Divorce property partition appeal: inadmissibility of recourse against interlocutory orders following final appellate judgment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed as inadmissible the appeal against the Intermediate Court of Appeal's orders of 4 and 9 June 2003, leaving the Intermediate Court's earlier decision upholding the Tribunal's dismissal of the party's appeal regarding the division of marital assets in force. The case involved a dispute over the partition of community property and the calculation of judicial fees, where the appellant challenged procedural orders issued by the Intermediate Court prior to its final ruling on the merits. Relying on Articles 299(1), 282(2), 268(3), and 377(2)(4) of the Civil Procedure Code, the court held that pre-judgment orders (premergătoare) cannot be subject to a separate appeal and that because the Intermediate Court had already rendered a final, irrevocable decision on the merits of the appeal, the subsequent attempt to appeal the intermediate procedural rulings constituted an impermissible "appeal against an appeal."
Legislator headnote
AI generatedart. 282 alin. (2) C. proc. civ, art. 268 alin. (3) C. proc. civ, art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ; Divorce property partition appeal: inadmissibility of recourse against interlocutory orders following final appellate judgment: Potrivit art. 299 alin. (1) coroborat cu art. 282 alin. (2) C. proc. civ. împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul. Aceste dispoziții procedurale se referă inclusiv la încheierile premergătoare care, fără a hotărî în totul pricina pregătesc dezlegarea lor [art. 268 alin. (3) C. proc. civ.]. Admisibilitatea recursului împotriva încheierilor premergătoare este condiționat, în principiu, de posibilitatea exercitării acestei căi de atac împotriva hotărârii prin care instanța s-a pronunțat în fond.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
X
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria sectorului 1 București prin sentința civilă nr. 9030 din 6 iulie 2000 a admis acțiunea formulată de reclamantul R.V. în contradictoriu cu pârâta I.(R.)R., a constatat că părțile, foști soți, au dobândit, cu contribuție egală, bunuri mobile și un imobil situat în București. Cu privire la partajul bunurilor mobile s-a luat act de tranzacția părților. Apartamentul a fost atribuit reclamantului care a fost obligat la plata sumei de 124.517.722 lei către pârâtă.
Tribunalul București, secția a III – a civilă, prin decizia civilă nr. 168 din 18 ianuarie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul R.V. împotriva sentinței civile nr. 9030 din 6 iulie 2000 a Judecătoriei sectorului 1 București.
Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă, prin decizia civilă nr. 1526 din 18 iunie 2003 a anulat ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamantul R.V. împotriva deciziei civile nr. 168 din 18 ianuarie 2001 a Tribunalului București, secția a III-a civilă.
Reclamantul R.V. a declarat recurs împotriva încheierilor din 4 iunie 2003 și 9 iunie 2003 pronunțate de Curtea de Apel București anterior soluționării recursului și a solicitat casarea acestora.
Recursul urmează să fie respins ca inadmisibil pentru următoarele:
Prin încheierea din 27 martie 2002 Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă, a pus în vedere reclamantului R.V. să achite sume de 947.000 lei taxă judiciară de timbru pentru recursul formulat de acesta împotriva deciziei civile nr. 168 din 18 august 2001 a Tribunalului București, secția a III – a civilă.
Prin încheierea din 4 iunie 2003 Curtea de Apel București, secția a III – a civilă, a transmis dosarul președintelui secției pentru stabilirea completului de judecată în vederea soluționării contestației formulată de reclamantul R.V. asupra modului de stabilire și a taxei de timbru.
Prin încheierea din 9 iunie 2003, dată în camera de consiliu, Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă, a respins ca neîntemeiată contestația.
Potrivit art. 299 alin. (1) coroborat cu art. 282 alin. (2) C. proc. civ. împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul. Aceste dispoziții procedurale se referă inclusiv la încheierile premergătoare care, fără a hotărî în totul pricina pregătesc dezlegarea lor [art. 268 alin. (3) C. proc. civ.]. Admisibilitatea recursului împotriva încheierilor premergătoare este condiționat, în principiu, de posibilitatea exercitării acestei căi de atac împotriva hotărârii prin care instanța s-a pronunțat în fond.
În speță curtea de apel a soluționat recursul împotriva hotărârii pronunțate de tribunal în apel; hotărârea pronunțată de curtea de apel este, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. irevocabilă. Același caracter au și încheierile premergătoare pronunțate de instanța de recurs.
Cum în prezenta cauză calea de atac reprezintă recurs la recurs, CURTEA urmează să respingă cererea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul R.V. împotriva încheierilor din 9 iunie 2003 și din 4 iunie 2003 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV – a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2004.