Territorial jurisdiction for union-represented salary claims: domicile of individual members overrides union seat under exclusive competence rules.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 24 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., toţi prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Politiei Române, au solicitat:

- obligarea pârâtului să recalculeze salariul de bază şi sporurile de care beneficiază fiecare dintre reclamanţi la nivelul maxim al funcţiei ocupate şi al acestor drepturi salariale acordat în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale, începând cu 9 aprilie 2015 şi pentru viitor, conform art. 1 alin. (51), art. 5 alineatele (l1) şi (l2) din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea nr. 71/2015 precum şi art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 20/2016 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 57/2015, modificat şi prin O.U.G. nr. 43/2016, şi art. 39 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 153/2017, Decizia ICCJ, Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept nr. 32/2015 şi Decizia ICCJ nr. 23 din 26 septembrie 2016, Decizia CCR nr. 794 din 15 decembrie 2016;

- obligarea pârâtului să plătească reclamanţilor diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primite de reclamanţi şi sumele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 9 aprilie 2015, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda legală aferentă, până la data plăţii efective.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 5044 din 9 iulie 2019, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut incidenţa prevederilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care instituie o competenţă teritorială exclusivă în favoarea instanţei de la domiciliul reclamanţilor membri de sindicat. Având în vedere că sindicatul a introdus cererea în numele membrilor de sindicat, iar domiciliul acestora este în judeţul Hunedoara, din perspectiva competenţei teritoriale, Tribunalul Hunedoara este competent să judece cauza.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 9 septembrie 2019, sub acelaşi număr de dosar.

2.2. Hotărârea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 1304 din 31 octombrie 2019, Tribunalul Hunedoara a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale absolută, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă. Totodată, a suspendat din oficiu judecata cauzei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, în vigoare la data introducerii cererii, întrucât aceasta a fost formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., în numele membrilor de sindicat menţionaţi în cerere.

Totodată, a avut în vedere Decizia nr. 1/2013, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, potrivit căreia organizaţiile sindicale au calitate procesuală în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat.

În concluzie, a apreciat că Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I., are calitate procesuală activă, în aplicarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reclamantul persoană juridică de drept privat introducând acţiunea la instanţa competentă din punct de vedere teritorial, de la sediul său, respectiv Tribunalul Bucureşti.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

În raport cu obiectul dedus judecăţii şi împrejurarea că reclamanţii fac parte din categoria funcţionarilor publici cu statut special (poliţişti din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române), Înalta Curte reţine că demersul judiciar iniţiat de aceştia se circumscrie unui litigiu vizând raportul de serviciu al funcţionarului public.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, întrucât membrii de sindicat sunt funcţionari publici, sunt aplicabile dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care prevăd:

"Art. 109. - Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată, în vigoare la data formulării acţiunii (24 mai 2019), conform cărora "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Totodată, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, competenţa de soluţionare a cauzei se va respecta şi atunci când acţiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

În art. 37 din C. proc. civ., având denumirea marginală "Legitimarea procesuală a altor persoane" se prevede că în cazurile şi condiţiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări şi de persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi, care, fără a justifica un interes personal, acţionează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.

În condiţiile în care o reglementare a fost adoptată de legiuitor cu un scop clar şi precis, efectele acesteia nu pot fi extinse la alte situaţii, mai ales când pentru aceste "alte situaţii" există dispoziţii legale exprese.

Anterior modificării prin Legea nr. 212/2018, art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu făcea distincţie după cum acţiunea era introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public sau privat.

Deci, textul legal instituie o competenţă teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga, referindu-se expres şi la situaţia în care acţiunea este introdusă în numele reclamantului de o persoană de drept public.

Din actele dosarului, rezultă că reclamanţii domiciliază în judeţul Hunedoara şi că acţiunea a fost formulată în numele lor de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. Astfel, în cauză, sindicatul are calitatea de reprezentant şi nu de reclamant, pentru că apără drepturile şi interesele membrului de sindicat.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a acţiunii în primă instanţă revine Tribunalului Hunedoara, competent după domiciliul reclamanţilor.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO. PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., toţi prin Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I. şi pe pârâtul Inspectoratul General al Politiei Române, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2020.

GG - MM