Subrogation claim over accident indemnity assigned to Râmnicu Vâlcea court

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 05.04.2019 sub nr. x/2019, reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună: obligarea pârâtului la plata sumei de 5300 RON reprezentând despăgubire achitată în Dosarul de daună nr. x; a sumei de 1.016,12 RON reprezentând dobândă legală calculată de la data achitării despăgubirii în dosarul de daună, respectiv 21.01.2016 şi în continuare până la data achitării integrale a debitului.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 58 din Legea 136/1995, art. 336 alin. (1) C. pen., O.G. nr. 13/2011, art. 1357 şi 1350 C. civ.

Pârâtul a depus întâmpinare la data de 05.06.2019, prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Buftea şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.

Prin Sentinţa nr. 5034 din 10 septembrie 2019, Judecătoria Buftea a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Buftea, invocată de către pârât prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

În motivare, a arătat că sunt incidente prevederile art. 107 C. proc. civ., iar prezenta cauză ce are ca obiect pretenţii şi nu face parte dintre cele pentru care legea prevede în mod expres o derogare de la regula de drept comun în materia competenţei teritoriale.

Judecătoria a reţinut împrejurarea că pârâtul domiciliază în Băile Olăneşti, str. x jud. Vâlcea, localitate ce se află în circumscripţia Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Învestită prin declinare, prin Sentinţa nr. 6030 din 06 noiembrie 2019, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea. A constatat că există conflict negativ de competenţă între Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi Judecătoria Buftea şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

În motivare, a arătat că obiectul prezentei acţiuni constă în răspunderea contractuală, întrucât poliţa de asigurare este un contract între cele două părţi.

A reţinut incidenţa art. 115 alin. (3) C. proc. civ., care prevede că "În materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său", faţă de care a constatat că este o competenţă teritorială alternativă.

Analizând conflictul de competenţă dedus prezentei judecăţi, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 107 alin. (1) C. proc. civ. "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Înalta Curte reţine că obiectul prezentului dosar îl constituie cererea reclamantei, societatea de asigurare, de obligare a pârâtului la plata sumei de bani reprezentând despăgubire achitată în dosarul de daună RCA.

Se constată că societatea de asigurare S.C. A. S.A. a achitat respectiva sumă de bani persoanelor implicate în accident, în baza poliţei de asigurare RCA, în urma accidentului provocat de vehiculul pentru care s-a încheiat poliţa.

Ca urmare, societatea de asigurare se îndreaptă împotriva pârâtului, care este şoferul responsabil de producerea accidentului.

Aşadar, Înalta Curte constată că izvorul pretenţiilor solicitate de reclamantă este fapta cauzatoare de prejudicii a pârâtului.

Înalta Curte arată că aceste pretenţii nu sunt întemeiate pe contractul de răspundere civilă de asigurare, ci pe fapta şoferului de a produce accidentul care a prejudiciat persoanele implicate.

De altfel, contractul de asigurare este doar temeiul în baza căruia societatea a despăgubit persoanele afectate de accident, întrucât autoturismul care a produs accidentul avea o poliţă valabilă RCA.

Art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. prevede că "În afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: (…) instanţa în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o asemenea faptă".

Conform art. 116 C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

În speţă, sunt deopotrivă competente:

- instanţa de la domiciliul pârâtului B., respectiv Băile Olăneşti, str. x jud. Vâlcea, localitate ce se află în circumscripţia Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

- instanţa de la locul săvârşirii accidentului, respectiv comuna Vlădeşti, judeţul Vâlcea, ce se află în circumscripţia Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Înalta Curte reţine că Judecătoria Buftea, prima sesizată de reclamantă, nu este competentă, având în vedere natura juridică a pretenţiilor.

Faţă de cele arătate mai sus, competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, care este atât judecătoria în raza căreia domiciliază pârâtul, cât şi locul producerii accidentului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN