Moral damages appeal annulled for failure to substantiate cassation grounds with specific legal errors

Asupra recursurilor, Înalta Curte constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 187/A din 9 mai 2019, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 345 din 19 aprilie 2018 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia I civilă.

Împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, reclamantul A. şi pârâta B. au declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 26 iulie 2019 şi repartizat completului de filtru CF x.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul A. a prezentat în detaliu situaţia de fapt, enumerând litigiile purtate între părţi şi criticând decizia recurată din perspectiva cuantumului sumei acordate cu titlu de daune morale. A arătat că hotărârea atacată este nelegală întrucât a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, indicând formal dispoziţiile art. 14, art. 71, art. 72, art. 73 şi art. 253 C. civ., art. 26 şi art. 30 alin. (6) din Constituţia României, art. 8 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 7 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 223 şi art. 453 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs, pârâta B. a arătat faptul că hotărârea atacată este pronunţată cu depăşirea atribuţiilor judecătoreşti, instanţa încălcând principii fundamentale consacrate de Constituţia României, dreptul la un proces echitabil, principiul conform căruia orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi stabilită legal, precum şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Expunând detaliat starea de fapt şi raporturile existente între părţi, recurenta-pârâtă a apreciat că a fost acuzată pe nedrept de abuz de drept, astfel încât nu se poate angaja răspunderea civilă delictuală în absenţa vinovăţiei şi a prejudiciului cauzat.

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 28 noiembrie 2019, dispunându-se comunicarea acestuia. Părţile nu au depus puncte de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la 30 ianuarie 2020, în complet de filtru, fără citarea părţilor.

Examinând recursurile în raport de excepţia de nulitate, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererile de recurs, se constată că aspectele evidenţiate de către ambii recurenţi, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Recurenţii prezintă pe larg situaţia de fapt, punctând doar formal anumite dispoziţii legale.

Astfel, recurentul-reclamant A., indicând dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 14, art. 71, art. 72, art. 73 şi art. 253 C. civ., art. 26 şi art. 30 alin. (6) din Constituţia României, art. 8 pct. 1 din Conveţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 7 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art. 223 şi art. 453 C. proc. civ., fără a dezvolta, în concret, în ce a constat încălcarea şi aplicarea greşită a acestor norme de către instanţa de apel.

Recurenta-pârâtă a apreciat ca fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 4 C. proc. civ., întrucât, în aprecierea sa, instanţa de apel a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, prin încălcarea unor principii fundamentale consacrate de Constituţia României, prin încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin încălcarea principiului conform căruia orice persoană acuzată de o infracţiune este prezumată nevinovată până ce vinovăţia sa va fi stabilită legal, prin încălcarea art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Chiar şi atunci când solicită cenzurarea daunelor acordate, recurenţii precizează că acestea sunt nejustificate în raport de situaţia de fapt şi de probele administrate, care nu justifică acel cuantum.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală.

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea hotărârii.

Având în vedere cele constatate, se apreciază că aspectele evidenţiate în cuprinsul memoriilor de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate ale deciziei recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

Prin nemotivarea căii de atac în cauză intervine sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

În consecinţă, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâta B. împotriva Deciziei civile nr. 187/A din 9 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - CL