Driving offenses: rejection of penalty renunciation and deferral due to medium gravity and prior similar charges

Asupra apelului penal de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 271 din data de 9 octombrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 396 alin. (4), (10) din C. proc. pen., art. 336 alin. (1) din C. pen. s-a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului.

În temeiul art. 83 alin. (1), art. 84 alin. (1) din C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei de 8 luni închisoare şi s-a stabilit termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 84 alin. (2), art. 85 alin. (1) din C. pen. s-a impus inculpatului A. pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., art. 88 din C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor la care se va expune dacă va mai comite noi infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În temeiul art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 85 alin. (1) lit. c)-e) din C. pen., respectiv: anunţarea în prealabil a schimbării locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; schimbarea locului de muncă; comunicarea de informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă, au fost comunicate de inculpat Serviciului de Probaţiune Dolj

Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea mostrelor biologice, faptă prevăzută de art. 337 din C. pen.

În baza art. 38 din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B. în pedeapsa cea mai grea aceea de 9 luni închisoare la care s-a adăugat o treime din totalul celeilalte pedepse, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 an închisoare.

În temeiul art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani stabilit conform art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte în totalitate măsurile de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probaţiune Dolj la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare ce depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să urmeze un program de pregătire şcolară sau de calificare profesională.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen. pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, obligaţie ce se va executa în cadrul Primăriei Municipiului Craiova - SC C. SRL sau SC D. SRL.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi a consecinţelor ce decurg din aceasta.

A fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC E. SRL.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 800 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 600 RON avansate în faza de urmărire penală).

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 400 RON avansate în faza de urmărire penală).

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 15 aprilie 2019 s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova, Rechizitoriul nr. x/2019 din 10 aprilie 2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, privind pe inculpatul A., trimis în judecată, în stare de libertate, pentru infracţiunea de conducere a unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. şi pe inculpatul B., trimis în judecată, în stare de libertate, pentru infracţiunile de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. şi refuz sau sustragere de la prelevarea mostrelor biologice, prev. de art. 337 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin Rechizitoriul nr. x/2019 din 10 aprilie 2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaţilor:

- A., pentru infracţiunea de conducere a unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

- B., pentru infracţiunile de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. şi refuz sau sustragere de la prelevarea mostrelor biologice, prev. de art. 337 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

S-a dispus clasarea cauzei privind infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (1), (3) din C. pen. cu privire la care s-au sesizat din oficiu organele de cercetare penală ca fiind săvârşită la 03 ianuarie 2019 de către A., întrucât lipseşte plângerea prealabilă a persoanelor vătămate.

S-a dispus clasarea cauzei pentru infracţiunea de încredinţare a unui vehicul pentru a fi condus pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (3) din C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele tipice ale acestei infracţiuni.

S-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de supraveghere a urmăririi penale privind săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen. de către numiţii F. şi G., în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova

În actul de sesizare s-a reţinut, în fapt că, la data de 3 ianuarie 2019, organele de poliţie s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, la aceeaşi dată, în jurul orei 16:50, pe strada x din Craiova s-a produs un accident de circulaţie în care au fost implicate autoturismele x cu nr. de înmatriculare x, condus de numitul B., şi x, cu nr. de înmatriculare x, condus de numitul A.. Potrivit procesului-verbal de cercetare la faţa locului, în urma accidentului au suferit vătămări B., conducătorul autoturismului x şi respectiv H., pasager în acelaşi autoturism.

Cu ocazia deplasării la faţa locului, organele de poliţie au constatat că numitul B. nu deţinea permis de conducere şi a refuzat recoltarea probelor biologice, iar A. prezenta o concentraţie de alcool în aerul expirat de 0,51 mg/l.

Din actele de urmărire penală efectuate în cauză a rezultat următoarea situaţie de fapt:

La data de 3 ianuarie 2019, după ce a consumat băuturi alcoolice la reşedinţa sa din comuna Leamna de Jos, jud. Dolj, inculpatul A. a plecat cu autoturismul său, marca x, cu nr. de înmatriculare x spre municipiul Craiova. În timp ce conducea pe strada x din mun. Craiova, pe sensul de mers spre comuna Breasta, în jurul orei 16:50, autoturismul condus de inculpat a intrat în coliziune cu autoturismul x cu nr. de înmatriculare x, condus de numitul B., care, fiind parcat pe strada x, s-a pus brusc în mişcare, fără ca şoferul să se asigure sau să semnalizeze intenţia de plecare de pe loc. După cum rezultă din probele administrate, inculpatul B. a virat brusc spre stânga autoturismul pornit de pe loc (probabil cu intenţia de a întoarce) şi s-a apropiat de axul drumului, fiind lovit în partea stângă-faţă de autoturismul condus de inculpatul A.. În urma impactului, ambele autoturisme au fost proiectate pe sensul opus de mers, în apropierea staţiei de autobuz.

Dinamica producerii accidentului, astfel cum a fost prezentată anterior, a rezultat din declaraţiile coroborate ale martorului I., care rula cu autoturismul său pe strada x, în spatele autoturismului x, cu nr. de înmatriculare x, ale inculpatului A. şi din procesul-verbal de cercetare la faţa locului întocmit de organele de poliţie, planşa fotografică şi schiţa locului accidentului.

La scurt timp, la faţa locului au sosit organele de poliţie din cadrul IPJ Dolj, Biroul rutier, care efectuau serviciul de patrulare în zonă şi care au constatat că în autoturismul x cu nr. de înmatriculare x, pe scaunul şoferului, se afla inculpatul B., care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.

B. a coborât din autoturism, susţinând iniţial că o altă persoană l-ar fi condus, fără a preciza însă identitatea acesteia (a se vedea procesele-verbale încheiate la 3 ianuarie 2019 şi 6 ianuarie 2019).

Cei doi şoferi au fost testaţi cu etilotestul, stabilindu-se că inculpatul B. nu a consumat alcool, iar A. a prezentat o alcoolemie de 0,51 mg/l alcool pur în aerul expirat (a se vedea rezultatele alcooltestului).

Întrucât inculpatul B. se afla într-o stare de agitaţie continuă şi suferise vătămări, acesta a fost transportat cu ambulanţa la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, pentru acordarea îngrijirilor medicale.

La spital, inculpatului i s-a solicitat să accepte recoltarea de probe biologice, în vederea stabilirii prezenţei în organism a substanţelor psihoactive, însă acesta a refuzat categoric efectuarea acestei activităţi, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat la 3 ianuarie 2019 de organele de poliţie, dar şi din fişa de observaţie clinică generală nr. x din 10 ianuarie 2019, comunicată de unitatea medicală, înscrisuri coroborate cu declaraţia martorului J..

În ceea ce priveşte pe inculpatul A., acestuia i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prin buletinul de analiză toxicologică nr. x întocmit de IML Craiova, stabilindu-se că la ora 17:40 prezenta o alcoolemie de 1,00 g‰, iar la ora 18:40 avea o alcoolemie de 0,80 g‰.

Fiind audiat, A. a recunoscut că, în ziua de 3 ianuarie 2019, intervalul orar 12:30 - 13, a consumat alimente, apoi a băut aproximativ 500 ml de vin. În jurul orei 16, fiind solicitat să se deplaseze în municipiul Craiova pentru rezolvarea unor probleme personale, a condus autoturismul său x, cu nr. de înmatriculare x, iar în jurul orei 16:50, în timp ce rula pe strada x, în faţa sa, pe acelaşi sens de mers, s-a pus brusc în mişcare un autoturism x, virând către stânga fără a semnaliza intenţia de deplasare, astfel că a virat la rândul său tot spre stânga pentru a evita coliziunea cu acesta. Întrucât a observat că în staţia de autobuz de vis-a-vis se aflau mai multe persoane şi pentru a evita accidentarea acestora, a virat autoturismul spre dreapta, lovind celălalt vehicul în partea stângă-faţă, în portiera şoferului.

Conform raportului de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei nr. 249 din 27 februarie 2019, întocmit de INML Mina Minovici, la data de 3 ianuarie 2019, la ora 16:50, inculpatul A. ar fi avut, teoretic, o alcoolemie de 1,17 g‰, ce provine dintr-un consum de băuturi alcoolice mai mare decât cel declarat.

B. a dat în cauză doar o declaraţie de suspect, la data de 31 ianuarie 2019, în prezenţa apărătorului ales, în cuprinsul căreia a negat săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa. Inculpatul a pretins că a urcat la volanul autoturismului x cu nr. de înmatriculare x, închiriat de martorul K. de la SC E. SRL doar pentru a observa dotările acestuia. A susţinut că autoturismul se afla parcat cu două roţi pe trotuar, paralel cu strada, iar în momentul în care a acţionat volanul autoturismului, sistemul "start-stop" al acestuia s-ar fi activat, acesta fiind pus brusc în mişcare, deplasându-se foarte puţin de pe loc, fără a fi însă condus de el.

A mai susţinut inculpatul că nu mai ştie ce s-a întâmplat ulterior, întrucât a fost inconştient până a doua zi, când s-a trezit la spital. Deşi şi-a recunoscut semnătura pe procesul-verbal de consemnare a refuzului de recoltare a probelor biologice, B. a declarat că nu îşi aminteşte în ce împrejurări a semnat acel înscris şi că în realitate nu s-a sustras de la recoltare, cadrele medicale care i-au acordat îngrijiri la Spitalul de Urgenţă Craiova având posibilitatea să procedeze la efectuarea acestei activităţi.

Inculpatul a prezentat în apărare martorii F. şi G., care au susţinut chiar că autoturismul la volanul căruia se afla B. nu s-a pus deloc în mişcare în momentele premergătoare accidentului. Cei doi au prezentat detalii contradictorii cu privire la poziţionarea în timp şi spaţiu a evenimentului. Astfel, deşi au susţinut că se aflau în acelaşi loc la momentul producerii accidentului, G. a localizat evenimentul în timp în jurul orei 13 şi a precizat că autoturismul x, de culoare albastru deschis, se afla parcat cu două roţi pe trotuar, în timp ce F. a susţinut că acest autoturism, de culoare gri închis, se afla parcat cu roţile din spate pe trotuar, în timp ce partea din faţă a acestuia ocupa parţial calea de rulare de pe strada x şi că vehiculul nu a plecat de pe loc.

Declaraţiile celor doi martori sunt contrazise chiar de aspectele relevate de partea care i-a propus şi care a admis că vehiculul, parcat paralel cu trotuarul, s-a pus în mişcare, dar şi de martorul H., prieten al inculpatului B. şi pasager pe scaunul din dreapta-faţă al autoturismului, care a declarat că vehiculul s-a pus brusc în mişcare şi a virat spre stânga, aspecte care se coroborează cu cele expuse de martorul ocular I. şi de inculpatul A..

De altfel, este evident din poziţia în care au fost găsite cele două autoturisme după accident (proiectate după staţia de autobuz, pe sensul opus celui în care se deplasa iniţial inculpatul A.), că locul impactului nu putea fi decât în zona axei drumului şi nu lângă trotuarul aferent sensului iniţial de deplasare.

De asemenea, din actele de urmărire penală a rezultat fără echivoc că evenimentul rutier s-a produs în jurul orei 16:50, la data de 3 ianuarie 2019, iar nu la ora 13, autoturismul x condus de B. fiind de culoare gri, nu albastră, astfel cum a susţinut G.

Ca atare, apreciind că există indicii că martorii F. şi G., propuşi de inculpatul B., au făcut afirmaţii mincinoase cu privire la împrejurările în care s-a produs evenimentul rutier, susţinând în mod nereal că autoturismul x cu nr. de înmatriculare x nu a fost pus în mişcare anterior accidentului, prin procesul-verbal din 29 martie 2019, procurorul s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen.

Apărările inculpatului au fost infirmate de materialul probator administrat în cauză.

Astfel, susţinerile acestuia privind punerea involuntară în mişcare a autoturismului şi deplasarea acestuia doar cât să coboare cu cele două roţi de pe trotuar a fost infirmată de martorul ocular I. şi de inculpatului A., care au prezentat o dinamică a producerii accidentului ce concordă cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului, cu schiţa locului evenimentului şi cu planşa foto existente la dosar . A rezultat fără echivoc din aceste mijloace de probă, că impactul dintre cele două autovehicule s-a produs în zona axei drumului, care desparte cele două sensuri de circulaţie, şi nu lângă trotuar, astfel cum a susţinut B., fiind imposibil ca autovehiculului la volanul căruia se afla acest inculpat să ajungă în această poziţie fără o manevrare voluntară a tuturor comenzilor acestuia (volan, pedală de acceleraţie, cutie de viteză). A fost ilară susţinerea inculpatului că autoturismul s-a pus în mişcare fără contribuţia sa, doar prin simpla atingere a volanului, ca urmare a activării sistemului "start-stop", atât timp cât acest sistem nu presupune, constructiv, demararea autovehiculului, în absenţa acţionării pedalei de acceleraţie.

În plus, în fotografia nr. 11 din planşa executată cu ocazia cercetării la faţa locului, s-a reţinut cu uşurinţă faptul că, după accident, autoturismul x a fost găsit la faţa locului cuplat în treapta de viteză, ceea ce a demonstrat că inculpatul, aflat la volanul acestuia, a acţionat voluntar asupra comenzilor pentru a pune vehiculul în mişcare.

În ceea ce priveşte apărările formulate de B. cu privire la starea de inconştienţă în care s-ar fi aflat după accident şi care l-ar fi împiedicat să-şi exprime în mod valabil consimţământul la recoltarea probelor biologice, s-a constatat că acestea sunt infirmate de probele administrate în cauză. Astfel, din procesele-verbale întocmite de organele de poliţie ajunse la faţa locului la scurt timp după producerea accidentului, a rezultat că inculpatul, deşi a suferit vătămări, a coborât singur din autoturism, fiind conştient şi a fost testat cu etilotestul, fiind transportat ulterior la spital, pentru acordarea îngrijirilor medicale.

Aici, organele de poliţie i-au solicitat, în prezenţa martorului J., să accepte recoltarea de probe biologice, pentru a se stabili dacă a consumat substanţe cu efect psihoactiv (din declaraţia martorului H., rezultând că acesta era cunoscut ca un consumator de substanţe etnobotanice), însă inculpatul a refuzat, atitudinea sa fiind consemnată, atât în procesul-verbal întocmit de organele de poliţie, cât şi pe foia de observaţie clinică întocmită de cadrele medicale . Martorul J. a precizat că, la momentul în care şi-a exprimat refuzul de a-i fi recoltate probe biologice, inculpatul era conştient, purtând dialoguri, atât cu organele de poliţie, cât şi cu însoţitorii săi şi folosindu-şi telefonul mobil. De altfel, actele medicale puse la dispoziţie de Spitalul clinic judeţean de urgenţă Craiova consemnează ca diagnostic la internare un traumatism cranio-cerebral minor, fără a reţine episoade de pierdere a cunoştinţei . În plus, pe foaia de observaţie, inculpatul a făcut menţiunea manuscrisă "refuz recoltarea de probe biologice pentru alcoolemie şi droguri. B.", urmată de semnătura acestuia, prin urmare afirmaţia acestuia conform căreia ar fi fost în stare de inconştienţă până a doua zi, nu este susţinută de niciun mijloc de probă.

Ulterior, după punerea în mişcare a acţiunii penale, B. a refuzat să mai consemneze alte declaraţii în cauză.

Până în prezent s-a constituit parte civilă în cauză SC E. SRL, societatea care a închiriat către K. autoturismul x cu nr. de înmatriculare x, cu suma de 66.427,42 RON, reprezentând contravaloarea bunului distrus în urma accidentului.

Situaţia de fapt expusă s-a probat cu: proces-verbal de cercetare la faţa locului, schiţa locului accidentului şi planşa foto; procesele-verbale de constatare întocmite de organele de poliţie; rezultatele etilotestelor pentru cei doi inculpaţi; procesul-verbal de recoltare a probelor biologice de la inculpatul A.; procesul-verbal de consemnare a refuzului inculpatului B. de a-i fi recoltate probe biologice; adresa din 8 ianuarie 2019 a SPCRPCIV Dolj din care a rezultat că inculpatul B. nu deţine permis de conducere; înscrisurile comunicate de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova cu privire la inculpatul B.; Raportul de expertiză medico-legală de recalculare a alcoolemiei nr. 249 din 27 februarie 2019 întocmit de INML Mina Minovici; înscrisurile comunicate de SC E. SRL cu privire la situaţia juridică a autoturismului x cu nr. de înmatriculare x; declaraţiile martorilor; declaraţiile inculpaţilor; alte înscrisuri.

Urmărirea penală a fost începută in rem prin ordonanţa din 3 ianuarie 2019, pentru infracţiunile de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (1), (3) din C. pen., conducere a unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen., conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. şi refuz sau sustragere de la prelevarea mostrelor biologice, prev. de art. 337 din C. pen.

Cu adresa din 3 ianuarie 2019, IPJ Dolj a transmis la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova actele de urmărire penală efectuate până la momentul respectiv, în considerarea calităţii de avocat a inculpatului A..

Cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova sub nr. x/2019.

Prin ordonanţa din 28 ianuarie 2019, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de A., pentru infracţiunea de conducere a unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. şi faţă de B., pentru infracţiunile de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. şi refuz sau sustragere de la prelevarea mostrelor biologice, prev. de art. 337 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., iar prin ordonanţa din 13 martie 2019 s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţi, pentru aceleaşi infracţiuni.

Inculpaţii au fost cercetat în stare de libertate.

Inculpatul A. are 54 ani, studii superioare, este avocat şi nu are antecedente penale. Pe parcursul cercetărilor, a avut o atitudine sinceră şi cooperantă.

Inculpatul B. are 28 ani, studii medii, în prezent nu are o ocupaţie.

Conform fişei de cazier judiciar, inculpatul a mai suferit în trecut condamnări pentru infracţiuni de furt săvârşite în Marea Britanie.

De asemenea, prin Rechizitoriul nr. x/2013 din 11 februarie 2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, acesta a mai fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen..

Pe parcursul cercetărilor, inculpatul a avut o atitudine nesinceră, negând că ar fi pus în mişcare autoturismul implicat în accident sau că s-ar fi sustras de la recoltarea probelor biologice, astfel cum s-a detaliat anterior. După punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva sa, inculpatul a refuzat să mai consemneze declaraţii în cauză (a se vedea procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a actului de inculpare, a drepturilor şi obligaţiilor procesuale, încheiat la 22 martie 2019).

În drept, fapta inculpatului A., de a conduce pe drumurile publice, în ziua de 3 ianuarie 2019, autoturismul x, cu nr. de înmatriculare x, având în sânge o alcoolemie de 1,17 g‰, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Fapta inculpatului B., de a conduce pe drumurile publice, în ziua de 3 ianuarie 2019, autoturismul x cu nr. de înmatriculare x, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen.

Fapta inculpatului B., de a refuza în ziua de 03 ianuarie 2019, după producerea accidentului de circulaţie în care a fost implicat, să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii prezenţei unor substanţe psihoactive, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea mostrelor biologice, prev. de art. 337 din C. pen.

Având în vedere că cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului B. au fost săvârşite în concurs real, s-a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 38 alin. (1) din C. pen.

În ceea ce priveşte infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (1), (3) din C. pen., reţinută în ordonanţa de începere a urmăririi penale in rem, referitoare la vătămarea, în urma accidentului de circulaţie produs la data de 3 ianuarie 2019, a inculpatului B. şi a martorului H., s-a constatat că la dosarul cauzei nu au fost depuse certificate medico-legale care să ateste gravitatea leziunilor suferite de aceste persoane şi nici plângeri prealabile în termenul legal pentru săvârşirea acestei infracţiuni, astfel că s-a dispus clasarea cauzei.

Faţă de K., posesorul autoturismului x cu nr. de înmatriculare x închiriat de la SC E. SRL, nu s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunii de încredinţare a unui vehicul pentru a fi condus pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (3) din C. pen., întrucât din probele administrate a rezultat că acesta nu a avut cunoştinţă despre intenţia inculpatului B. de a pune în mişcare acest autovehicul şi de a circula cu el pe drumurile publice, astfel că nu sunt întrunite elementele tipice ale acestei infracţiuni.

Cu privire la aspectele necorespunzătoare adevărului, susţinute de martorii G. şi F. în cuprinsul declaraţiilor consemnate în faţa procurorului la data de 29 martie 2019 şi care se află în evidentă contradicţie cu întreg materialul probator administrat în cauză, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de supraveghere a urmăririi penale în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, în vederea efectuării de cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, s-a constatat că nu au fost formulate cereri şi excepţii şi nici din oficiu nu se impun a fi invocate.

Raportat la actele de urmărire penală existente la dosar, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, Curtea de Apel Craiova este competentă material şi teritorial să judece prezenta cauză, întrucât urmărirea penală a fost efectuată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, inculpatul A. are calitatea de avocat în cadrul Baroului Dolj, iar infracţiunea pentru care au fost cercetaţi inculpaţii nu este dată prin lege în competenţa altor instanţe ierarhic superioare, fiind îndeplinite, astfel condiţiile art. 38 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., iar raportat la locul săvârşirii infracţiunii, a rezultat că sunt incidente în cauză criteriile prev. de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen.

Rechizitoriul cuprinde datele referitoare la faptă, încadrarea juridică, la profilul moral şi de personalitate al inculpaţilor, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată şi cheltuielile judiciare.

