Negative conflict of jurisdiction in divorce proceedings resolved by assigning competence to the court of the last common residence.

Asupra conflictului negativ de faţă, constată următoarele:

I. Cererea:

Prin cererea înregistrată la 19 februarie 2019 pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfacerea, din culpa comună a soţilor, a căsătoriei încheiate la 18 iulie 2009.

II. Hotărârea Judecătoriei Târgu Jiu:

Prin Sentinţa civilă nr. 5014 din 4 iulie 2019 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, s-a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

În motivarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că, potrivit precizării făcute de reclamantă, ultimul domiciliu comun al părţilor, atunci când au locuit în ţară, a fost în comuna Ţigănaşi, judeţul Iaşi, localitate aflată în raza de competenţă a Judecătoriei Iaşi.

III. Hotărârea Judecătoriei Iaşi:

Învestită prin declinare, Judecătoria Iaşi a pronunţat Sentinţa civilă nr. 11514 din 23 octombrie 2019, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Luând act de declaraţia reclamantei, prezentă în faţa instanţei la termenul din 14 octombrie 2019, instanţa a reţinut că aceasta nu mai locuieşte pe raza judeţului Iaşi, din luna decembrie 2018 domiciliul său fiind în localitatea Târgu Jiu, judeţul Gorj. În ceea ce îl priveşte pe pârât, reclamanta a arătat că acesta locuieşte şi munceşte în Portugalia.

Constatând că niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună şi că pârâtul are locuinţa în străinătate, Judecătoria Iaşi a stabilit că revine instanţei de la domiciliul reclamantei competenţa de soluţionare a cauzei, potrivit art. 915 alin. (1) teza finală C. proc. civ., declinând competenţa în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

IV. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Se constată că ambele instanţe, în stabilirea competenţei de soluţionare a litigiului, s-au raport la dispoziţiile art. 915 alin. (1) C. proc. civ. - cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul, iar când pârâtul nu are locuinţa în ţară şi instanţele române sunt competente internaţional, este competentă judecătoria în circumscripţia căreia îşi are locuinţa reclamantul.

Competenţa prevăzută de art. 915 C. proc. civ. nu are un caracter facultativ, ci absolut, reclamanta neavând un drept de opţiune între instanţele menţionate de textul legal, fiind obligată să depună cererea de divorţ la instanţa competentă în funcţie de ordinea prevăzută de text.

Aşadar, în materie de divorţ, competenţa teritorială aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ două condiţii, respectiv cei doi soţi să fi avut o locuinţă comună şi cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia respectivei instanţe.

Se reţine că noţiunea de "locuinţă" trebuie înţeleasă ca element de identificare al persoanei fizice, interesând adresa unde persoana locuieşte efectiv şi nu locuinţa statornică şi principală. Altfel spus, ceea ce are relevanţă în stabilirea competenţei teritoriale în această materie este locuinţa faptică, iar nu domiciliul înscris în cartea de identitate.

În speţă, se constată că, astfel cum reiese din declaraţia reclamantei consemnată în practicaua încheierii din 14 octombrie 2019 şi din înscrisurile depuse la dosar, pârâtul locuieşte în Portugalia din anul 2009, ultimul domiciliu comun al soţilor a fost în localitatea Kogălniceanu, comuna Ţigănaşi, judeţul Iaşi, iar ultima locuinţă comună (adresa unde soţii au locuit efectiv împreună, astfel cum reclamanta a indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată) a fost în Târgu Jiu, Str. x - adresă la care reclamanta locuieşte din luna decembrie 2018.

Se reţine, astfel, că la data demarării litigiului - 19 februarie 2019 - reclamanta locuia în circumscripţia judecătoriei în care s-a aflat cea din urmă locuinţă comună a soţilor, respectiv în Târgu Jiu.

În această situaţie, incidentă în cauză este ipoteza reglementată de art. 915 alin. (1) prima teză C. proc. civ., care are în vedere împrejurarea ca, la data sesizării instanţei, cel puţin unul dintre soţi să mai locuiască în circumscripţia instanţei în care se află cea din urmă locuinţă a soţilor.

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cererii de divorţ revine instanţei în circumscripţia căreia s-a aflat cea din urmă locuinţă comună a soţilor, respectiv Judecătoriei Târgu Jiu.

Având în vedere considerentele expuse, în aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - CL