Concurrent traffic offenses: insufficiency of waiver of penalty versus mandatory supervisory measures for deferred execution

Asupra apelului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 58/2019 din 20 iunie 2019 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia Penală în Dosarul nr. x/2019, în baza art. 334 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 61 alin. (2) şi alin. (4) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 83 din C. pen. a stabilit în sarcina inculpatului A., cu antecedente penale, amenda penală în cuantum de 3.600 de RON, corespunzătoare unui număr de 180 de zile - amendă, valoarea unei zile - amendă fiind de 20 de RON, pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul neînmatriculat.

În baza art. 335 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 61 alin. (2) şi alin. (4) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 83 din C. pen. a stabilit în sarcina inculpatului A., pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5.000 de RON, corespunzătoare unui număr de 250 de zile - amendă, valoarea unei zile - amendă fiind de 20 de RON, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat.

În baza art. 38 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen. a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 5.000 RON amendă penală, sporită cu 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv pedeapsa rezultantă a amenzii penale în cuantum de 6.200 RON.

În baza art. 83 alin. (1), (2) din C. pen. şi art. 84 din C. pen. a amânat aplicarea pedepsei de 6.200 RON amendă penală, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. au fost comunicate Serviciului de Probaţiune Sibiu.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 şi art. 89 din C. pen., referitoare la cauzele de revocare şi de anulare a amânării aplicării pedepsei.

În baza art. 90 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că inculpatul nu este supus niciunei decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 274 din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. să plătească suma de 1.300 de RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că, prin Rechizitoriul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., posesor al CI seria x nr. x eliberat de SPC Sibiu la data de 24 iulie 2013, studii superioare, avocat în cadrul Baroului Sibiu, căsătorit, are doi copii, are antecedente penale, pentru săvârşirea:

- infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. şi

- infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, prev. de art. 334 alin. (1) din C. pen., în condiţiile art. 38 alin. (2) C. pen.

În actul de sesizare s-a reţinut că, inculpatul A. are domiciliul în municipiul Sibiu, jud. Sibiu, are calitatea de avocat şi este membru al Baroului Sibiu din 1 februarie 2009.

În după amiaza zilei de 12 noiembrie 2017, inculpatul A., deşi avea permisul de conducere anulat din 17.03.2011 în timp ce se afla la domiciliul său s-a urcat la volanul autovehiculului marca x, care nu era înmatriculat în circulaţie, având montate plăcuţele cu numărul provizoriu HR 103 H, eliberate de autorităţile din Germania, expirate la 8 noiembrie 2017 şi fiind însoţit de soţia sa, martora B., a condus vehiculul pe drumurile publice din municipiul Sibiu şi pe autostrada A 1.

În jurul orei 20:30, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Biroul de Poliţie Autostradă A1 Râmnicu Vâlcea - Deva aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu de supraveghere şi control al traficului rutier pe A 1, la km 260, direcţia de mers Sebeş - Sibiu au oprit în trafic, pentru control, autoturismul marca x având montate plăcuţele cu nr. de circulaţie provizoriu HR 103H, eliberat de către autorităţile germane, având valabilitatea pe fond roşu până la data de 8 noiembrie 2017, autoturismul fiind condus de către inculpatul A.

În urma verificărilor efectuate cu privire la situaţia juridică a permisului de conducere s-a constatat că inculpatul A. are permisul de conducere eliberat de autorităţile române anulat, astfel că nu avea dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice.

Fiind verificat vehiculul condus de către inculpatul A. în baza de date EUCARIS s-a stabilit faptul că acesta este radiat de către autorităţile germane la data de 8 noiembrie 2017.

Ulterior inculpatul A. a redobândit permisul de conducere a vehiculelor pe drumurile publice şi a înmatriculat în circulaţie autoturismul marca x, dar nu în România ci în Germania.

Prin Ordonanţa nr. 13/P/2018 din 25 ianuarie 2019 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a dispus respingerea încheierii unui acord ca urmare a recunoaşterii vinovăţiei, deoarece iniţial inculpatul A. a solicitat încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, cu motivarea că faţă de ansamblul probator de la dosar, cererea inculpatului, chiar legală fiind, nu este oportună încheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei, având în vedere modul şi împrejurările comiterii faptei penale, gravitatea faptei penale comise, antecedentele penale ale inculpatului A. şi pericolul creat pentru pietoni şi participanţii la traficul rutier prin astfel de fapte, luând în considerare şi traficul rutier din România şi infrastructura din România.

Ulterior inculpatul A. a renunţat la cererea de încheiere unui acord de recunoaştere a vinovăţiei şi a solicitat emiterea unei soluţii de clasare şi renunţare la urmărire penală, considerând-se nevinovat de comiterea vreunei infracţiuni, dar vinovăţia inculpatului A. cu privire la săvârşirea celor două infracţiuni este dovedită în mod indubitabil, iar gravitatea faptelor penale este ridicată având modul şi împrejurările în care au fost comise, ţinând cont şi de antecedentele penale ale inculpatului A. care în anul 2011 a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală.

În drept, fapta inculpatului A. care la data de 12 noiembrie 2017 având permisul de conducere anulat din data de 17 martie 2011, a condus pe autostrada A 1 în direcţia Sebeş - Sibiu autovehiculul marca x care nu era înmatriculat în circulaţie, având montate plăcuţe cu numărul provizoriu HR 103 H, eliberate de autorităţile din Germania, expirate la 8 noiembrie 2017 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. şi ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 334 alin. (1) din C. pen., în condiţiile art. 38 alin. (2) din C. pen.

Situaţia de fapt expusă mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă:

- procesul-verbal încheiat de organele de poliţie la data de 12 noiembrie 2017;

- declaraţia martorilor C. şi B.;

- adresa Serviciului Rutier Sibiu nr. x din 7 decembrie 2017 - f. x;

- autorizaţie de circulaţie provizorie;

- extras EUCARIS;

- copii autorizaţii de circulaţie provizorie şi carte de identitate autoturism;

- copie certificat înmatriculare;

- adresa Baroul Sibiu;

- adresa SPCRPCIV Alba nr. x din 15 iunie 2018 şi înscrisurile ataşate la dosarul privind obţinerea permisului de conducere - f. x - 52;

- declaraţiile inculpatului care a recunoscut comiterea faptei penale.

La data de 5 februarie 2019 s-a comunicat inculpatului A. rechizitoriul întocmit în cauză, i s-a adus la cunoştinţă faptul că poate formula cereri şi excepţii cu privire la legalitatea urmăririi penale în termen de 20 de zile de la data comunicării.

Termenul de 20 de zile a expirat, fără ca în acest interval să fi fost formulate cereri sau excepţii din partea inculpatului.

Prin Încheierea penală nr. 15/2019 din data de 4 aprilie 2019, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Alba Iulia a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând, totodată, începerea judecăţii cu privire la inculpat.

În faţa instanţei de judecată inculpatul a avut o atitudine sinceră şi a recunoscut săvârşirea faptei, astfel cum a fost ea descrisă în rechizitoriu, solicitând instanţei de judecată aplicarea procedurii simplificate, în raport cu dispoziţiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen.. La termenul de judecată din 5 iunie 2019 inculpatul a formulat cerere de judecare în procedură simplificată, cerere admisă de instanţă.

Mijloacele de probă administrate în faza de cercetare judecătorească sunt:

- declaraţia inculpatului A.;

- înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:

Din analiza materialului probator administrat în faza urmăririi penale şi a declaraţiei dată în instanţă dar şi a înscrisurilor depuse la dosar, curtea de apel a reţinut ca stare de fapt împrejurarea că în după amiaza zilei de 12 noiembrie 2017, inculpatul A., deşi avea permisul de conducere anulat din 17 martie 2011 în timp ce se afla la domiciliul său s-a urcat la volanul autovehiculului marca x, care nu era înmatriculat în circulaţie, având montate plăcuţele cu numărul provizoriu HR 103 H, eliberate de autorităţile din Germania, expirate la 8 noiembrie 2017 şi fiind însoţit de soţia sa, martora B., a condus vehiculul pe drumurile publice din municipiul Sibiu şi pe autostrada A 1.

În jurul orei 20:30, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Biroul de Poliţie Autostradă A1 Râmnicu Vâlcea - Deva aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu de supraveghere şi control al traficului rutier pe A 1, la km 260, direcţia de mers Sebeş - Sibiu au oprit în trafic, pentru control, autoturismul marca x, având montate plăcuţele cu nr. de circulaţie provizoriu HR 103H, eliberat de către autorităţile germane, având valabilitatea pe fond roşu până la data de 8 noiembrie 2017, autoturismul fiind condus de către inculpatul A..

În urma verificărilor efectuate cu privire la situaţia juridică a permisului de conducere s-a constatat că inculpatul A. are permisul de conducere eliberat de autorităţile române anulat, astfel că nu avea dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice.

Fiind verificat vehiculul condus de către inculpatul A. în baza de date EUCARIS s-a stabilit faptul că acesta este radiat de către autorităţile germane la data de 8 noiembrie 2017.

Ulterior inculpatul A. a redobândit permisul de conducere a vehiculelor pe drumurile publice şi a înmatriculat în circulaţie autoturismul marca x, dar nu în România ci în Germania.

În drept, fapta inculpatului A. care la data de 12 noiembrie 2017, având permisul de conducere anulat din data de 17 martie 2011, a condus pe autostrada A 1 în direcţia Sebeş - Sibiu autovehiculul marca x care nu era înmatriculat în circulaţie, având montate plăcuţe cu numărul provizoriu HR 103 H, eliberate de autorităţile din Germania, expirate la 8 noiembrie 2017 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. şi ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 334 alin. (1) din C. pen., în condiţiile art. 38 alin. (2) din C. pen.

Din perspectiva regimului sancţionator reglementat de norma penală, raportat la circumstanţele particulare în care s-a manifestat inculpatul în data de 8 noiembrie 2017, vârsta acestuia şi disponibilitatea manifestată de la începutul anchetei penale de a colabora cu autorităţile, comportamentul procesual constant şi onest pe care l-a manifestat în tot cursul procedurilor judiciare, comportamentul rutier al acestuia relevat de registrul electronic de evidenţă auto accesat în raport de disp. art. 267 din C. proc. pen. dar şi modul în care este caracterizat în documentele depuse la instanţă, pe de o parte, şi comportamentul profesional pe care l-a manifestat, curtea de apel a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 83 din C. pen. pentru a dispune amânarea aplicării pedepsei, condiţiile legale fiind îndeplinite pentru ambele infracţiuni reţinute.

Astfel, s-a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 83 din C. pen., conform cărora se poate dispune amânarea aplicării pedepsei stabilindu-se un termen de supraveghere dacă sunt întrunite următoarele condiţii: pedeapsa stabilită este închisoarea de cel mult 2 ani; infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsă închisorii, cu excepţiile menţionate la articolul de lege amintit; infractorul îşi manifestă acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii; se apreciază de instanţă că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată.

În cauză pedeapsa stabilită prin prezenta sentinţă este de 6.200 de RON amendă penală, inculpatul şi-a dat acordul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

În ceea ce priveşte convingerea instanţei că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei inculpatului pentru o perioadă determinată, instanţa a apreciat că incidentul ce face obiectul prezentei cauze a fost, nu se va repeta, faptele fiind în realitate rezultatul unei atitudini neglijente a inculpatului, acesta fiind o persoană care are capacitatea de conştientizare a faptei sale şi a urmărilor acesteia, astfel că va adopta pe viitor o atitudine de respectare întocmai a normelor de convieţuire socială. Convingerea este fundamentată pe circumstanţele personale ale inculpatului, constând în vârsta şi integrarea sa în familie şi în societate, după cum au fost arătate mai sus şi susţinute de înscrisurile în circumstanţiere.

În consecinţă, în baza art. 334 alin. (1) C. pen. raportat la art. 61 alin. (2) şi alin. (4) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 83 din C. pen. a stabilit în sarcina inculpatului A., cu antecedente penale, amenda penală în cuantum de 3.600 de RON, corespunzătoare unui număr de

180 de zile - amendă, valoarea unei zile - amendă fiind de 20 de RON, pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie sau conducere a unui vehicul neînmatriculat.

În baza art. 335 alin. (2) C. pen. raportat la art. 61 alin. (2) şi alin. (4) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 83 din C. pen. a stabilit în sarcina inculpatului A., pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5.000 de RON, corespunzătoare unui număr de 250 de zile - amendă, valoarea unei zile - amendă fiind de 20 de RON, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat.

În baza art. 38 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen. a stabilit în sarcina inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, aceea de 5.000 RON amendă penală, sporită cu 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv pedeapsa rezultantă a amenzii penale în cuantum de 6.200 RON.

În baza art. 83 alin. (1), (2) din C. pen. şi art. 84 din C. pen. a amânat aplicarea pedepsei de 6200 RON amendă penală, pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 85 alin. (1) din C. pen. a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen. au fost comunicate Serviciului de Probaţiune Sibiu.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 88 şi art. 89 din C. pen., referitoare la cauzele de revocare şi de anulare a amânării aplicării pedepsei.

În baza art. 90 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că inculpatul nu este supus niciunei decăderi, interdicţii sau incapacităţi ce ar putea decurge din săvârşirea infracţiunii.

În baza art. 274 din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. să plătească suma de 1.300 de RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, apel, apelantul inculpat A., criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că, deşi a solicitat instanţei de fond aplicarea art. 80 din C. pen. privind renunţarea la aplicarea pedepsei, instanţa a omis acest aspect.

În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul inculpat prin apărător a criticat hotărârea atacată, că instanţa de fond nu a motivat şi nu a analizat aceste cereri, chiar dacă a reţinut spre deliberare acest aspect în şedinţa din 5 iunie 2019 prin încheierea respectivă, apreciind că se încadrează în condiţiile impuse de art. 80 din C. pen. pentru fiecare infracţiune concurentă. Se arată că, instanţa de fond, prin hotărârea atacată, în considerentele hotărârii, face menţiune expresă cu privire la aspectele care pot fi încadrare uşor în dispoziţiile art. 80 din C. pen., cu privire la individualizarea faptei şi măsura de aplicat. De altfel, instanţa de fond a reţinut corect analiza şi cercetarea faptei, caracterizează şi a apreciat judicios şi real persoana sa, însă nu dă curs cererii privind art. 80 din C. pen., nu se pronunţă asupra acestuia şi a aplicat o altă măsură care poate afecta persoana sa, mai mult decât este nevoie.

Aprecierile arătate le-a înaintat cu privire la prevederile exprese privind scopul procesului penal, dispoziţiile privind individualizarea pedepselor şi principiilor.

Măsura dispusă de instanţă, privind art. 85 alin. (1) din C. pen. este un aspect inoportun şi neavenit în această situaţie şi nu se justifică raportat la inculpat şi criteriile de individualizare a pedepsei. Se consideră că sunt îndeplinite condiţiile de aplicare ale art. 80 din C. pen.

Apelantul inculpat prin apărător a menţionat că nu face referire la dispoziţiile art. 5 din C. pen., cu privire la aplicarea unei legi mai favorabile raportat la C. pen. 1969, ci la faptul că individualizarea pedepsei trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol stabilit, fapta în sine, valorile sociale atinse minim, lipsa unui prejudiciu, efortul de îndreptare a persoanei cercetate şi acoperirea unui prezumtiv prejudiciu în câteva zile după faptă, dar şi persoana sa care reabilitat total, moral şi psihic şi câştigat societăţii, un avertisment fiind suficient de puternic.

O altă critică vizează măsura dispusă, art. 83 alin. (2) din C. pen. şi art. 84 din C. pen., arătând că nejustificat instanţa de fond a aplicat prevederile art. 83 alin. (1), (2) din C. pen., art. 84 din C. pen. coroborate cu art. 85 alin. (1) din C. pen. privind măsurile de supraveghere, considerând că este incorect stabilită măsura aplicată, atât în raport cu individualizarea pedepsei, cât şi în ce priveşte persoana cercetată, îndreptarea a fost efectuată.

Din moment ce este aplicată amânarea pedepsei, nu se justifică aplicarea prevederilor art. 85 alin. (1) din C. pen. privind măsurile de supraveghere, termenul de supraveghere fiind suficient, fără măsurile de supraveghere care nu sunt oportune aici, chiar instanţa s-a pronunţat cu privire la lipsa de pericol, la inexistenţa prejudiciului, la repararea situaţiei de îndată, la persoana sa privind creionarea efectului faptei şi reabilitarea totală, în acest context, chiar Curtea Constituţională pendinte are în dezbatere acest subiect. Curtea de Apel Alba Iulia s-a pronunţat într-o cauză şi a dispus în aceeaşi opinie, cauză separată. Cu privire la acest aspect privind aplicarea dispoziţiilor art. 85 alin. (1) din C. pen. se consideră că sunt încălcate drepturile fundamentale prevăzute de art. 1 alin. (5), art. 20, art. 25, art. 26, art. 41 şi art. 53 din Constituţia României.

În drept, sunt invocate dispoziţiile art. 412 din C. proc. pen. şi art. 80 din C. pen. şi proba cu înscrisuri.

