Legality of appellate reasoning and mandatory installment payments in preliminary sales-purchase contract resolution

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 10 ianuarie 2018 pe rolul Tribunalului Braşov, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtele B., C., D., E., F., G. şi H., solicitând instanţei să constate intervenită sancţiunea rezoluţiunii de drept a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/30.06.2015 şi obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 100.000 euro la cursul BNR din ziua plăţii.

2. Sentinţa pronunţată de Tribunalul Arad

Prin Sentinţa civilă nr. 110/S din data de 25 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B., C., D., E., F., G. şi H.

Au fost obligate pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei suma de 100.000 euro, la cursul B.N.R. din ziua plăţii, precum şi suma de 12.441,50 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara

Prin Decizia nr. 1621/AP din data de 29 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a fost respins apelul formulat de pârâte împotriva Sentinţei civile nr. 110/S din data de 25 mai 2018 pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel, pârâtele B., C., D., E., F., G. şi H. au declarat recurs solicitând ca în temeiul art. 496 (1) şi (2) coroborat cu art. 498 (1) şi pentru motivele prevăzute de art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii în parte, şi rejudecând procesul în fond a se dispune obligarea la plata în solidar a sumei de 100.000 euro, în 11 tranşe lunare, până la sfârşitul fiecărei luni, aşa cum a fost achitată, iar data începerii plăţilor să fie data rămânerii definitive a hotărârii din recurs. Principala critică adusă hotărârii instanţei de apel întemeiată pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., vizează faptul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, că instanţa argumentează doar faptul că pretenţiile intimatelor rezultă din antecontractul încheiat, că nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu au luat în considerare fapta intimatei mandatare I. care, în scopul de a-şi crea un avantaj, nu s-a mulţumit să se limiteze la rezoluţiunea antecontractului, ci a continuat să instige ceilalţi cumpărători şi să formuleze plângeri penale aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 19 septembrie 2019 completul de filtru a admis în principiu pârâtele B., C., D., E., F., G. şi H. împotriva Deciziei civile nr. 1621/AP din 29 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea recursului la data de 16 ianuarie 2020.

5. Apărările formulate în cauză

Intimata reclamantă A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocat de pârâtele B., C., D., E., F., G. şi H. ce vizează faptul că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, că instanţa argumentează doar faptul că pretenţiile intimatelor rezultă din antecontractul încheiat, nefiind luată în considerare fapta intimatei mandatare I., Înalta Curte reţine că acest motiv este nefondat.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii instanţa trebuie să arate motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, respectiv atât motivele pentru care s-au admis, cât şi motivele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar şi concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situaţii particulare, de speţă, în cadrul prevederilor generale şi abstracte ale unei legi. Scopul motivării fiind acela de a explica soluţia adoptată de instanţă.

Cum motivarea hotărârilor judecătoreşti reprezintă un element de validitate a acestora, instanţa are obligaţia de a arăta argumentele pro şi contra ce au format convingerea în ceea ce priveşte soluţia pronunţată, argumente ce trebuie să se raporteze atât la susţinerile, apărările părţilor, cât şi la probele şi dispoziţiile legale incidente raportului juridic dedus judecăţii.

Prin urmare, motivarea hotărârii reprezintă arătarea stării de fapt şi de drept în baza cărora judecătorul pronunţă soluţia şi constituie o garanţie procesuală ce permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac exercitată împotriva acesteia.

Obligativitatea motivării hotărârii constituie o condiţie a procesului echitabil prevăzută de art. 21 din Constituţie şi respectiv art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Or, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susţinerile părţilor sunt examinate de instanţa ce are obligaţia legală de a proceda la o analiză a susţinerilor, argumentelor şi mijloacelor de probă, pentru a le aprecia pertinenţa.

Raportând cele expuse la litigiul pendinte, precum şi la criticile recurentelor legate de incidenţa dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că instanţa de apel şi-a argumentat atât în fapt cât şi în drept soluţia adoptată în raport de motivele de apel invocate în condiţiile în care a reţinut că: "În faţa primei instanţe nu s-a invocat, respectiv nu s-a pus în discuţia părţilor calitatea procesuală activă a reclamantei, neexistând nicio solicitare în acest sens şi nici măcar o referire tangenţială. Dincolo de acest aspect, pretenţiile reclamantei izvorăsc din antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat de aceasta prin mandatar, în baza procurii speciale aut. Nr. 490/617 - C din 11.06.2013 de Consulatul României la Sydney, Australia, procură menţionată în actul autentificat de notar, şi cu privire la care nu s-a invocat niciun moment, inexistenţa acesteia sau nevaliditatea sa".

De asemenea, instanţa de apel şi-a argumentat soluţia adoptată reţinând că "Niciuna dintre probele administrate în cauză, în concret înscrisurile aflate la dosar, nu oferă informaţii care să pună sub semnul incertitudinii calitatea de mandatar a persoanei care s-a prezentat la notar la încheierea antecontractului şi, astfel, nu există niciun motiv al dubiului asupra calităţii procesuale active a reclamantei." În ceea ce priveşte al doilea motiv de apel, în considerentele hotărârii recurate s-a reţinut că "instanţa de fond a expus într-o manieră amplă argumentele respingerii cererii de plată eşalonată a sumei de 100.000 euro, invocând dispoziţiile contractuale şi arătând că pârâtele nu au invocat un temei de drept al cererii lor, ci exclusiv principiul simetriei, că în apel, nu s-a adus nici un argument în plus faţă de cele de la fondul cauzei, privind eşalonarea sumei, prevederile contractuale şi lipsa identificării unui text de lege aplicabil, ca fundament al solicitării apelantelor, conducând la confirmarea soluţiei primei instanţe sub aspectul legalităţii şi temeiniciei". Din perspectiva celor expuse, cum nici una din criticile recurentelor nu se circumscrie dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele B., C., D., E., F., G. şi H. împotriva Deciziei civile nr. 1621/AP din 29 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Văzând dovada cheltuielilor de judecată depuse la dosar la filele x, ce reprezintă onorariul de avocat achitat de intimata reclamantă, precum şi dispoziţiile art. 451 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi obligate pârâtele B., C., D., E., F., G. şi H. la plata sumei de 2.200 RON, cheltuieli de judecată către intimata reclamantă A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele B., C., D., E., F., G. şi H. împotriva Deciziei civile nr. 1621/AP din 29 octombrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Obligă pe pârâtele B., C., D., E., F., G. şi H. la plata sumei de 2.200 RON, cheltuieli de judecată către intimata reclamantă A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.

GGC - GV