De asemenea, nu au fost formulate cereri şi excepţii de către inculpaţi în cadrul termenului stabilit de judecătorul de cameră preliminară, potrivit art. 344 din C. proc. pen. şi nici din oficiu nu s-au impus a fi invocate.

Prin încheierea nr. 3 din data de 10 iunie 2019 pronunţată în Dosarul nr. x/2019, judecătorul de cameră preliminară în baza art. 346 alin. (1) din C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei prin Rechizitoriul nr. x/2019 din 10 aprilie 2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cu privire la inculpaţii A., trimis în judecată pentru infracţiunea de conducere a unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. şi B., trimis în judecată pentru infracţiunile de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen. şi refuz sau sustragere de la prelevarea mostrelor biologice, prev. de art. 337 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

În cursul judecăţii la termenul din data de 19 septembrie 2019 au fost audiaţi inculpaţii B. şi A., care au declarat că recunosc şi regretă săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată şi au solicitat ca judecata să aibă loc doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Inculpatul B. a mai declarat că este adevărat că în ziua de 3 ianuarie 2019 a condus autoturismul x fără a poseda permis de conducere şi a recunoscut că a refuzat ulterior să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii prezenţei unor substanţe psihoactive. A fost de acord să presteze muncă în folosul comunităţii.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, coroborat cu declaraţiile inculpaţilor date în cadrul cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut ca dovedit faptul că inculpaţii sunt autorii faptelor pentru care sunt trimişi în judecată, cu respectarea condiţiilor de vinovăţie cerute de lege, existând suficiente date cu privire la persoana acestora pentru a permite stabilirea pedepsei.

Astfel, instanţa a apreciat că, fapta inculpatului A., de a conduce pe drumurile publice, în ziua de 3 ianuarie 2019, autoturismul x, cu nr. de înmatriculare x, având în sânge o alcoolemie de 1,17 g‰, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice, prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen.

Fapta inculpatului B., de a conduce pe drumurile publice, în ziua de 3 ianuarie 2019, autoturismul x cu nr. de înmatriculare x, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (1) din C. pen.

Fapta inculpatului B., de a refuza în ziua de 3 ianuarie 2019, după producerea accidentului de circulaţie în care a fost implicat, să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii prezenţei unor substanţe psihoactive, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea mostrelor biologice, prev. de art. 337 din C. pen.

La individualizarea pedepsei ce a fost stabilită în sarcina inculpatului, A., instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

În concret, s-a reţinut că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, este avocat în cadrul Baroului Dolj, a recunoscut săvârşirea faptei comise, a avut o conduită bună în societate, iar pe perioada exercitării profesiei de avocat, nu a avut abateri disciplinare sau administrative (aşa cum a rezultat din caracterizarea întocmită de Baroul Dolj) dar şi concentraţie mică a alcoolemiei - 1,17 g‰, precum şi faptul că prin acţiunea sa, s-a realizat o stare de pericol pentru circulaţia publică.

În consecinţă, în temeiul art. 396 alin. (4), (10) din C. proc. pen., art. 336 alin. (1) din C. pen., a fost stabilită pedeapsa de 8 luni închisoare fată de inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolului.

În ceea ce priveşte necesitatea aplicării pedepsei, instanţa a constatat că, în cauză au fost îndeplinite condiţiile art. 83 din C. pen., pedeapsa stabilită fiind mai mică de 2 ani închisoare, respectiv 8 luni închisoare; inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii; acesta şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, iar, în raport cu persoana inculpatului, cu conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, cu eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi cu posibilităţile sale de îndreptare, instanţa a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar s-a impus supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

De asemenea, s-a constatat că maximul special prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este de 5 ani închisoare, valoare inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzută de art. 83 alin. (2) din C. pen., iar inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării şi tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanţilor.

Inculpatul a dispus de resurse interne (pregătire educaţională superioară, expertiză în muncă) şi externe (susţinere din partea familiei) suficiente pentru un traseu aliniat normelor legale şi expectanţelor sociale. Aceste aspecte coroborate cu atitudinea de regret pe care acesta a resimţit-o faţă de fapta săvârşită şi care a fost observată cu ocazia audierii, a constituit un argument suplimentar pentru anticiparea unui parcurs ulterior lipsit de abateri legislative din partea acestuia, astfel încât instanţa a făcut aplicarea art. 83 din C. pen., art. 84 alin. (1) din C. pen. şi a dispus amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare şi a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 84 alin. (2), art. 85 alin. (1) din C. pen., s-a impus inculpatului A. pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Dolj, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., art. 88 din C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor la care se va expune dacă va mai comite noi infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În temeiul art. 86 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute la art. 85 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen., respectiv: anunţarea în prealabil a schimbării locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea; schimbarea locului de muncă; comunicarea de informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă, au fost comunicate de inculpat Serviciului de Probaţiune Dolj

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., la individualizarea judiciară a pedepsei ce s-a aplicat inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 din C. pen., reţinând:gradul de pericol social al faptelor decurgând din împrejurările care caracterizează modalitatea, locul şi timpul de săvârşire a faptelor;conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal (atitudinea sinceră, de recunoaştere a faptelor); nivelul de educaţie, vârsta - 28 de ani, situaţia familială şi socială, dar şi faptul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

De asemenea, instanţa a dat eficienţă şi dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. cu privire la inculpatul care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, astfel că, pedeapsa prin cuantumul său, dar şi prin individualizarea modalităţii de executare, trebuie să răspundă, atât scopului preventiv, cât şi funcţiilor de constrângere a inculpatului vinovat de comiterea unor asemenea infracţiuni şi de exemplaritate, atât specială faţă de însuşi inculpat, cât şi generală, faţă de toţi membrii societăţii, care trebuie să cunoască efectele juridice ale comiterii faptelor la regimul circulaţiei.

