Moral damages for fatal accident: Proportionality, equity, and prohibition of unjust enrichment in quantifying non-patrimonial harm

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, la data de 28 mai 2015, reclamanţii A., B. şi C. au chemat în judecată pe pârâtul Fondul E., solicitând ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 euro echivalent în RON la data efectuării plăţii, cu titlu de daune materiale şi a unor daune morale în cuantum de 1.000.000 euro echivalent în RON la data efectuării plăţii - pentru reclamanta A., în calitate de mamă a persoanei decedate, 1.000.000 euro echivalent în RON la data efectuării plăţii - pentru reclamanta B., în calitate de fiică minoră a persoanei decedate şi de 500.000 euro, echivalent în RON la data efectuării plăţii - pentru reclamantul, C., în calitate de frate al persoanei decedate.

De asemenea, a solicitat ca prin hotărârea ce urmează a se pronunţa în cauză, pârâtul să fie obligat la plata sumei de 1500 euro/lună, cu titlu de prestaţie periodică pentru reclamanta B. până la vârsta de 18 ani sau de 25 ani, dacă îşi va continua studiile.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal

Prin Sentinţa civilă nr. 1397 din data de 13 octombrie 2017 Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanţii A., B., prin reprezentant legal A. şi C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul E..

A obligat pârâtul la plata către reclamanta A. a sumei de 20.000 RON, reprezentând daune materiale şi a sumei de 50.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând daune morale cauzate ca urmare a decesului fiului său.

A obligat pârâtul la plata către reclamanta B. a sumei de 50.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând daune morale cauzate ca urmare a decesului tatălui său, precum şi la plata sumei de 362,25 RON/lunar, cu titlu de prestaţie periodică până la împlinirea de către aceasta a vârstei de 18 ani, respectiv a vârstei de 25 ani, dacă aceasta se va afla în continuarea studiilor.

A obligat pârâtul la plata către reclamantul C. a sumei de 25.000 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plăţii, reprezentând daune morale cauzate ca urmare a decesului fratelui său.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel

Prin Decizia civilă nr. 1128 din data de 2 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanţii-reclamanţi A., B. prin reprezentant legal A. şi C. împotriva Sentinţei civile nr. 1397 din 13 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

A fost admis apelul declarat de apelantul-pârât Biroul Asigurătorilor de Autovehicule - Direcţia Fondul E. împotriva aceleiaşi sentinţe, fiind obligat pârâtul la plata daunelor morale în cuantum de 25.000 euro pentru minora B., 25.000 euro pentru reclamanta A. şi 12.500 euro pentru reclamantul C. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

4. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunţate de curtea de apel, reclamanţii A., B. prin reprezentant legal A. şi C. au declarat recurs.

Reclamanţii au susţinut că motivarea instanţei de apel este sumară şi cuprinde motive contradictorii, iar pe de altă parte, instanţa nu a răspuns în concret motivelor de apel formulate de reclamanţi pe aspectul daunelor morale.

Au arătat că, deşi instanţa a arătat că este aplicat corect principiul echităţii şi proporţionalităţii, totuşi a fost redus cuantumul daunele morale, cu motivarea că decesul lui D. nu poate duce la îmbogăţirea fără justă cauză a reclamanţilor.

Al doilea motiv de recurs se referă faptul că decizia curţii de apel a fost pronunţată cu încălcarea art. 1385 alin. (1) C. civ., care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului.

Astfel, au susţinut şi că hotărârea pronunţată instanţa de apel a încălcat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, întrucât cuantumul daunelor morale nu prezintă un raport rezonabil cu atingerea foarte gravă ce le-a fost adusă - Cauza Tolstoy Miloslavky C. Regatului Unit.

Au arătat şi că prejudiciul nu a fost corect cuantificat, în raport de situaţia de fapt.

5. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor, iar prin încheierea din 19 septembrie 2019 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de reclamanţii A., B., prin reprezentant legal A. şi C. împotriva Deciziei civile nr. 1128 din 2 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi a fixat termen de judecată în şedinţă publică pentru soluţionarea recursului la data de 16 ianuarie 2020.

6. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurenţii-reclamanţi au depus răspuns la întâmpinare, arătând că aspectele prezentate de intimata-pârâtă sunt nefondate.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prima critică a reclamanţilor, circumscrisă art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se referă la contradictorialitatea deciziei recurate, care a reţinut, pe de-o parte că instanţa de fond a aplicat corect principiul echităţii şi al proporţionalităţii, iar pe de altă parte a redus cuantumul daunelor morale acordate reclamanţilor. Reclamanţii au mai susţinut şi că instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat asupra motivelor de apel formulate pe aspectul daunelor morale.

Înalta Curte apreciază că această critică este nefondată.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Verificând conţinutul deciziei atacate, Înalta Curte constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât instanţa de apel a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Susţinerea recurenţilor reclamanţi, în sensul că reducerea daunelor morale a fost motivată de instanţa de apel cu referire la principii generale şi cu o motivare asemănătoare celei de la fond nu constituie o contradicţie între considerentele şi dispozitivul deciziei recurate.

De asemenea, din analiza considerentelor hotărârii atacate se consideră că aceasta a fost motivată cu respectarea prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., pentru că au fost indicate motivele pentru care au fost respinse susţinerile reclamanţilor.

Aşadar, din perspectiva textului de lege invocat, Înalta Curte constată că în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de apel înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra apelurilor declarate de reclamanţi şi de pârât.

Totodată, în cuprinsul deciziei recurate, se arată că daunele morale nu pot fi cuantificate şi că instanţa de fond a aplicat corect principiul echităţii şi proporţionalităţii, analizând gradul de rudenie dintre defunct şi reclamanţi, potrivit art. 1391 alin. (1) C. civ.. Instanţa de apel a făcut aplicarea art. 1357 C. civ. şi a apreciat asupra cuantumului daunelor morale acordate reclamanţilor.

Ca atare, toate criticile recurenţilor reclamanţi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. urmează a fi apreciate ca neîntemeiate.

Nici critica privind cuantumul daunelor morale nu este fondată.

Prin criticile pe acest aspect, reclamanţii au învederat că instanţa de apel ar fi redus cuantumul daunelor morale, cu încălcarea principiilor enunţate de art. 1385 alin. (1) C. civ., respectiv al reparării integrale a prejudiciului.

Înalta Curte reţine, ca şi instanţa de apel, că în materia daunelor morale, dată fiind natura prejudiciului care le generează, practica judiciară şi literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea lor, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanţelor de judecată.

Deşi stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.

Totodată, instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Principiul ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanţele naţionale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanţele particulare ale fiecărui caz în parte. De asemenea, conform aceleiaşi jurisprudenţe, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată.

Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru victimă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

Despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăşi destinaţia ei - aceea de a uşura situaţia persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacţie - o categorie juridică cu caracter special, ea trebuie să fie rezultatul unei analize atente a împrejurărilor concrete ale cauzei (intensitatea şi durata suferinţelor psihice încercate de terţa persoană păgubită, determinate de gravitatea pierderii suferite în contextul situaţiei sale concrete - legătura de rudenie cu victima accidentului, relaţiile afective cu aceasta, suportul material asigurat în timpul vieţii de victima accidentului şi altele asemenea), deci a unor elemente obiective, care înlătură posibilitatea ca despăgubirea bănească acordată să constituie un mijloc imoral de îmbogăţire a victimei.

Pentru a-şi păstra caracterul de "satisfacţie echitabilă", daunele morale trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul şi finalitatea prevăzute de lege, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit şi consecinţele acestuia. Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, în scopul asigurării unei juste compensaţii a suferinţelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure terţele persoane păgubite.

În speţă, la stabilirea întinderii despăgubirii acordate, în mod corect instanţa de apel s-a raportat la consecinţele suportate de reclamanţi, ca urmare a accidentului produs la data de 8 iulie 2013 şi au fost avute în vedere toate circumstanţele concrete ale accidentului, respectiv dinamica accidentului şi situaţia concretă a victimei, tatăl, fiul şi fratele reclamanţilor în cauza pendinte.

Înalta Curte constată că, în mod legal, s-a apreciat de către instanţa de apel asupra sumei de bani stabilite ca o compensaţie corespunzătoare a prejudiciului moral, aceasta urmând a fi păstrată ca atare.

Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A., B., prin reprezentant legal A. şi C. împotriva Deciziei civile nr. 1128 din 2 noiembrie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 ianuarie 2020.

GGC - GV