Conflict of territorial jurisdiction: application of alternative jurisdiction rules under consumer protection legislation for corporate entities claiming abusive contract clauses

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin la data de 01.02.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. şi C. S.R.L., a solicitat să se constate caracterul abuziv al contractelor de prestări servicii telefonie mobile încheiate cu B. S.A. şi să se dispună anularea clauzelor cuprinse în aceste contracte şi să se dispună anularea penalităţilor de întârziere solicitate, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., art. 451 raportat la art. 453 C. proc. civ., art. 1538 C. civ., Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori şi Directiva 93/13/CEE.

La data de 16.04.2019, pârâta C. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, cu motivarea că cererii de chemare în judecată dedusă judecăţii îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 107, alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 112 alin. (2) C. proc. civ.

A susţinut că cererea de chemare în judecată trebuia introdusă la sediul principal al oricăreia dintre cele două pârâte, respectiv la Judecătoria Sectorul 2 Bucureşti, aceasta fiind instanţa din circumscripţia sediului pârâtelor C. S.R.L. şi B. S.A.

Prin Sentinţa nr. 2324 din 20 iunie 2019, Judecătoria Drobeta-Turnu Severin a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, invocată de pârâta C. S.R.L. şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 2, Bucureşti.

În motivare, a constatat că reclamanta nu are calitatea de consumator, în sensul art. 1 şi 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, pentru avea posibilitatea să aleagă între instanţa competentă de la sediul pârâtelor, conform art. 107 C. proc. civ., sau instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor, conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A reţinut şi că nu este nicio menţiune în contractele din prezenta acţiune cu privire la locul executării obligaţiei, iar sediul pârâtei C. S.R.L., ce a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, este în Bucureşti.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sector 2 Bucureşti a pronunţat Sentinţa nr. 10079 din 22 octombrie 2019, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, a constatat conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivare, a arătat că stabilirea calităţii de consumator a reclamantei este o chestiune ce ţine de fondul cauzei pendinte.

A reţinut că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 107 şi art. 113 alin. (1) C. proc. civ., fiind vorba despre o competenţă teritorială alternativă, întrucât sediul reclamantei este în raza Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, iar prin depunerea cererii la aceasta, s-a fixat în mod definitiv competenţa, cum prevede art. 116 C. proc. civ.

Analizând conflictul de competenţă dedus prezentei judecăţi, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Înalta Curte constată că obiectul cererii cu care a fost învestită instanţa este solicitarea reclamantei de a se constata caracterul abuziv al contractelor de prestări servicii telefonie mobile încheiate de reclamantă cu B. S.A., ca urmare a acestei constatări, să se dispună anularea clauzelor respective şi a penalităţilor de întârziere solicitate, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., art. 451 raportat la art. 453 C. proc. civ., art. 1538 C. civ., Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, Directiva 93/13/CEE.

Aşadar, Înalta Curte reţine că solicitările reclamantei îşi au izvorul în contractele de prestări servicii încheiate cu pârâta B. S.A., fiind atrasă răspunderea civilă delictuală a pârâtelor.

Împrejurarea că este invocată chestiunea caracterului abuziv al clauzelor, care este reglementat de Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, nu are relevanţă în stabilirea competenţei, faţă de prevederile art. 14 din acest act normativ, care stipulează:

"Consumatorii prejudiciaţi prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătoreşti în conformitate cu prevederile C. civ. şi ale C. proc. civ.".

Ca urmare, Înalta Curte va face aplicarea prevederilor art. 107 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

De asemenea, art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. stipulează că "În afară de instanţele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: (…) instanţa domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte reţine că, în speţă, este o competenţă teritorială alternativă, care atrage incidenţa art. 116 C. proc. civ., în sensul că "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

Rezultă, aşadar, în raport de dispoziţiile mai sus citate, că atât Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, unde reclamanta S.C. A. S.R.L. îşi are sediul, cât şi Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, unde îşi au sediul atât pârâta B. S.A. (Bucureşti, str. x, sector 2), cât şi pârâta C. S.R.L. (Bucureşti, B-dul x, sector 2) erau deopotrivă competente în soluţionarea cauzei.

Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte reţine că, prin depunerea cererii la Judecătoria Drobeta-Turnu Severin, reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa de soluţionare a cererii în favoarea sa.

Faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte, în raport de textele legale citate, va stabili competenţa de soluţionare a cererii de constatare a caracterului abuziv al contractelor de prestări servicii telefonie mobile în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin, ca primă instanţă legal sesizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta-Turnu Severin.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.

GGC - NN