La termenul de judecată de la 10 octombrie 2019, în apel, Înalta Curte conform dispoziţiilor art. 356 din C. proc. pen., cu referire la art. 10 din C. proc. pen., precum şi art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a constatat întemeiată cererea de amânare formulată de către apelantul inculpat A., pentru a-i da posibilitatea să-şi angajeze apărător, acordând termen de judecată la 21 noiembrie 2019, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de judecată de la 21 noiembrie 2019, Înalta Curte constatând întemeiată cererea de amânare a judecării cauzei formulată de apărătorul ales al apelantului inculpat A., cerere susţinută cu înscrisuri, precum şi faţă de imposibilitatea de prezentare a apelantului inculpat la acest termen de judecat, din motive medicale a amânat cauza şi a acordat termen la 9 ianuarie 2020, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data arătată, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La termenul de astăzi, Înalta Curte a procedat la legitimarea inculpatului A., fotocopia actului de identitate al acestuia fiind ataşată la dosarul cauzei.

Preşedintele completului de judecată, în conformitate cu art. 420 alin. (4) din C. proc. pen., i-a adus la cunoştinţă inculpatului că are dreptul de a da declaraţie în faţa instanţei de apel cu privire la pretinsele fapte pentru care a fost trimis în judecată şi judecat în primă instanţă şi, de asemenea, l-a înştiinţat cu privire la dreptul de a nu face nicio declaraţie, atrăgându-i atenţia că ceea ce declară poate fi folosit şi împotriva sa.

Inculpatul A. a susţinut că doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel.

În continuare, Înalta Curte, în conformitate cu art. 107, art. 108, art. 109, art. 110, art. 378 şi art. 420 alin. (4) din C. proc. pen., a procedat la audierea inculpatului A., declaraţia acestuia fiind consemnată în scris, semnată şi ataşată la dosarul cauzei, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

În declaraţia dată în faţa instanţei de control judiciar, apelantul inculpat A. a arătat că menţine declaraţiile date în calitate de suspect la data de 20 iunie 2018 şi la datele de 20 iunie 2018 şi 3 decembrie 2018 în calitate de inculpat la parchet şi declaraţia din 8 mai 2019 la Curtea de Apel Alba Iulia şi pe care le-a dat de bună voie. În ceea ce priveşte declaraţia dată în faţa primei instanţe, a menţionat că este de acord cu procedura simplificată, a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată şi în eventualitatea condamnării sau amânării aplicării pedepsei a fost de acord cu prestarea muncii în folosul comunităţii. La întrebarea adresată de către reprezentantul Ministerului Public: Unde se ducea sau de unde venea inculpatul când a fost surprins de către organele de poliţie? Răspuns: Era în apropierea locuinţei şi împreună cu soţia sa doar a încercat maşina pe care a achiziţionat-o cu o zi înainte, în jur de 25 de km, declaraţie aflată la dosarul Înaltei Curţi.

Apărătorul ales al apelantului inculpat A. a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, constând în:

- cazierul judiciar, din care rezultă că inculpatul este infractor primar;

- copie după permisul de conducere al inculpatului pe care l-a avut anterior săvârşirii infracţiunilor, pentru a dovedi că la data la care s-a început urmărirea penală acesta avea o vechime de aproximativ 30 de ani ca şofer;

- copie după actul de înmatriculare a autoturismului în circulaţie, pentru a dovedi că acesta a fost înmatriculat la data de 20 noiembrie 2017, deci anterior începerii urmăririi penale;

- trei caracterizări de la diferite instituţii, pentru a dovedi conduita exemplară a inculpatului atât înainte, cât şi după săvârşirea infracţiunilor.

Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de încuviinţare a probei cu înscrisuri solicitată de inculpatul A., prin apărător.

Înalta Curte, după deliberare, a admis proba cu înscrisuri solicitată de inculpatul A., în conformitate cu dispoziţiile art. 100 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen. în ref. la art. 420 alin. (5) din C. proc. pen., probă pe care a constatat-o administrată prin depunerea înscrisurilor la dosar, aflate la dosarul Înaltei Curţi.

Cu încuviinţarea instanţei, apărătorul ales al apelantului inculpat A. a depus la dosar concluzii scrise, aflate la dosarul Înaltei Curţi.

Apărătorul ales al apelantului inculpat A., având cuvântul, în dezbateri a solicitat admiterea apelului aşa cum a fost formulat în scris şi să se constate că inculpatul a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, dar în acelaşi timp să se constate că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 80 din C. pen.

