Disproportionate suspension of proceedings pending unrelated litigation lacks the required dependency on the existence of a right under judgment

Asupra recursului civil de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat şi a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constituie titlul de proprietate asupra suprafeţei de teren ce i-a fost oferită de RAAPPS în Bucureşti, bd. x, în compensare pentru 381,60 mp de care familia a fost deposedată.

Pârâta Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acţiunii formulata de reclamant în principal ca fiind intrată în puterea de lucru judecat şi, în subsidiar, ca neîntemeiată.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă de tribunal:

Prin Sentinţa civilă nr. 1539 din 23 octombrie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, ca neîntemeiată.

3. Cererea de apel şi hotărârea pronunţată în apel de Curtea de Apel:

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, reclamantul A.

Prin încheierea din 25 octombrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus, în conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecăţii cauzei având ca obiect soluţionarea apelului formulat de apelantul reclamant A., împotriva Sentinţei civile nr. 1539 din 23.10.2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă Regia Autonomă - Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, până la soluţionarea Dosarului nr. x/2013 al Tribunalului Bucureşti.

4. Cererea de recurs:

Împotriva acestei încheieri, a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea încheierii de suspendare a judecaţii pronunţată la data de 25 octombrie 2018, în Dosarul nr. x/2017, şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti în vederea continuării judecăţii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 12 februarie 2019 şi repartizat completului CF x.

Invocând incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că încheierea din data de 25.10.2018 a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor de drept material şi a pretins că soluţia de suspendare a judecării cauzei, până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/2013, este eronată, deoarece în dosarul respectiv nu are calitatea de parte.

Încheierea recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 21 din Legea nr. 165/2013, art. 221 şi art. 222 din Normele de metodologice de aplicare a Legii nr. 165/2013 stabilesc ca:

Instanţa de apel a dispus greşit suspendarea judecării cauzei, fără a face aplicarea dispoziţiilor menţionate, în contextul în care, pe de o parte, R.A.A.P.P.S nu a făcut dovada imposibilităţii atribuirii în compensare a unei părţi din terenul oferit, situat în B-dul x şi nu a făcut dovada că acest teren este afectat de sarcini, iar, pe de altă parte, instanţa a adăugat la lege, suspendând un dosar în favoarea soluţionării altui dosar, fără ca această soluţie să aibă un temei legal.

Arată că pârâtul RAPPS a fost obligat la "(...) emiterea unei decizii de acordare de măsuri reparatorii de restituire prin echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti". Mai mult, pârâta, prin Adresa nr. x/10.03.2016, a solicitat tatălui său să prezinte, din nou, opţiunea privind locaţia pe care urmează a se efectua compensarea, indicând alte terenuri disponibile a fi acordate în echivalent, printre care şi "teren în suprafaţă de cca. 4700 m.p. din bulevardul x, sector 1". Prin scrisorile din data de 13.06.2016 şi 07.09.2016, tatăl său şi-a exprimat acordul de a primi în compensare pentru suprafaţa de 381,60 mp din fosta parcelare Parc Jianu, o suprafaţă de teren, corespunzătoare ca valoare, în Bucureşti. Rezultă că însăşi R.A.A.P.P.S, la data propunerii acordării în compensare a unei părţi din terenul situat în B-dul x, a recunoscut aplicabilitatea dispoziţiilor legale menţionate, apreciind că acest teren este liber de sarcini şi poate fi atribuit în compensare.

Instanţele judecată au pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor de drept material, deoarece nu este posibilă suspendarea judecării prezentului dosar până la soluţionarea Dosarului nr. x/2013 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, cât timp prin această suspendare i se aduce un prejudiciu incomensurabil.

Curtea de Apel Bucureşti nu a dispus suspendarea prezentei cauzei motivat de faptul că dezlegarea în prezenta cauză depinde de existenţa sau inexistenţa unui drept ce face obiectul Dosarului nr. x/2013, ci consideră că, numai după o identificare concretă a terenului ce este posibil a se acorda în compensare în Dosarul nr. x/2013 se poate realiza, în prezenta cauză, o expertiză având ca scop identificarea unei suprafeţe echivalente ca valoare cu terenul preluat abuziv de la tatăl său.

Un astfel de raţionament este greşit întrucât şi în prezenta cauză se poate efectua o expertiză care să identifice, concret, terenul ce i se poate restitui în natură, ţinând cont de Raportul de expertiză nr. x/2013, de opţiunea reclamanţilor din respectiva cauză astfel încât să nu existe suprapuneri de teren sau să se încalce/întârzie dreptul vreuneia din părţi. Din contră, faptul că în Dosarul nr. x/2013 s-au făcut primii paşi în administrarea probei cu expertiză poate să accelereze finalizarea prezentului litigiu.

