Inadmissibility of cassation appeal against interlocutory appellate decision retaining case for merits review under unity of appeals doctrine

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 02.12.2016 la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti sub nr. x/2016 şi precizată la 27.12.2017, reclamanta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a chemat în judecată pe pârâţii A. şi B., solicitând instanţei să dispună obligarea acestora la plata sumei de 57.776.810,27 RON (pentru anul 2009 suma de 28.290.095,98 RON şi pentru anul 2008 suma de 29.486.714,29 RON), astfel cum au reţinut auditorii Curţii de Conturi prin procesul-verbal de constatare din data de 05.01.2011 şi prin Decizia nr. 4/2011.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunal

Prin Sentinţa civilă nr. 6482/02.06.2017 pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti, secţia Civilă s-a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, sub nr. unic x/2017 la data de 15.09.2017.

Prin Sentinţa civilă nr. 288/16.02.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de pârâţi, prin întâmpinări şi s-a respins cererea, ca prescrisă.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel

Prin Decizia nr. 1606A din 13 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul declarat de apelanta reclamantă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva Sentinţei civile nr. 288/16.02.2018 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a anulat sentinţa apelată şi a reţinut cauza pentru evocarea fondului, acordând termen la 28 februarie 2019.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel, pârâtul B. a declarat recurs.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor la data de 14 octombrie 2019.

6. Apărările formulate în cauză

Părţile nu au depus punct de vedere cu privire la raport.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Conform art. 480 alin. (3) teza I C. proc. civ. "În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul".

Faţă de textul de lege mai sus indicat, Înalta Curte reţine că decizia de admitere a apelului, prin care se dispune anularea în tot sau în parte a hotărârii primei instanţe, cu reţinerea procesului spre judecare, fixându-se termen în acest scop, este o hotărâre cu caracter intermediar/premergător, având menirea de a pregăti soluţionarea fondului cauzei.

Această hotărâre nu este supusă căii de atac a recursului decât odată cu sentinţa prin care se soluţionează fondul cauzei.

În acest sens, Înalta Curte a avut în vedere şi Decizia nr. XXXIII/2007 pronunţată în recurs în interesul legii de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a reţinut că este inadmisibil recursul declarat împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate de instanţele de apel, prin care s-au anulat în tot sau în parte procedura urmată, precum şi hotărârea apelată, cu reţinerea cauzei spre judecare, cu excepţia cazului în care instanţa de apel a constatat propria sa competenţă.

De altfel, faţă de caracterul ei intermediar, decizia instanţei de apel de anulare a hotărârii primei instanţe fără a se evoca fondul, cu reţinerea cauzei spre judecare, nici nu are o existenţă autonomă, ci face parte din succesiunea de hotărâri ce survin în cursul rezolvării pricinii.

Prin urmare, atât timp cât nu a fost epuizată examinarea căii de atac a apelului, prin pronunţarea hotărârii definitive asupra fondului pricinii, hotărârea intermediară, prin care s-a declanşat cercetarea din nou a cauzei pe fond, nu poate fi susceptibilă de recurs.

Pe de altă parte, regula unicităţii de exercitare a căii de atac face de neconceput fragmentarea fazei procesuale a judecării în apel, încât şi sub acest aspect prima hotărâre a instanţei de apel, de anulare a hotărârii atacate, cu reţinerea cauzei spre judecare, nu poate fi examinată de instanţa superioară de control judiciar, în recurs, decât odată cu decizia finală, dată asupra fondului.

Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că decizia recurată nu este supusă căii de atac recursului.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind învestită cu judecata unei căii de atac neprevăzută de lege, urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. împotriva Deciziei nr. 1606 A din 13 decembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN