Recusal request rejected; judicial impartiality not compromised by prior merits ruling.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Contestaţia în anulare

Prin cererea înregistrată la data de 14 ianuarie 2019 pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia I civilă, A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei civile nr. 608/R/2018 pronunţată de aceeaşi instanţă, în Dosarul nr. x/2016.

2. Încheierea pronunţată de curtea de apel

Contestatorul A., prin mandatar B., a formulat cerere de recuzare a membrilor completului de judecată.

Prin încheierea de şedinţă din data de 5 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de mandatarul B. pentru contestatorul A. împotriva judecătorilor C., D. şi E. în Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Braşov.

3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva încheierii pronunţate de curtea de apel, petentul A. a formulat recurs.

În motivarea căii de atac, a susţinut că este incident motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 5 alin. (3), art. 6, art. 174, 176 alin. (1) pct. 4 şi art. 7 C. proc. civ.

A arătat că, în raport de art. 46 C. proc. civ. şi de art. 42 C. proc. civ., completul de judecată C2R format din judecători F., G. şi H. învestit cu soluţionarea cererii de recuzare a completului C1R, avea un interes personal, fiindcă pronunţase decizia împotriva căreia se formulase calea extraordinară de atac.

Aşadar, acest complet de judecată ar fi trebuit să se abţină de la judecarea cererii de recuzare, întrucât planau îndoieli şi cu privire la imparţialitatea membrilor completului de judecată C1R investit cu soluţionarea contestaţiei în anulare.

Faptul că motivele de incompatibilitate, prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1-13 C. proc. civ. nu erau aplicabile completului de judecată C2R, nu înseamnă că judecătorii F., G. şi H. nu se mai supuneau legii, aşa cum cer dispoziţiile art. 124 alin. (3) din Constituţia României.

Petentul a subliniat că judecătorii F., G. şi H. sunt aceeaşi care au pronunţat Decizia civilă nr. 608 R/2018 a Curţii de Apel Braşov, împotriva căreia s-a formulat contestaţia în anulare.

Faţă de acest aspect, completul C2R nu a fost o instanţă imparţială, întrucât a avut interes personal ca judecarea contestaţiei în anulare să facă de colegii lor, C., D. şi E..

Petentul a mai arătat că este incident şi motivul de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., raportat la art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

În argumentarea acestui punct de vedere, petentul a susţinut că motivarea încheierii de respingere a cererii de recuzare, în sensul că respectivul complet de judecată ar fi acţionat în limitele art. 43 alin. (3) C. proc. civ., menţionând în cuprinsul încheierii de şedinţă că nu există motiv de incompatibilitate, este nelegală.

Argumentele petentului în susţinerea cererii adresate completului de judecată, prin care a solicitat ca acesta să se abţină de la judecată, au fost pertinente; considerente false şi încălcarea multor dispoziţii legale, fapte care întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu şi care au determinat lipsa de încredere cu privire la respectarea principiului imparţialităţii de către judecătorii: F., G. şi H.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

4. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 19 septembrie 2019 completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 05 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă, şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea recursului la data de 16 ianuarie 2020.

5. Apărările formulate în cauză

Intimatul I. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata J. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimaţii pârâţi K. şi L. au depus întâmpinare, în cuprinsul căreia au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul petent a depus răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul I.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Înalta Curte reţine că fundamentul instituţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 41 - 44 C. proc. civ., respectiv incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea, este acela al respectării dreptului la judecata cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială, pentru a se asigura părţilor obiectivitate în soluţionarea pricinii.

Potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale, în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil.

Analizată în contextul dreptului la un proces echitabil, aşa cum este reglementat de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, imparţialitatea are, pe de o parte, o conotaţie subiectivă, ce semnifică încercarea de a determina convingerea personală a unui judecător într-o anumită împrejurare, iar pe de altă parte, implică un demers obiectiv ce urmăreşte a determina dacă judecătorul oferă toate garanţiile suficiente spre a exclude, în persoana lui, orice bănuială legitimă.

Imparţialitatea implică aparenţa de corectitudine a instanţei, incluzând aici şi percepţia subiectivă a părţilor cu privire la atitudinea magistraţilor.

În cauza dedusă judecăţii, recurentul petent A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 608R/2018, pronunţată de Curtea de Apel Braşov în Dosarul nr. x/2019.

În cadrul acestui dosar, recurentul petent A. a formulat cerere de recuzare împotriva judecătorilor C., D. şi E.

Prin încheierea de şedinţă din data de 5 martie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de mandatarul B. pentru contestatorul A. împotriva judecătorilor C., D. şi E. în Dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Braşov.

În motivarea încheierii, completul investit cu soluţionarea cererii de recuzare a reţinut că membrii completului recuzat, judecătorii C., D. şi E. nu se află în situaţia de incompatibilitate care a vizat-o pe judecător M., a cărei cerere de abţinere a fost admisă, în condiţiile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că soţul său, judecător H. a făcut parte din completul care a pronunţat Decizia civilă nr. 608/R/2018.

Curtea de apel a reţinut că, în faţa completului de judecată, mandatarul B. a întrebat instanţa dacă înţelege să se abţină, iar completul a acţionat în limitele art. 43 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că a menţionat în cuprinsul încheierii de şedinţă că nu există motiv de incompatibilitate, în sensul art. 41 şi 42 C. proc. civ.

Astfel, completul de judecată, raportat la propunerea de abţinere formulată, a reţinut că nu se regăseşte în vreuna din situaţiile care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului, întrucât nu face obiectul unor dezbateri contradictorii, pentru că nu vizează modul de soluţionare a cauzei în sine.

Cu privire la celelalte motive invocate de parte în susţinerea cererii de recuzare privitoare la împrejurarea că instanţa de recurs a încălcat dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., a ignorat probele depuse la instanţă, a preluat doar apărările intimaţilor din întâmpinări şi a creat doar aparenţa analizării motivelor de recurs, instanţa a reţinut că sunt chestiuni ce ţin de fondul contestaţiei în anulare şi nu pot fi apreciate în cadrul cererii de recuzare.

Înalta Curte constată că Decizia nr. 608R/2018, a Curţii de Apel Braşov, a fost pronunţată în Dosarul nr. x/2016, în completul de judecată alcătuit din judecătorii G., H. şi F..

De asemenea, Dosarul nr. x/2019, care are ca obiect contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 608R/2018, a fost soluţionat în completul de judecată alcătuit din judecătorii C., D. şi E.

Cererea de recuzare a completului de judecată învestit cu soluţionarea contestaţiei în anulare a fost repartizată spre soluţionare completului de judecată alcătuit din judecătorii F., G. şi H.

Recurentul a criticat soluţia de respingere a cererii de recuzare, apreciind că este incident art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în sensul că au fost greşit aplicate regulile de procedură care reglementează abţinerea şi recuzare.

Înalta Curte reţine că principala critică adusă încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este că judecătorii care au soluţionat cererea ar fi avut un interes personal în respingerea acesteia, ceea ce a determinat lipsa de imparţialitate a acestui complet de judecată.

În motivarea acestei susţineri, recurentul a arătat că respectivul complet de judecată, învestit cu soluţionarea cererii de recuzare este acelaşi complet care a soluţionat cauza în fond şi care a pronunţat decizia împotriva căreia s-a formulat calea extraordinară a contestaţiei în anulare, iar interesul constă în menţinerea deciziei a cărei anulare se solicită.

Recurentul a mai arătat şi că judecătorii investiţi cu soluţionarea contestaţiei în anulare, respectiv judecătorii C., D. şi E. au refuzat să se abţină de la judecarea cauzei, deşi a invocat în scris argumente care întrunesc conţinutul infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu şi care au determinat lipsa de încredere în imparţialitatea acestora.

Înalta Curte urmează să respingă aceste critici, reţinând, în primul rând, că motivele de abţinere sunt strict reglementate de art. 41 - 42 C. proc. civ., iar interesul personal la care face referire recurentul nu se regăseşte în textele de lege indicate.

Împrejurarea că respectivul complet de judecată, învestit cu soluţionarea cererii de recuzare, ar fi pronunţat decizia împotriva căreia s-a formulat calea extraordinară de atac nu constituie motiv de abţinere.

Art. 41 alin. (1) C. proc. civ. reglementează situaţia de incompatibilitate absolută, în care judecătorul, care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza, nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepţia cazului în care este chemat să se pronunţe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanţa de apel sau, după caz, de recurs, situaţie ce nu se regăseşte în speţa pendinte.

De altfel, aceste aspecte au fost constatate şi de curtea de apel, care, în cuprinsul încheierii recurate, a reţinut că nu există vreun motiv de incompatibilitate, aşa cum este definit în art. 41 şi art. 42 C. proc. civ., raportat şi la propunerea de abţinere formulată, constatând că respectivul complet de judecată nu se regăseşte în vreuna din situaţiile care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului.

Mai mult, Înalta Curte arată că, în ipoteza în care s-ar fi admis cererea de recuzare, efectul nu ar fi fost menţinerea deciziei atacate cu contestaţie în anulare, ci, potrivit art. 110 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti din 17.12.2015 emis de Consiliul Superior al Magistraturii, dosarul ar fi fost repartizat aleatoriu altui complet de judecată.

Aşa fiind, Înalta Curte reţine că niciuna din criticile formulate nu este fondată, iar încheierea de şedinţă este legală, respectând regulile de procedură referitoare la recuzare şi abţinere, prevăzute de art. 41 şi următoarele C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi că motivele invocate de recurent sunt nefondate, Înalta Curte va respinge, recursul formulat de petentul A., ca nefondat.

Văzând dispoziţiile art. 451 alin. (1) C. proc. civ., precum şi chitanţa aflată la fila x, urmează să îl oblige pe recurentul petent A. la plata sumei de 2.000 RON către I., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 05 martie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia I civilă.

Obligă pe recurentul petent A. la plata sumei de 2.000 RON către I., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.

GGC - GV