A susţinut că instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 83 din C. pen., deşi erau îndeplinite condiţiile prev. de art. 80 din C. pen., dispunând amânarea aplicării pedepsei.

Din punctul de vedere al apărării, în speţă sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 80 din C. pen., având în vedere că faptele săvârşite de inculpat prezintă o gravitate redusă, datorită împrejurărilor în care au fost comise, consecinţele produse, persoana inculpatului, conduita pe care acesta a manifestat-o, atât înainte de începerea urmăririi penale, cât şi după trimiterea sa în judecată prin rechizitoriu.

Astfel, a arătat că înainte de începerea urmăririi penale inculpatul, în baza examenului pe care l-a dat, a obţinut permisul de conducere şi şi-a înmatriculat autoturismul în circulaţie în Germania, astfel încât la data când a fost trimis în judecată prin rechizitoriu faptele prezentau un grad redus de pericol, fiind îndeplinite condiţiile art. 80 din C. pen.

Cu privire la infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, a susţinut că autoturismul era înmatriculat în Germania înainte de începerea urmăririi penale, or, în atare situaţie conducerea autoturismului înmatriculat în Germania nu prezintă un pericol grav pentru circulaţia pe drumurile publice.

În ce ceea priveşte infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, a apreciat că această faptă nu prezintă un grad de pericol atât de mare, încât să atragă aplicarea dispoziţiilor art. 83 din C. pen.. Astfel, în cauză puteau fi aplicate dispoziţiile art. 80 din C. pen., având în vedere faptul că, aşa cum a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar, înainte de începerea urmăririi penale inculpatul avea o vechime ca şofer de aproximativ 30 de ani. Datorită cunoştinţelor inculpatului în ceea ce priveşte conducerea unui autoturism pe drumurile publice, a apreciat că, conducerea autoturismului pe drumurile publice nu a constituit un grad de pericol social atât de mare. Mai mult, în urma examenului pe care l-a dat inculpatul a dobândit din nou carnetul de conducere, astfel încât nu se justifică aplicarea dispoziţiilor art. 83 din C. pen.

A solicitat să se aibă în vedere conduita inculpatului anterior săvârşirii infracţiunilor, cât şi după săvârşirea acestora, susţinând că din probele administrate rezultă că inculpatul a depus eforturi pentru a înlătura consecinţele infracţiunilor săvârşite şi gradul de pericol al acestora, prin intrarea în legalitate înainte de a fi trimis în judecată, respectiv a înmatriculat autoturismul în circulaţie şi a dobândit carnetul de conducere înainte de începerea cercetărilor penale. Pe de altă parte, din caracterizările pe care le-a depus la dosar rezultă că inculpatul a avut o conduită exemplară, şi-a îndeplinit în mod exemplar îndatoririle de serviciu şi a acordat asistenţă juridică gratuită instituţiilor de stat care i-au cerut ajutorul.

Nu în ultimul rând, a solicitat să se aibă în vedere conduita inculpatului pe parcursul procesului penal, respectiv faptul că a recunoscut săvârşirea faptelor şi a manifestat regret faţă de săvârşirea acestora.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public, precum şi poziţia apelantului inculpat din ultimul cuvânt au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma dispoziţiilor art. 417 cu referire la art. 420 alin. (8);10 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul declarat de apelantul inculpat este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din verificarea sentinţei atacate pe baza probelor administrate în cauză, precum şi a înscrisurilor depuse în apel, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă în mod judicios şi temeinic motivat a făcut aplicarea procedurii simplificate în condiţiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., reţinând situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului A. în săvârşirea infracţiunilor pentru care acesta a fost trimis în judecată, precum şi a dispoziţiilor art. 83 din C. pen. privind amânarea executării pedepsei.

Apelantul inculpat audiat în faţa instanţei de apel, în condiţiile mai sus arătate a menţinut toate declaraţiile date pe parcursul procesului penal, precizând că a fost de acord cu procedura simplificată, a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, fiind de acord, în eventualitatea condamnării sau amânării aplicării pedepsei, cu prestarea muncii în folosul comunităţii, făcând precizări cu privire la locul unde se ducea sau de unde venea când a fost surprins de către organele de poliţie, aşa cum s-a menţionat în conţinutul declaraţiei date.

Înalta Curte consideră că prima instanţă a reţinut legal şi temeinic, situaţia de fapt, în sensul că, în după amiaza zilei de 12 noiembrie 2017, inculpatul A., deşi avea permisul de conducere anulat din 17 martie 2011 în timp ce se afla la domiciliul său s-a urcat la volanul autovehiculului marca x, care nu era înmatriculat în circulaţie, având montate plăcuţele cu numărul provizoriu HR 103 H, eliberate de autorităţile din Germania, expirate la 8 noiembrie 2017 şi fiind însoţit de soţia sa, martora B., a condus vehiculul pe drumurile publice din municipiul Sibiu şi pe autostrada A 1.

În jurul orei 20:30, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române - Biroul de Poliţie Autostradă A1 Râmnicu Vâlcea - Deva aflându-se în exercitarea atribuţiilor de serviciu de supraveghere şi control al traficului rutier pe A 1, la km 260, direcţia de mers Sebeş - Sibiu au oprit în trafic, pentru control, autoturismul marca x, având montate plăcuţele cu nr. de circulaţie provizoriu HR 103H, eliberat de către autorităţile germane, având valabilitatea pe fond roşu până la data de 8 noiembrie 2017, autoturismul fiind condus de către inculpatul A.

În urma verificărilor efectuate cu privire la situaţia juridică a permisului de conducere s-a constatat că inculpatul A. are permisul de conducere eliberat de autorităţile române anulat, astfel că nu avea dreptul de a conduce vehicule pe drumurile publice.

Fiind verificat vehiculul condus de către inculpatul A. în baza de date EUCARIS s-a stabilit faptul că acesta este radiat de către autorităţile germane la data de 8 noiembrie 2017.

Ulterior inculpatul A. a redobândit permisul de conducere a vehiculelor pe drumurile publice şi a înmatriculat în circulaţie autoturismul marca x, dar nu în România ci în Germania.

Totodată, în drept, prima instanţă a constatat legal că fapta inculpatului A. care la data de 12 noiembrie 2017, având permisul de conducere anulat din data de 17 martie 2011, a condus pe autostrada A 1 în direcţia Sebeş - Sibiu autovehiculul marca x care nu era înmatriculat în circulaţie, având montate plăcuţe cu numărul provizoriu HR 103 H, eliberate de autorităţile din Germania, expirate la 8 noiembrie 2017 întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. şi ale infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat prev. de art. 334 alin. (1) din C. pen., în condiţiile art. 38 alin. (2) din C. pen.

Înalta Curte consideră că în mod corect şi temeinic motivat, prima instanţă a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 83 din C. pen. referitoare la amânarea executării pedepsei, stabilind inculpatului pedeapsa amenzii pentru fiecare din infracţiunile comise, reţinând şi incidenţa dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ca urmare a procedurii simplificate, potrivit art. 374 alin. (4) din acelaşi cod, pe care inculpatul a ales-o la judecarea cauzei, iar ca urmare a dispoziţiilor referitoare la concurs prevăzute de art. 38 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. c) din C. pen. a stabilit pedeapsa cea mai grea, sporită cu 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, respectiv pedeapsa rezultantă a amenzii penale în cuantum de 6.200 RON, ce a fost amânată pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, stabilind în condiţiile art. 85 alin. (1) din C. pen., ca pe durata termenului de supraveghere, să respecte măsurile de supraveghere menţionate, precum şi celelalte prevederi legale indicate.

Astfel, instanţa de control judiciar consideră că prima instanţă, constatând existenţa faptelor ce constituie infracţiunile prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen. de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat şi de art. 334 alin. (1) din C. pen. de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, în condiţiile concursului de infracţiuni ca fiind săvârşite de inculpatul A. a făcut o justă evaluare a acestora nepronunţând o soluţie de condamnare, ci aceea de amânare a aplicării pedepsei, stabilind pedeapsa amenzii în cuantumurile de 3.600 RON pentru infracţiunea prevăzută de art. 334 alin. (1) din C. pen. şi respectiv de 5000 RON pentru infracţiunea prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., urmând ca pedeapsa rezultantă de 6.200 RON amendă penală să fie amânată aplicarea ei.

Prima instanţă şi-a format convingerea că nu este necesară aplicarea unei pedepsei inculpatului, dar se impune supravegherea conduitei acestuia pe perioada determinată menţionată, considerând că aceasta este rezultatul unei atitudini neglijente, având, însă capacitatea de conştientizare a faptei sale şi a urmărilor acesteia, astfel ca va respecta în viitor normele de convieţuire socială, evidenţiind circumstanţele personale ale inculpatului, vârsta şi integrarea sa în familie şi în societate.