Mai mult, instanţa a apreciat că propria conduită a inculpatului imediat după comiterea faptelor, caracterizată prin superficialitate faţă de existenţa şi rigoarea normelor legale, a impus un proces atent şi profund de resocializare, în interiorul căruia acesta să conştientizeze gravitatea încălcării legii, consecinţele acestui act, dar şi necesitatea respectării autorităţii legii şi a agenţilor statului, care acţionează în scopul protejării cetăţenilor şi asigurării puterii legii.

La alegerea pedepsei, instanţa a avut în vedere, atât persoana inculpatului (anterior nu a mai fost condamnat pentru alte infracţiuni pe teritoriul tarii, căsătorit are un copil minor în întreţinere), modul şi împrejurările de săvârşire a infracţiunilor, starea de pericol creată prin săvârşirea faptei.

Pentru aceste considerente, instanţa a dispus condamnarea inculpatului B. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. şi la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea mostrelor biologice, faptă prevăzută de art. 337 din C. pen.

Faptele deduse judecăţii au fost săvârşite în concurs ideal, astfel încât în baza art. 38 alin. (2) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului B. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din totalul celeilalte pedepse, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 an închisoare.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei rezultante, instanţa a apreciat că inculpatul B. a prezentat aptitudinea de a se îndrepta chiar fără executarea pedepsei, avându-se în vedere în acest sens, elementele obiective şi subiective ale cauzei, gravitatea faptelor, trecutul inculpatului, vârsta acestuia, mediul în care trăieşte şi modul de comportare în societate.

Astfel, instanţa a apreciat că inculpatul a prezentat aptitudinea subiectivă de a se corija, de a se elibera de mentalitatea şi de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea infracţiunii, prin eforturi făcute sub ameninţarea pedepsei la care a fost condamnat şi de a cărei executare poate scăpa numai printr-o conduită corectă şi deci prin autoreeducare, cu atât mai mult cu cât, din comportarea sa în faţa instanţei, s-a constatat ca acesta are posibilitatea reală de îndreptare fără executarea efectivă a pedepsei în regim de detenţie, motiv pentru care a considerat că se impune supravegherea atentă a acestuia, şi, pe cale de consecinţă s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o durată de 2 ani ce constituie termen de încercare.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 2 ani, ce constituie termen de încercare a impus inculpatului obligaţia de a avea o comportare corectă în tot acest timp, iar dacă în această perioadă de timp nu are o buna purtare şi săvârşeşte, în termenul de încercare o altă infracţiune, suspendarea executării pedepsei se va revoca, iar inculpatul va fi ţinut sa execute, atât pedeapsa a cărei executare a fost suspendată, cât şi pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte în totalitate măsurile de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de probaţiune Dolj la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare ce depăşeşte 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. a) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să urmeze un program de pregătire şcolară sau de calificare profesională.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen.., pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, obligaţie ce se va executa în cadrul Primăriei Municipiului Craiova - SC C. SRL sau SC D. SRL.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere şi a consecinţelor ce decurg din aceasta.

Cu privire la acţiunea civilă formulată de partea civilă SC E. SRL, Curtea a reţinut următoarele:

Acţiunea civilă formulată de SC E. SRL nu este admisibilă în faţa instanţei penale, deoarece infracţiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere, faptă prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen. şi infracţiunea de sustragere de la prelevarea mostrelor biologice, faptă prevăzută de art. 337 din C. pen. sunt infracţiuni de pericol, iar nu de prejudiciu cu efecte complexe.

Acţiunea civilă poate fi alăturată acţiunii penale numai dacă, în plus faţă de infracţiunea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană fără a avea permis de conducere şi infracţiunea de sustragere de la prelevarea mostrelor biologice, inculpatul a săvârşit cel puţin un act comisiv sau omisiv care să aibă drept urmare producerea prejudiciului, act care la rândul lui este incriminat de legea penală (în acest sens, s-a pronunţat şi ÎCCJ prin Decizia nr. 29 din 2 iunie 2008).

În consecinţă, a fost respinsă acţiunea civilă formulată de partea civilă SC E. SRL, ca inadmisibilă.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 800 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 600 RON avansate în faza de urmărire penală).

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul B. la plata sumei de 600 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 400 RON avansate în faza de urmărire penală).

Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, apel inculpatul B., fără a arăta iniţial, în scris, motivele de apel.

La termenul de la 9 ianuarie 2020, Înalta Curte, conform dispoziţiilor art. 356 alin. (3) din C. proc. pen., art. 10 din C. proc. pen., precum şi art. 6 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a apreciat întemeiată cererea de amânare formulată de apărătorul ales al apelantului inculpat B., avocat L., pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale, cerere dovedită cu înscris medical, în vederea garantării dreptului la apărare, cauza fiind la primul termen de judecată, amânând cauza la data de 6 februarie 2020, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă de la data menţionată, aflată la dosarul Înaltei Curţi.

La dosarul cauzei au fost depuse după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x din 5 februarie 2010, în dublu exemplar, atât cererea doamnei avocat L., avocat în cadrul Baroului Mehedinţi, prin care a învederat că a reziliat contractul de asistenţă juridică cu inculpatul B., aflate la filele x; 23 dosarul Înaltei Curţi, precum şi motivele de apel formulate de apelantul inculpat B., aflate la filele x; 24 - 25 dosarul Înaltei Curţi.

În motivele de apel, apelantul inculpat B. a solicitat, în principal, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi rejudecând, în temeiul art. 396 alin. (3) din C. proc. pen. coroborat cu prevederile art. 375 din C. proc. pen. să se aplice inculpatului B. o soluţie de renunţare la aplicarea pedepsei pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere a unui autovehicul fără permis, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 335 alin. (1) din C. pen. şi refuz sau sustragerea de la prelevarea de probe biologice, faptă prevăzută de art. 337 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 80 din C. pen., iar într-o teză subsidiară, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi rejudecând, în temeiul art. 396 alin. (4) raportat la art. 375 a solicitat aplicarea unei soluţii de amânare aplicare pedeapsă pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere a unui autovehicul fără permis, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 335 alin. (1) din C. pen. şi refuz sau sustragerea de la prelevarea de probe biologice, faptă prevăzută de art. 337 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 83 din C. pen.

Apelantul inculpat a arătat infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriu, că a recunoscut faptele aşa cum au fost descrise, uzând de procedura simplificată, dând o declaraţie în acest sens la termenul de judecată din data de 19 septembrie 2019, pedepsele aplicate, modalitatea de executare, obligarea sa la muncă în folosul comunităţii, solicitând în principal, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi în rejudecare, în temeiul art. 396 alin. (3) din C. proc. pen. coroborat cu prevederile art. 375 din C. proc. pen. să i se aplice o soluţie de renunţare la aplicarea pedepsei pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere a unui autovehicul fără permis, fapta prevăzută şi sancţionată de art. 335 alin. (1) din C. pen. şi refuz sau sustragerea de la prelevarea de probe biologice, fapta prevăzută de art. 337 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 80 din C. pen.

Se consideră că atunci când instanţa de judecată pronunţă o soluţie trebuie să ţină cont, cu titlu de repere ale formării convingerii, atât de gravitatea faptelor, cât şi de trecutul infracţional, de mediul în care trăieşte, modul de comportare la locul de muncă, în familie şi în societate; drept urmare, beneficiul renunţării la aplicarea pedepsei trebuie să fie acordat numai atunci când din toate împrejurările învederate ar rezulta că inculpatul, care a avut tot timpul o viaţă onestă, a ajuns să săvârşească o infracţiune, fie ca urmare a slăbirii momentane a exigenţei faţă de sine, fie din cauza unui concurs de împrejurări nedorite; totodată, renunţarea la aplicarea pedepsei trebuie raportată la contextul în care a fost comisă infracţiunea, mai exact dacă aceasta reprezintă un episod trecător în viaţa inculpatului sau este chiar rezultatul ritmului de viaţă al acestuia.

Or, în cazul inculpatului B. având în vedere conduita acestuia anterior săvârşirii infracţiunii (lipsa antecedentelor penale conform fişei de cazier judiciar), precum şi împrejurările concrete ale săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 372 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) din C. pen., ţinând cont, totodată şi de criteriile de individualizare expres prevăzute de art. 74 din C. pen., toate aceste elemente au arătat că fapta penală din prezenta cauză are un caracter accidental, iar o soluţie de renunţare la aplicarea pedepsei corespunde pe deplin dublului scop al pedepsei, preventiv şi educativ.

Într-o teză subsidiară, apelantul inculpat B. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale apelate şi în rejudecare, în temeiul art. 396 alin. (4) raportat la art. 375 aplicarea unei soluţii de amânare aplicare a pedepsei pentru săvârşirea infracţiunilor de conducere a unui autovehicul fără permis, faptă prevăzută şi sancţionată de art. 335 alin. (1) din C. pen. şi refuz sau sustragerea de la prelevarea de probe biologice, faptă prevăzută de art. 337 din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 83 din C. pen.

La termenul de astăzi, faţă de precizările făcute de magistratul asistent în referatul făcut şi nemaifiind alte cereri de formulat ori excepţii de invocat, Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în dezbateri.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public au fost consemnate, în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând apelul declarat de apelantul inculpat B. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, în raport cu motivele de apel formulate în scris ce se vor analiza prin prisma dispoziţiilor art. 417 din C. proc. pen. şi art. 420 alin. (8) şi 10 din acelaşi cod, Înalta Curte constată apelul declarat de apelantul inculpat ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cursul procesului penal, în raport şi cu poziţia inculpatului B. de a uza de procedura simplificată a recunoaşterii faptelor reţinute în sarcina sa, în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în condiţiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., instanţa de control judiciar constată că prima instanţă în mod judicios a stabilit situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută în actul de sesizare, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B..

Totodată, a stabilit că fapta inculpatului B., de a conduce pe drumurile publice, în ziua de 03 ianuarie 2019, autoturismul x cu nr. de înmatriculare x, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, că fapta inculpatului B., de a refuza în ziua de 3 ianuarie 2019, după producerea accidentului de circulaţie în care a fost implicat, să se supună recoltării de probe biologice în vederea stabilirii prezenţei unor substanţe psihoactive, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea mostrelor biologice, prevăzute de art. 337 din C. pen., în concurs real, potrivit art. 38 din C. pen.

