Territorial incompetence of public legal entities: exclusion of ex officio review where defendant fails to raise exception

Asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea cu valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 5 martie 2019, A. a solicitat, în contradictoriu cu Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Grozeşti, obligarea pârâtei la plata sumei de 3.480,95 RON reprezentând debit principal, precum şi a dobânzii de 0,95% pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă:

2.1. Prin Sentinţa nr. 4776 din 1 iulie 2019, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. În baza art. 131 raportat la art. 111 C. proc. civ. a declinat competenţa de soluţionare a cererii cu valoare redusă formulată de reclamanta B. S.R.L., în calitate de succesor universal al A. S.R.L., în contradictoriu cu UAT comuna Grozeşti, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

S-a constatat că întrucât pârâta este o autoritate locală este atrasă incidenţa dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ.

Verificându-şi competenţa din oficiu, în temeiul art. 131 raportat la art. 111 C. proc. civ., instanţa a reţinut, faţă de dispoziţiile art. 113 din cod privind competenţa teritorială alternativă, că instanţa competentă este cea de la sediul reclamantei, care este în Cluj-Napoca.

Întrucât cererea trebuie introdusă la o anumită instanţă, fiind vorba de o competenţă teritorială exclusivă, s-a constatat că părţile nu au posibilitatea de a stabili o altă instanţă.

Pentru aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., în baza art. 132 alin. (3) raportat la art. 111 din cod, instanţa a admis excepţia analizată şi a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 12247 din 17 octombrie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cererii de valoare redusă în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa competentă să soluţioneze conflictul. A suspendat, din oficiu, judecata cauzei.

S-a reţinut, în esenţă, că Judecătoria Târgu Jiu nu putea să invoce excepţia necompetenţei teritoriale din oficiu, atâta timp cât în litigiul dedus judecăţii competenţa teritorială este de ordine privată, faţă de prevederile coroborate ale art. 107 şi art. 126 C. proc. civ.

S-a constatat că excepţia necompetenţei teritoriale de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., iar în cauză, pârâtul nu a formulat întâmpinare şi nu a invocat excepţia.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, în considerarea argumentelor ce succed:

Cererea de chemare în judecată care a generat dezînvestirile reciproce ale instanţelor este o cerere cu valoare redusă, ce are ca obiect obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, întemeiată pe acordul de implementare a sistemului informatic integrat pentru sporirea capacităţii administrative www.e-buget.eu încheiat la data de 7 iulie 2015 între Programul pentru Aplicaţii Bugetare, în calitate de furnizor şi UAT Comuna Grozeşti, în calitate de beneficiar.

Se observă că pentru soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa de judecată nu a fost instituită o competenţă teritorială exclusivă, ca în cazul acţiunilor reale.

Necompetenţa este de ordine publică în situaţiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competenţa generală a instanţelor judecătoreşti, competenţa materială şi competenţa teritorială exclusivă, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) prevede că necompetenţa este de ordine privată.

Potrivit dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., excepţia necompetenţei se invocă în mod diferit, în funcţie de forma necompetenţei, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competenţă încălcate.

În cauză, devin incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe".

Or, în speţă, motivat de faptul că pârâta este Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Grozeşti este atrasă incidenţa art. 111 C. proc. civ. care reglementează situaţia cererilor îndreptate împotriva persoanelor juridice de drept public.

Prin textul de lege menţionat s-a instituit o competenţă teritorială alternativă, stipulându-se în sensul că "cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau locale, precum şi a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanţa de la domiciliul sau sediul reclamantului ori de la instanţa de la sediul pârâtului".

Se reţine, deci, că în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului (art. 116 C. proc. civ.), iar în situaţia în care acesta ar sesiza o instanţă necompetentă, doar pârâtul este cel care ar putea să invoce necompetenţa teritorială.

Aşadar, chiar şi în situaţia în care reclamantul a sesizat o altă instanţă decât cea competentă potrivit legii, numai pârâtul ar putea solicita declinarea competenţei, instanţa neputând invoca din oficiu excepţia de necompetenţă. În absenţa unui demers al pârâtului exercitat în condiţiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanţa sesizată rămâne învestită cu soluţionarea cauzei.

Or, în cauză, pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Grozeşti nu a formulat întâmpinare şi nici nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.

Mai mult, se constată că sediul societăţii reclamante nu este în Cluj, B. S.R.L., succesoarea universală a A. S.R.L. având sediul în Bucureşti, potrivit înscrisului aflat la dosarului Judecătoriei Târgu Jiu, domiciliul procesual ales al acesteia, în Cluj, OP 1, C. pen. 224, fiind fără relevanţă în determinarea instanţei competente să soluţioneze cauza.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Târgu Jiu, în faţa căreia nu a fost invocată de către pârâtă excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei în condiţiile sus citatului articol, regulatorul de competenţă va fi pronunţat în favoarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 ianuarie 2020.

GGC - CL