Conflict of jurisdiction in forced enforcement: debtor’s domicile at the time of seizure determines competent court
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by definitively assigning competence to the Iași Court, rejecting the Sector 3 Bucharest Court's declination. The dispute arose from a request for approval of forced enforcement regarding a final judgment on personal liaison schedules with a minor, where the Iași Court initially declined jurisdiction in favor of Bucharest based on a residence address cited in the original judgment, while the Sector 3 Bucharest Court subsequently declined back to Iași relying on the debtor's domicile registered in the Ministry of Internal Affairs database at the time the enforcement office was seized. Applying Article 651(1) and (3) of the Code of Civil Procedure, the court determined that territorial jurisdiction is exclusive to the court where the debtor's domicile is located at the date the enforcement organ is notified, and since the debtor's registered domicile was in Iași at the time of seizure, the Iași Court was the competent authority to handle the enforcement proceedings.
Legislator headnote
AI generatedart. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ; Conflict of jurisdiction in forced enforcement: debtor’s domicile at the time of seizure determines competent court: Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului".
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, executorul judecătoresc A. din cadrul Biroului Executorilor Judecătoreşti Asociaţi A. şi B., a solicitat instanţei să încuviinţeze executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de Sentinţa civilă nr. 6192 din 17 mai 2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. x/2017, definitivă prin Decizia civilă nr. 1673A din 6 iunie 2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2017, definitivă, îndreptată prin Încheierea din camera de consiliu din 25.06.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2017, la cererea creditorului C., în contradictoriu cu debitoarea D., în sensul respectării programului de legături personale cu minora.
Prin Sentinţa nr. 11928 din 30 octombrie 2019, Judecătoria Iaşi a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
În motivare, a constatat incidenţa art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi că prin sentinţa civilă nr. 6192/17.05.2018 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosarul nr. x/2017, definitivă prin decizia civilă nr. 1673A/06.06.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2017, definitivă, îndreptată prin Încheierea din camera de consiliu din 25.06.2019 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. x/2017 s-a reţinut că reşedinţa debitoarei este în Bucureşti str. x.
Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a pronunţat Sentinţa nr. 12982 din 3 decembrie 2019, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
În motivare, a reţinut că dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. stabilesc o competenţă teritorială exclusivă a instanţei de executare, prin raportare la domiciliul sau, după caz, sediul debitorului de la data sesizării organului de executare, respectiv executorului judecătoresc.
Potrivit înscrisurilor aflate la dosar, anume rezultatul verificărilor efectuate în baza de date a DEPABD, la data sesizării organului de executare, 15 octombrie 2019, debitoarea avea domiciliul în municipiul Iaşi, str. x.
Analizând conflictul de competenţă dedus prezentei judecăţi, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului".
De asemenea, la alin. (3) al aceluiaşi articol se prevede că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".
Prin cererea de chemare în judecată, BEJA A. şi B. au indicat domiciliul debitoarei ca fiind în Iaşi, str. x bloc N13 judeţ Iaşi.
Înalta Curte reţine că aceasta este adresa debitoarei înregistrată în baza de date a MAI, care a fost interogată de BEJA în data de 3 octombrie 2019, referatul întocmit în acest sens regăsindu-se la dosarul Judecătoriei Iaşi.
În raport de textele de lege mai sus indicate, Înalta Curte reţine că Judecătoria Iaşi este instanţa competentă să soluţioneze cererea pendinte, în favoarea căreia va fi stabilită competenţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 februarie 2020.
GGC - CL