Motion for revision of legal-aid order held inadmissible as not "on the merits".

Deliberând, asupra cererii de faţă, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

La data de 20 mai 2019, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, sub nr. x/2019, recursul formulat de petentul A. împotriva încheierii din 24 aprilie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, cauza fiind repartizată aleatoriu completului filtru CF x.

Prin rezoluţia din 27 mai 2019, în raport de dispoziţiile art. 25 alin. (1) lit. (b) din O.U.G. nr. 80/2013, s-a stabilit în sarcina petentului obligaţia de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON, sub sancţiunea anulării cererii de recurs.

La 7 iunie 2019 petentul a transmis, prin e-mail, cerere de ajutor public judiciar, solicitând asistenţă prin avocat şi scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, care a fost soluţionată prin încheierea din camera de consiliu de la data de 24 iunie 2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în sensul respingerii acesteia.

Împotriva încheierii prin care a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar, la data de 28 iunie 2019, petentul a formulat cerere de reexaminare.

Prin încheierea din data de 24 septembrie 2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.1.a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 24 iunie 2019, pronunţată de aceeaşi instanţă, în Dosarul nr. x/2019.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din data de 24 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2019.1, a formulat cerere de revizuire A., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28.10.2019.

3. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Prin rezoluţia din 01 noiembrie 2019, a fost fixat termen de judecată la 05 februarie 2020, în şedinţă publică, cu citarea revizuentului.

4. Considerentele Înaltei Curţi

Analizând cererea de revizuire, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, conform dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează, astfel că, potrivit acestui text de lege, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Potrivit art. 509 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., având denumirea marginală Obiectul şi motivele revizuirii, "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută (...)".

Reiese, aşadar, că pentru a putea face obiect al unei cereri de revizuire, legiuitorul a impus condiţia ca hotărârea să fie pronunţată asupra fondului sau să evoce fondul.

Este adevărat că încheierea prin care a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva soluţiei de respingere a cererii de ajutor public judiciar este o hotărâre judecătorească, în sensul celor statuate de art. 424 din C. proc. civ., însă aceasta nu reprezintă o hotărâre judecătorească pronunţată asupra fondului sau care să evoce fondul, aşa cum impun dispoziţiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ. pentru a putea face obiect al cererii de revizuire.

Astfel, se poate susţine despre o hotărâre judecătorească că evocă fondul în situaţia în care prin aceasta este antamată, pe fond, cererea de chemare în judecată, iar în situaţia căilor de atac, atunci când instanţa a analizat, pe fond, calea de atac. Nu se poate reţine că evocă fondul încheierile pronunţate de către instanţă cu privire la cererile incidentale sau cu privire la căile de atac exercitate împotriva acestora, cum ar fi cereri de acordare a ajutorului public judiciar sau cereri de reexaminare.

În cauza de faţă, prin încheierea din 24 septembrie 2019, a cărei revizuire se solicită, instanţa a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva încheierii din 24 iunie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019, prin care a fost respinsă cererea de ajutor public judiciar.

Prin urmare, se reţine că cererea de revizuire pendinte vizează o încheiere prin care a fost soluţionată o cerere de reexaminare formulată în condiţiile art. 15 din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.

Aşadar, fiind o hotărâre judecătorească care nu evocă fondul, în sensul celor mai sus reţinute, încheierea din 24 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/2019.1, nu poate fi supusă analizei din perspectiva dispoziţiilor invocate de către revizuent, respectiv a art. 509 din C. proc. civ.

Analizând pricina şi din perspectiva legalităţii căii de atac exercitate şi a dreptului de acces la justiţie, astfel cum acesta este reglementat şi garantat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Înalta Curte reţine că în numeroase cauze, Curtea Europeană a drepturilor omului a reţinut că "dreptul la o instanţă, un aspect al acestuia fiind dreptul de acces, nu este absolut şi se pretează unor limitări admise în mod implicit, mai ales în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate, deoarece necesită prin însăşi natura sa o reglementare a statului, care se bucură, în această privinţă, de o anumită marjă de apreciere" (cauza Dimon împotriva României, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 469 din 07 iunie 2018, paragraful 20).

Înalta Curte mai reţine că potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008 privind ajutor public judiciar în materie civilă "Cererea de reexaminare se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, instanţa pronunţându-se prin încheiere irevocabilă".

Rezultă, deci, că împotriva soluţiei pronunţate de instanţă cu privire la cererea de reexaminare, nu se mai poate exercita nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară.

Înalta Curte reţine că principiul legalităţii căilor de atac, reglementat de art. 457 C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

În afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În aceste condiţii, în aplicarea dispoziţiilor legale anterior menţionate, Înalta Curte constată că împotriva încheierii din 24 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.1 nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv cerere de revizuire.

Pentru aceste considerente, având în vedere prevederile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 24 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.1, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva încheierii din 24 septembrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2019.1, ca inadmisibilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 februarie 2020.

Procesat de GGC - GV