Inadmissibility of recurs in restitution cases due to appeal-exclusive rule under Law 165/2013

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, astfel cum a fost modificată şi completată la data de 10.11.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Subcomisia Sectorului 2 al Municipiului Bucureşti pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, reprezentată prin Primarul Sectorului 2, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, reprezentată prin Primarul General al Municipiului Bucureşti, Comisia Municipiului Bucureşti pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, reprezentată prin Prefectul Municipiului Bucureşti, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor: obligarea celei de-a doua pârâte să adopte o hotărâre prin care să-i reconstituie dreptul de proprietate - pe vechiul amplasament sau pe altul în echivalent valoric - asupra imobilului compus din suprafaţa de teren de 360 mp şi construcţii situat în strada x nr. 33 sector 2, Bucureşti, şi să o trimită spre validare, împreună cu toată documentaţia aferentă, celei de-a treia pârâte sau entităţii învestite de lege conform Legii nr. 165/2013; obligarea celei de-a treia pârâte sau entităţii învestite de lege conform Legii nr. 165/2013 să valideze hotărârea celei de-a doua pârâte şi să emită titlul de proprietate conform legii; obligarea primei pârâte sau entităţii învestite de lege conform Legii nr. 165/2013 să îl pună în posesie asupra imobilului pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, compus din suprafaţa de teren de 350 mp şi construcţii situat în strada x nr. 33, Bucureşti, sau altul în echivalent valoric.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunal

Prin Sentinţa civilă nr. 863/04.05.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a luat act de renunţarea reclamantului A. prin mandatar B., la judecata cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtele Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reprezentată prin Prefectul Municipiului Bucureşti; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Subcomisia Sectorului 2 al Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reprezentată prin Primarul Sectorului 2; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, reprezentată prin Primarul General al Municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel

Prin Decizia nr. 1012 A din data de 18 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 863/04.05.2018 pronunţate în Dosarul nr. x/2017 de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel, reclamantul A. a declarat recurs.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor la data de 14 octombrie 2019, potrivit dovezilor ataşate la filele x.

6. Apărările formulate în cauză

La data de 11 noiembrie 2019, recurentul reclamant a depus punct de vedere la raport, prin care a solicitat admiterea recursului şi casarea apelului.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă acţiunea prin care reclamantul a solicitat instanţei să oblige pârâtele să emită o hotărâre în temeiul Legii nr. 165/2013, prin care să îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

Conform art. 35 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România:

"(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea investită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa judecătorească se pronunţă asupra existenţei şi întinderii dreptului de proprietate şi dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de masuri reparatorii în condiţiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătoreşti pronunţate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului".

Aşadar, din textul de lege mai sus citat, reiese că hotărârea judecătorească prin care este soluţionat apelul declarat împotriva sentinţei prin care instanţa s-a pronunţat asupra cererii întemeiate în drept pe Legea nr. 165/2013 este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Faţă de natura pretenţiei dedusă judecăţii, în raport de dispoziţiile legale anterior menţionate, decizia atacată nu mai este supusă recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 1012 A din 18 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN