Contestație în anulare perimată de drept pentru nelucrare de 6 luni imputabilă părților
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice confirmed the expiration by lapse of time (perimare) of the opposition to nullity filed by two parties against a civil decision rendered by the same court in 2018, thereby leaving the original judgment in force. The dispute involved a procedural challenge to a final civil decision, where the case was suspended in April 2019 due to the absence of legally cited parties who did not request judgment in absentia. Relying on Article 416(1) of the Code of Civil Procedure, the Court found that the mandatory six-month period for case activity elapsed between the suspension order and the hearing date, during which no procedural acts were performed to continue the trial and no grounds for interruption or suspension were proven, resulting in the automatic dismissal of the challenge due to the parties' lack of diligence.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 420 alin. (1) C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ, art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ; Contestație în anulare perimată de drept pentru nelucrare de 6 luni imputabilă părților: Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine următoarele:
Calea de atac a contestaţiei în anulare este exercitată împotriva Deciziei civile nr. 184 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.
Prin Încheierea din 4 aprilie 2019 judecata cauzei a fost suspendată pentru lipsa părţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se că niciuna dintre părţi, legal citate, nu s-au înfăţişat la strigarea cauzei şi că părţile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu dispoziţiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cauza a primit termen la 30 ianuarie 2020 pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.
Asupra excepţiei de perimare, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni.
Alin. (2) al aceluiaşi text de lege, dispune că termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată.
În sensul prevederilor legale mai sus redate, perimarea se înfăţişează ca o sancţiune care se răsfrânge asupra întregii activităţi judiciare, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
Perimarea operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlineşte în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlineşte în ultima zi a acestei luni.
În speţă, părţile, deşi legal citate, nu s-au prezentat în instanţă la termenul din 4 aprilie 2019 stabilit pentru judecarea contestaţiei în anulare, termen la care, constatându-se că niciuna din părţi nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.
Termenul de perimare de 6 luni prevăzut de lege a început să curgă la data pronunţării încheierii de suspendare a judecăţii, împlinindu-se la 4 octombrie 2019.
Astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerinţele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (4 aprilie 2019) şi până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepţiei de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care niciuna dintre părţi nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecăţii şi nici nu a fost făcută dovada existenţei vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.
Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părţilor pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata contestaţiei în anulare formulate de contestatorii A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 184 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, fiind perimată de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva Deciziei civile nr. 184 din 23 ianuarie 2018 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2015.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2020.
Procesat de GGC - CL