Înalta Curte consideră că în contextul cauzei, numai instituţia amânării aplicării pedepsei în condiţiile statuate la art. 83 din C. pen., care sunt îndeplinite în cauză, dispusă faţă de inculpatul A., respectiv pedeapsa stabilită a fost amenda pentru fiecare din faptele concurente, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, fiind lipsit de antecedente penale, inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, de conduita anterioară săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, posibilităţile de îndreptare, aplicarea unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea acestuia pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, faţă de inculpatul A., îşi poate atinge finalitate

Critica formulată de apelantul inculpat A. în apel, în sensul că sunt incidente dispoziţiile referitoare la renunţarea la aplicarea pedepsei, în condiţiile art. 80 din C. pen. şi aplicarea unui avertisment, nu poate fi reţinută faţă de circumstanţele referitoare la faptele comise de acesta, respectiv două infracţiuni contra siguranţei la circulaţia pe drumurile publice, în condiţiile menţionate, în sensul că ele prezintă o gravitate medie, ce rezultă din modalitatea în care au fost comise şi anume existenţa permisului de conducere anulat din 17 martie 2011, neînmatricularea în circulaţie a autovehiculului marca x, având montate plăcuţele cu numărul provizoriu HR 103 H eliberate de autorităţile din Germania expirate la 8 noiembrie 2017, circulând din municipiul Sebeş pe autostrada A 1 Către Sibiu, chiar dacă inculpatul are circumstanţe personale pozitive, aşa cum rezultă şi din actele depuse la prima instanţă, acesta având calitatea de avocat, având reprezentarea consecinţelor legale ale infracţiunilor comise şi conduitei pe care trebuia să o aibă faţă de respectarea legii, dar pe care le-a ignorat, precum şi din caracterizările de la Asociaţia D., Baroul Sibiu, Primarul Comunei Şpring depuse în apel, aflate la filele x; 43 din dosarul Înaltei Curţi.

Instanţa de control judiciar consideră că circumstanţele personale ale inculpatului de recunoaştere a faptelor comise şi demersurile ulterioare comiterii faptei se înscriu în eforturile acestuia pentru diminuarea consecinţelor infracţiunii, condiţie care se regăseşte în art. 83 alin. (1) lit. din) C. pen. la instituţia amânării aplicării pedepsei, dar şi în art. 80 alin. (1) lit. b) din acelaşi cod la instituţia renunţării la aplicarea pedepsei, însă evaluarea acestora nu are loc distinct de circumstanţele concrete ale infracţiunilor, în condiţiile mai sus arătate, aşa încât în contextul cauzei oportună este aplicarea instituţiei amânării executării pedepsei şi supravegherea conduitei apelantului inculpat pe perioada de 2 ani ca termen de supraveghere, întrucât instituţia renunţării la aplicarea pedepsei şi a unui avertisment nu ar fi suficiente pentru îndreptarea conduitei viitoare, fiind necesară respectarea măsurilor de supraveghere dispuse pe perioada menţionată, în scopul urmăririi modului în care acesta respectă dispoziţiile legale şi măsurile dispuse.

Totodată, Înalta Curte consideră că în mod legal a fost stabilit termenul de supraveghere de 2 ani în condiţiile art. 84 din C. pen., precum şi măsurile de supraveghere prevăzute la art. 85 alin. (1) lit. a) - e) din C. proc. pen. individualizate în mod concret în sarcina inculpatului A., acestea fiind prevăzute de legiuitor cu caracter obligatoriu şi nu facultativ când se dispune instituţia amânării aplicării pedepsei.

Pe de altă parte apelantului inculpat i-au fost stabilite pedepse cu amendă penală la al căror cuantum au fost avute în vedere şi dispoziţiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ca urmare a procedurii simplificate aleasă de inculpat, iar faţă de pedeapsa rezultantă cu amendă, i-a fost dispusă amânarea aplicării acesteia în condiţiile art. 83 şi următoarele din C. pen.

În raport cu cele menţionate, instanţa de control judiciar consideră că sentinţa pronunţată de primă instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele, iar criticile apelantului inculpat A. nu sunt fondate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 58/2019 din data de 20 iunie 2019 a Curţii de Apel Alba - Iulia, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 58/2019 din data de 20 iunie 2019 a Curţii de Apel Alba - Iulia, secţia penală.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - LM