Înalta Curte consideră că prima instanţă în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B. a făcut un examen de evaluare temeinică a criteriilor de individualizare a pedepsei, în raport, cu criteriile prev. de art. 74 din C. pen., faţă de baza factuală, cât şi persoana inculpatului, conduita sa procesuală după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal, evidenţiind aspecte ale persoanei acestuia, menţionând în concret şi incidenţa dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. cu privire la beneficiul cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii, motivând alegerea soluţiei de condamnare a inculpatului la pedepse cu închisoare pentru fiecare dintre infracţiuni în cuantumuri diferite, în raport cu limitele reduse, în condiţiile arătate, evidenţiind funcţiile pedepsei, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 an închisoare.

În ceea ce priveşte modalitatea aleasă, aceea a suspendării sub supraveghere, s-a apreciat corect că inculpatul se poate îndrepta şi fără executarea pedepsei, ţinând cont de elementele obiective şi subiective ale cauzei, gravitatea faptelor, trecutul inculpatului, vârsta acestuia, mediul în care trăieşte şi modul de comportare în societate, accentuând caracterul educativ, dar şi autoreeducarea inculpatului în această modalitate de executare.

De asemenea, prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 92, 93 alin. (1) din C. pen., obligând inculpatul să respecte în totalitate măsurile de supraveghere menţionate, art. 93 alin. (2) lit. a) din C. pen. în sensul ca pe durata termenului de supraveghere să urmeze un program de pregătire şcolară sau de calificare profesionale, precum şi art. 93 alin. (3) din C. pen., respectiv ca pe parcursul termenului de supraveghere să fie obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, pe care o va executa în cadrul Primăriei Municipiului Craiova - SC C. SRL sau SC D. SRL.

Aşadar, prima instanţă a evaluat legal şi temeinic criteriile de individualizare a pedepsei, motivând alegerea acesteia şi a modalităţii de executare.

Instanţa de control judiciar consideră la rândul său, în raport cu examenul concret al criteriilor prevăzute de art. 74 din C. pen., în contextul cauzei, respectiv împrejurările faptice, modalitatea de săvârşire, starea de pericol produsă în condiţiile ambele infracţiuni sunt de pericol, consecinţele infracţiunilor, scopul acestora, conduita procesuală a inculpatului, care, deşi a avut o poziţie de recunoaştere a faptelor în faţa primei instanţe, în cursul urmăririi penale a avut o poziţie nesinceră, are studii medii, în vârstă de 28 de ani, nu are ocupaţie în prezent, inculpatul a mai fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fără a poseda permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., prin Rechizitoriul nr. x/2013 din 11 februarie 2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova (dosarul parchetului), că numai pedepsele cu închisoarea în limitele stabilite de prima instanţă, iar pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, în modalitatea suspendării sub supraveghere în condiţiile arătate, este singura care poate să atingă finalitatea tuturor funcţiilor pedepsei, iar faptul că a fost dispusă modalitatea neprivativă de libertate, va asigura, atât exemplaritatea necesară şi suficientă, cât şi caracterul educativ al acesteia, dându-i şansa inculpatului a unei conştientizări a consecinţelor faptelor comise.

Înalta Curte nu poate avea în vedere solicitarea formulată, în principal de apelantul inculpat B. de a i se aplica instituţia renunţării la aplicarea pedepsei în condiţiile art. 80 din C. pen., pentru fiecare din infracţiunile comise, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 80 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. referitoare la gravitatea faptelor comise, care ar trebui să fie reduse, or dimpotrivă ambele infracţiuni comise de inculpat sunt de pericol şi consecinţele acestora sunt de o gravitate medie, iar conduita anterioară a inculpatului care a mai fost trimis în judecată pentru acelaşi gen de infracţiune pentru una dintre infracţiuni conduc la concluzia că numai condamnarea inculpatului la pedepse pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite şi în condiţiile stabilirii unei pedepse ca urmare a concursului de infracţiuni, suspendată sub supraveghere, aşa cum s-a arătat este oportună, în raport, cu infracţiunile comise de inculpat şi asigura finalitatea funcţiilor acesteia.

Totodată, instanţa de control judiciar, nu poate avea în vedere nici solicitarea subsidiară de amânare a aplicării pedepsei, în condiţiile art. 83 din C. pen., chiar dacă criteriile ar apărea formal îndeplinite, însă în contextul concret al cauzei, infracţiunile săvârşite de inculpatul B., fiind infracţiuni de pericol aduc atingere unor valori ce vizează siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, în condiţiile în care inculpatul a mai fost trimis în judecată pentru una din infracţiuni de acelaşi gen cu cea din cauza dedusă judecăţii şi chiar dacă s-ar stabili pedepsele, amânarea aplicării acestora nu şi-ar atinge scopurile, în raport cu gravitatea faptelor, modalitatea concretă de comitere a acestora, consecinţele acestora şi conduita inculpatului.

Astfel, Înalta Curte consideră că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei şi modalităţii de executarea a acesteia faţă de inculpat, condamnarea inculpatului la pedepsele arătate pentru fiecare infracţiune, cât şi pedeapsa rezultantă, în modalitatea de executare menţionată, fiind proporţionale cu gravitatea infracţiunilor comise şi circumstanţele personale ale inculpatului, aşa încât ambele solicitări ale apelantului inculpat nu sunt fondate.

În raport cu cele menţionate, instanţa de control judiciar constată că sentinţa primei instanţe este legală şi temeinică, iar criticile apelantului inculpat nu pot fi reţinute.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. împotriva Sentinţei penale nr. 271 din data de 9 octombrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B. împotriva Sentinţei penale nr. 271 din data de 9 octombrie 2019 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi, 6 februarie 2020.

Procesat de GGC - LM