Unsubstantiated cassation appeal against suspension of proceedings annulled for failure to allege specific illegality

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Încheierea din 25 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost suspendată judecata cererii de recurs formulate de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 3422 din 5 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Iaşi.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul A. a formulat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 2 septembrie 2019 şi repartizat completului de filtru CF x.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-pârât a arătat că nu i-au fost respectate drepturile părinteşti cu privire la minorul B., respectiv stabilirea unui program de vizitare, fără ca mama minorului să "să devină un impediment".

În finalul cererii de recurs, solicită să îi fie respectate şi admise cererile depuse la dosarul cauzei.

Cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 17 octombrie 2019, dispunându-se comunicarea acestuia.

La 8 noiembrie 2019 recurentul-reclamant a depus punct de vedere la raport, prezentând aspecte ce ţin de fondul litigiului.

La aceeaşi dată, intimata-pârâtă a depus punct de vedere la raport, solicitând constatarea nulităţii căii de atac şi acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 RON, reprezentând onorariu avocaţial, în a cărui dovedire a depus înscris justificativ.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 30 ianuarie 2020, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

Examinând recursul în raport de excepţia de nulitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidenţiate în cuprinsul memoriului de recurs, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, cu indicarea textului de lege încălcat.

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

Prin nemotivarea căii de atac în cauză intervine sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În consecinţă, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

Având în vedere soluţia pronunţată, în aplicarea dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., obligă pe recurentul-reclamant la plata sumei de 200 cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva Încheierii din 25 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Obligă pe recurentul-reclamant la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă C..

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2020.

GGC - CL