Reconstitution of property rights under Law No. 10/2001 barred by prior regulation of land regime under Law No. 18/1991; appeal for annulment dismissed for failure to identify material error or omitted casation ground

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 30 noiembrie 2001 reclamantul M.N.N. a chemat în judecată, în temeiul Legii nr. 10/2001, pe pârâții Primăria comunei Dănești, județul Gorj, Comisia județeană Gorj de aplicare a Legii nr. 18/1991, T.I., C.A., C.I., Ș.E., Ș.A. și Ș.M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să i se restituie în proprietate două suprafețe de teren, de câte 0,25 ha fiecare, situate pe raza comunei Dănești, județul Gorj.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Gorj, prin sentința civilă nr. 288 din 13 decembrie 2001, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.

Soluția pronunțată de tribunal a fost confirmată de Curtea de Apel Craiova, care, prin decizia civilă nr. 38 din 26 martie 2002, a respins ca nefondat apelul reclamantului M.N.N.

Recursul pronunțat de reclamant împotriva acestei decizii a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 5492 din 18 decembrie 2003 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă .

Împotriva deciziei dată în recurs, la data de 7 mai 2004, reclamantul M.N.N. a formulat contestație în anulare prin care a susținut că dezlegarea dată cauzei este rezultatul unei greșeli materiale și că, respingând recursul, instanța a omis să cerceteze motivele de casare, fără ca reclamantul să precizeze în contestație care anume este greșeala materială comisă de instanța de recurs și care este motivul de casare omis a fi analizat.

Din cercetarea contestației în anulare, cât și din petiția depusă ulterior de reclamant la data de 18 noiembrie 2004 și intitulată „întâmpinare”, rezultă că nemulțumirea acestuia privește soluția dată în fond litigiului, din moment ce contestatorul o apreciază ca netemeinică și nelegală și totodată, reproșează instanței de casare că a ignorat o serie de dovezi ce erau hotărâtoare în opinia contestatorului.

Contestația în anulare nu este fondată.

Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

Primul motiv invocat de contestator, dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite. Este deci vorba de acea greșeală pe care o poate comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.

Numai o greșeală materială esențială, care a determinat o soluție eronată, poate fi invocată pe calea contestației în anulare. Textul mai sus citat vizează, așadar, greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, astfel cum se apără contestatorul M.N.N. În realitate, contestatorul se plânge aceleiași instanțe ce a dat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile juridice dintre părți, așa încât demersul reclamantului nu poate fi apreciat ca o contestație în anulare, ci, mai de grabă, ca un recurs la recurs, inadmisibil în sistemul nostru procesual civil.

Cu referire la cel de al doilea motiv invocat de contestator și anume, omisiunea instanței de recurs de a cerceta toate motivele de casare invocate de reclamant se constată că, în adevăr, instanța a analizat un singur motiv de casare, dar care odată discutat și rezolvat, a făcut inutilă cercetarea celorlalte motive, întrucât acestea din urmă erau, prin natura lor, subsumate motivului de casare analizat și pe care doar îl sprijineau.

Astfel, instanța de casare, în cadrul procesual instituit de reclamantul-contestator (Legea nr. 10/2001) a reținut că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă dată în temeiul Legii nr. 18/1991 (decizia civilă nr. 13584 din 14 noiembrie 2000 a Curții de Apel Craiova) li s-a reconstituit pârâților-persoane fizice dreptul de proprietate asupra celor două suprafețe de teren revendicate de reclamant în prezentul litigiu și astfel, în temeiul art. 8 din Legea nr. 10/2001, instanța de recurs a răspuns reclamantului că nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic a fost reglementat prin Legea nr. 18/1991.

Întrucât instanța de recurs a fost în drept să grupeze argumentele folosite de recurent și să aprecieze care din motivele de casare este determinant pentru lămurirea raporturilor juridice dintre părți și întrucât discutarea și rezolvarea acestui motiv de casare a făcut inutilă cercetarea motivelor subsumate celui analizat, răspunzându-se recursului printr-un considerent comun, se poate aprecia astfel că demersul contestatorului nu întrunește condițiunile cerute de art. 318 C. proc. civ.

Față de cele ce preced, contestația în anulare se privește ca nefondată și va fi respinsă în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare formulată de M.N.N. împotriva deciziei nr. 5492 din 18 decembrie 2003 a Curții Supreme de justiție, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2004.