Family abandonment conviction appeal against annulment motion rejected as inadmissible; final decision stands.

Asupra cauzei de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 214 din 2 martie 2017 pronunţată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2016, în baza art. 396 alin. (1) şi (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen., s-a stabilit pedeapsa de 9 luni închisoare în sarcina inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, faptă prevăzută şi pedepsită de 378 alin. (1) lit. c) C. pen.

Au fost instituite măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de încercare de 2 ani prevăzut de art. 84 C. pen., cu atenţionarea inculpatului asupra prevederilor art. 88 C. pen., privind revocarea beneficiului anulării amânării aplicării pedepsei.

Instanţa de fond a reţinut ca situaţie de fapt împrejurarea că inculpatul cu rea-credinţă, pentru o perioadă mai mare de trei luni nu a plătit pensia de întreţinere în cuantum de 175 1ei lunar pentru fiul său minor, B., la care a fost obligat prin Sentinţa civilă nr. 1083 din 31 martie 2013 a Judecătoriei Slatina.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpatul A. şi partea vătămată B. prin reprezentant legal C..

Prin Decizia penală nr. 750 din 24 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova pronunţată în dosarul nr. x/2016, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul A. şi partea vătămată B. prin reprezentant legal C. împotriva Sentinţei penale nr. 214 din 2 martie 2017 de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2016.

Împotriva Deciziei penale nr. 750 din 24 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova pronunţată în dosarul nr. x/2016, condamnatul A. a formulat contestaţie în anulare invocând cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

În motivarea căii de atac, condamnatul a susţinut că prin Sentinţa penală nr. 214 din 2 martie 2017 pronunţată de Judecătoria Slatina, s-a reţinut că a săvârşit infracţiunea de abandon de familie însă atât prima instanţă cât şi instanţa de apel nu s-au pronunţat asupra cauzei de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 lit. e) C. proc. pen. constând în lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate care trebuia formulată în termenul prevăzut de art. 296 C. proc. pen.

Prin Încheierea din 25 octombrie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2019, a fost admisă în principiu contestaţia în anulare formulată de condamnat, constatându-se îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 431 C. proc. pen. raportat la art. 426 lit. b) C. proc. pen., în sensul că cererea de contestaţie în anulare a fost exercitată în termen, de către o persoană care are vocaţie procesuală şi a fost invocat un motiv care, formal, face parte dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 1553 din 14 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., împotriva Deciziei penale nr. 750 din 24 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Contestatorul a fost obligat la 80 RON cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul avocatului din oficiu în sumă de 627 RON a rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel instanţa a reţinut că prin Decizia nr. 10/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial nr. 392 din 25 mai 2017) s-a statuat "în interpretarea dispoziţiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen., instanţa care soluţionează contestaţia în anulare nu poate reanaliza o cauză de încetare a procesului penal, în cazul în care instanţa de apel a dezbătut şi a analizat incidenţa cauzei de încetare a procesului penal".

În caz contrar calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare ar fi utilizată pentru extinderea criticilor susţinute în faza apelului, asupra cărora s-a pronunţat instanţa de apel prin decizia contestată, după soluţionarea definitivă a cauzei ceea ce ar conduce la încălcarea principiului legalităţii procesului penal care presupune respectarea cronologiei, limitelor şi efectelor căilor de atac reglementate de procedura penală.

Faţă de aceste considerente instanţa a apreciat că solicitarea contestatorului de a se analiza incidenţa Deciziei nr. 67/2007 din recurs în interesul legii, privitor la data de la care curge termenul pentru formularea plângerii prealabile în cazul infracţiunii continuă, nu poate fi analizată în prezenta procedură, constituind un argument suplimentar invocat în sprijinul apărării referitoare la incidenţa cazului de încetare a procesului penal (omisiunea formulării plângerii prealabile în termenul prevăzut de lege având semnificaţia lipsei plângerii prealabile) care putea fi valorificat în etapa procesuală a apelului.

Împotriva Deciziei penale nr. 1553 din 14 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, condamnatul A. a formulat apel, solicitând, potrivit motivelor scrise aflate la dosar, admiterea apelului, desfiinţarea deciziei atacate şi în rejudecare, admiterea cererii de contestaţie în anulare cu consecinţa încetării procesului penal, fiind incidente prevederile art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând apelul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1553 din 14 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată că aceasta este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţia României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi a celui la liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor determinate prin art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru persoane aflate în situaţii identice.

Revine aşadar, părţii interesate obligaţia sesizării instanţelor de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispoziţiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III din C. proc. pen. admisibilitatea căii ordinare a apelului este condiţionată de exercitarea acesteia potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestaţiei sau a apelului rămân definitive la data pronunţării lor şi devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.

În prezenta cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu apelul declarat de condamnatul A. împotriva unei hotărâri definitive - Decizia penală nr. 1553 din 14 noiembrie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori - decizie prin care a fost respinsă ca nefondată contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei penale nr. 750 din 24 aprilie 2017 a Curţii de Apel Craiova pronunţată în dosarul nr. x/2016.

Totodată, se reţine că decizia atacată este definitivă, împotriva acesteia neputând fi exercitată vreo cale de atac.

Or, recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii acesteia şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Înalta Curte ca respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1553 din data de 14 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. apelantul condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în sumă de 627 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1553 din data de 14 noiembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19 februarie 2020.

Procesat de GGC - MM