului de proprietate.

În aceste condiţii, s-a constatat că cererea reclamantului privind "obligarea autorităţilor ca în caz de refuz al pârâtului de a se conforma obligaţiei stabilite în sarcina sa de către instanţa de judecată să dispună radierea vehiculului pe baza hotărârii judecătoreşti", nu poate fi calificată decât ca o cerere accesorie, calificare în raport de care, competenţa de soluţionare a acestui capăt de cerere revine instanţei competente pentru cererea principală, conform dispoziţiilor art. 123 C. proc. civ., în speţă, Judecătoria Ploieşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, prin obiectul său, cererea de chemare în judecată nu se circumscrie cadrului procesual al unei acţiuni în contencios administrativ, aşa cum este configurat prin art. 52 din Constituţia României şi art. 1 alin. (1), precum şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În cadrul unei acţiuni în contencios administrativ, recunoaşterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim nu pot fi solicitate decât în legătură cu un act administrativ tipic sau asimilat, supus controlului de legalitate exercitat de instanţă.

După cum rezultă din cuprinsul acţiunii înregistrate iniţial pe rolul Judecătoriei Ploieşti, secţia civilă, sub nr. x/2018, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului (cumpărător) la efectuarea demersurilor necesare în vederea înregistrării transmiterii dreptului de proprietate, de pe numele reclamantului, a autoturismului achiziţionat în baza contractului de vânzare-cumpărare pe care părţile l-au încheiat la data de 22 martie 2008, respectiv obligarea pârâtului la plata tuturor taxelor, impozitelor, amenzilor, precum şi a penalităţilor de întârziere stabilite în sarcina reclamantului începând cu data de 22 martie 2008 (data transmiterii dreptului de proprietate), iar în cazul în care pârâtul nu se va conforma obligaţiei stabilite în sarcina sa de către instanţa de judecată, operaţiunile privind radierea vehiculului să se efectueze de către autorităţile pârâte în baza hotărârii judecătoreşti definitive ce se va pronunţa în cauză.

Se constată că obiectul cererii introductive îl reprezintă o obligaţie de a face ce derivă din conţinutul unui raport juridic civil, ce vizează situaţia în care noul proprietar al unui autovehicul nu îşi îndeplineşte obligaţia de a radia autovehiculul de pe numele fostului proprietar, acţiunea având natura juridică a unui litigiu civil.

Aşadar, demersul judiciar nu se circumscrie sferei contenciosului administrativ pentru că nu vizează anularea unui act administrativ tipic sau asimilat sau refuzul unei autorităţi publice de a efectua o operaţiune administrativă, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, ca să poată fi calificat astfel din perspectiva art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, în acord cu considerentele reţinute de curtea de apel, constată că, în cauză, cererea reclamantului privind "obligarea autorităţilor ca în caz de refuz al pârâtului de a se conforma obligaţiei stabilite în sarcina sa de către instanţa de judecată să dispună radierea vehiculului pe baza hotărârii judecătoreşti" este o cerere accesorie, întrucât este întemeiată doar pe motivele expuse în raport de cererea principală, respectiv obligaţia pârâtului de a efectua demersurile necesare în vederea înregistrării transmiterii dreptului de proprietate, hotărârea judecătorească urmând a ţine loc de consimţământul persoanei care a cumpărat pentru radierea autovehiculului de pe numele fostului proprietar (vânzătorul) şi înscrierea acestuia pe numele cumpărătorului.

Esenţială în economia cauzei este împrejurarea că operaţiunea de radiere a autovehiculului la care se referă refuzul pârâtului are natură juridică civilă, iar nu administrativă, nefiind în discuţie un raport de drept administrativ.

Prin urmare, fiind vorba de o cerere privind obligaţia de a face, competenţa instanţei se stabileşte raportat la cererea principală rămasă spre soluţionare Judecătoriei Ploieşti în cadrul dosarului nr. x/2018, operând o prorogare legală de competenţă în ceea ce priveşte judecata cererii accesorii, conform dispoziţiilor art. 123 C. proc. civ.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploieşti, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B. şi pe pârâţii Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări a Vehiculelor Prahova din cadrul Instituţiei Prefectului Judeţului Prahova, Sectorul 3 al Municipiului Bucureşti prin primar D. şi Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări Bucureşti, în favoarea Judecătoriei Ploieşti, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2020.

GG - MM