Din susţinerile pârâtei RAPPS, reclamanţii din Dosarul nr. x/2013 au solicitat restituirea în natură a unei suprafeţe de teren în compensare de 1319 mp (echivalent a 576 mp din Parcul Jianu preluat abuziv) tot în bd. x, suprafaţă ce se poate restitui dintr-o suprafaţă totală de 4778 mp.

O soluţie de menţinere a suspendării cauzei nu face decât să nege dreptului recunoscut tatălui său prin hotărârile pronunţate de către instanţele judecătoreşti.

Curtea de Apel Bucureşti prin suspendarea prezentei cauze a dat, indirect, prioritate fructificării dreptului reclamanţilor din Dosarul nr. x/2013, încălcându-i dreptul său de proprietate, fără a avea vreun temei legal.

Recurentul pretinde că nu are niciun fel de control asupra modalităţii de soluţionare a Dosarului nr. x/2013, care trenează de mai bine 6 ani şi încă nu a fost pronunţată vreo hotărâre.

Solicită admiterea recursului, casarea încheierii de suspendare a judecaţii pronunţată la data de 25 octombrie 2018 şi trimiterea cauzei Curţii de Apel Bucureşti în vederea continuării judecaţii.

În cauză a formulat întâmpinare Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.

5. Procedura derulată în recurs:

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 7 noiembrie 2019, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii de şedinţă din 25 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2017 şi a fixat termen de judecată a recursului la 16 ianuarie 2020, ora 09:00, în şedinţă publică, complet C4, cu citarea părţilor.

6. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte notează că, acele critici formulate prin cererea de recurs care se referă la încălcarea dispoziţiilor de drept substanţial înscrise în Legea nr. 10/2001 şi Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu sunt susceptibile de încadrare în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., deoarece nu vizează soluţia de suspendare a judecării pricinii dispusă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., drept pentru care decizia recurată va fi examinată din perspectiva susţinerilor susceptibile de încadrare în art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., după cum urmează:

Recurenta a pus în discuţie aplicarea greşită, de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fiind dispusă în mod greşit măsura suspendării cauzei.

Critica recurentei se vădeşte a fi întemeiată.

Conform prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ce vizează suspendarea facultativă "instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi".

Din analiza dispoziţiilor evocate, se observă că măsura suspendării reprezintă un incident în cursul desfăşurării acţiunii şi are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată din cauza unor împrejurări voite de părţi sau independente de voinţa lor, aceste prevederi reglementând un caz de suspendare facultativă a judecăţii şi anume când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Măsura care a întrerupt cursul judecăţii - prin suspendare - a fost dispusă în prezenta cauză în care recurentul formulat solicitarea de a se acorda, pentru imobilul preluat abuziv din proprietatea autorului său, măsura reparatorie a compensării cu un alt teren, respectiv cu un teren situat în Bd. x.

Instanţa de apel a reţinut că, în cadrul Dosarului nr. x/2013 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a cerut pentru un alt imobil preluat abuziv, situat în Bd. x, acordarea unei suprafeţe de teren în compensare tot în Bd. x, dosar care se află într-un stadiu procesual mai avansat.

Or, se constată că măsura suspendării nu a fost dispusă prin raportare la împrejurarea că dezlegarea prezentei cauze ar depinde de existenţa sau inexistenţa vreunui drept procesual subiectiv care face obiectul judecăţii în Dosarul nr. x/2013, ci s-a apreciat asupra stadiului procesual al dosarului respectiv faţă de cel pendinte şi, că, numai după o identificare concretă a terenului situat în Bd. x (posibil a fi acordat în compensare în Dosarul nr. x/2013) s-ar putea efectua, în prezenta cauză, o expertiză care să identifice, acelaşi teren, solicitat în compensare.

În acest context, în exercitarea controlului de legalitate a hotărârii atacate, Înalta Curte reţine că măsura procesuală a instanţei, care a întrerupt cursul judecăţii nu îndeplineşte condiţia premisă a cazului de suspendare facultativă analizat, măsură care are, aşa cum corect arată recurentul, caracter excesiv, raportat la stadiul procedurii şi obiectul învestirii instanţei.

Or, a subordona continuarea judecării pricinii de faţă de finalizarea procedurii în cadrul unui dosar în care recurentul nu are calitatea de parte reprezintă o sarcină disproporţionată impusă recurentului, care nu îşi are justificare legală în dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., care recunosc facultatea instanţei de a suspenda judecata atunci când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

În consecinţă, se constată că raportat la circumstanţele şi datele concrete ale speţei, instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 413 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ., ceea ce atrage incidenţa art. 488 pct. 5 C. proc. civ., text în care urmează a fi încadrate criticile de nelegalitate formulate de recurent pe temeiul art. 488 pct. 8 din cod, întrucât se invocă nesocotirea unei norme de procedură, iar nu de drept material.

Ca atare, conform art. 497 C. proc. civ., cu referire la art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recursul va fi admis, încheierea recurată va fi casată şi cauza trimisă spre continuarea judecăţii aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 25 octombrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosar nr. x/2017.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2020.

GGC - NN